6,888 matches
-
se ferească de francmasonerie“. Biserica Ortodoxă Română, prin ședința Sfântului Sinod din 11 martie 1937, aprobă anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă și anticreștină. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1937 a hotărât că se impune „o acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a scopurilor și activității nefaste ale acestei organizații”. În cazul în care nu se căiesc, „Biserica le va refuza slujba la moarte. De asemenea, le va refuza prezența ca membri în corporațiile bisericești“. Această poziție mai
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock. Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei "Flacăra". Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
și după 1967 activează ca șef de secție la Centrul de Logică al Academiei. În studiile sale Dan Bădărău a abordat teme vaste și diferite ale filosofiei între care logica, gnoseologia și istoria filosofiei. A publicat: În paralel cu activitatea publicistică de specialitate, a colaborat la ziarul ieșean "Opinia" cu diferite studii, articole și recenzii. A fost interesat de istoria Iașului și a scris, împreună cu Ioan Caproșu, cartea "Iașul vechilor zidiri". Dan Bădărău a executat serviciul militar între anii 1912-1913 la
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
Devine membru corespondent al Academiei Române din 1919 și membru onorific al „Comisiei Monumentelor Istorice” (la recomandarea lui Nicolae Iorga). În 1921, împreună cu istoricul Gheorghe Ghibănescu au înființat „Societatea de Istorie și Arheologie” din Iași. Zotta a desfășurat o bogată activitate publicistică bazată în primul rând pe tezaurul documentar al țării, adunat în depozitele Arhivelor Statului. Astfel sub egida Societății de Istorie și Arheologie, în luna octombrie a aceluiași an a început să apară la Iași revista "Ioan Neculce" în care se
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
va dispune de mijloace, să creieze un fond pentru un premiu anual pentru cea mai bună lucrare de genealogie cu preferință națională. Acesta este testamentul meu. Davideni în 29 iunie 1940. Sever Zotta." Sever Zotta a avut o bogată activitate publicistică în domeniul cercetărilor istorice, în revistele "Arhiva", "Ion Neculce", "Convorbiri literare", "Evenimentul", "Neamul românesc", "Opinia, Revista arhivelor, Revista istorică etc." VIAF:301175980
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
s-a transferat la Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu. Titularizat pe post în anul următor, a supravegheat construcția clădirii școlii. A fondat periodicul "Amicul tinerimii" în 1896, pe care l-a condus până în 1899, după care a continuat activitatea publicistică în București. În 1897 a fondat societatea bancară "Cerbul", ocupând postul de președinte. În 1900 a ajutat la înființarea Muzeului Gorjului alături de Alexandru Ștefulescu. De asemenea, în același an, la Târgu Jiu, a fondat prima școală de olărit din Oltenia
Iuliu Moisil () [Corola-website/Science/307197_a_308526]
-
teza "Formarea și mișcarea capitalurilor în România în perioada 1925-1938", sub conducerea Prof. Virgil Madgearu. 1954 primește titlul de Doctor Docent în Științe Economice 1963 devine Membru corespondent al Academiei Române 1990 devine Membru titular al Academiei Române Activitatea de cercetare științifică, publicistică și didactică în domeniul studiului fenomenului economic și sociologic: Activează în învățământul superior economic și devine Profesor titular (1948) și apoi conducător de doctorate în specialitatea „Statistică Economică”. A fost primul Rector al Academiei de Știinte Economice și apoi Decan
Roman Moldovan () [Corola-website/Science/307195_a_308524]
-
a fost arestat și judecat de mai multe ori, fiind întemnițat timp de mai mulți ani în închisorile de la Doftana, Miercurea Ciuc și Târgu Jiu. A fost membru fondator al asociației "Amicii U.R.S.S.". De asemenea, a desfășurat o intensă activitate publicistică în slujba politicii P.C.R., militând pentru preluarea puterii de către comuniști. În timpul guvernului antonescian, Petre Constantinescu-Iași s-a implicat în realizarea unității forțelor antifasciste, participând în mod activ la pregătirea loviturii de stat de la 23 august 1944. După preluarea puterii de către
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]
-
academic nu poseda, nici chiar bacalaureatul. Se făcuse profesor prin 1869, pe când absolvența liceului era încă îndestulător titlu pentru a concura la o catedră, secundară sau chiar universitară.”" După terminarea Facultății de Litere, Anghel Demetriescu începe activitatea sa didactică și publicistică. Totuși, în 1878 obține prin concurs de la Ministerul Cultelor o bursă de studii de filologie în străinătate, și pleacă la Berlin pentru a-și completa studiile literare și istorice. Dacă studiile în Germania au avut ca rezultat cizelarea modului său
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
la ziarul "Conservatorul" care îl susținea pe Grigore Tocilescu. Într-un raport din 1898, Anghel Demetriescu elogiază și recomandă călduros lucrarea lui Tocilescu despre „Curtea de Argeș”. Anghel Demetriescu nu mai urmărește însă o carieră universitară și își concentrează eforturile asupra activității publicistice, păstrându-și postul de la Liceul „Sfântul Sava”. În 1885 este numit profesor și director al liceului particular „Sfântul Gheorghe” funcție pe care o îndeplinește în paralel cu catedra anterioară. Tot în aceeași perioadă este numit profesor de istorie la seminarul
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
principiile latinizante pe care D.A. Laurian le moștenise de la tatăl său, academicianul August Treboniu Laurian dar în 1873, întreaga echipă fuzionează cu grupul mai numeros al "Revistei Contimporane". În 1876, Anghel Demetriescu devine membru al comitetului ei de redacție. Activitatea publicistică a lui Anghel Demetriescu din această perioadă este relativ minoră, constând în special din recenzii de cărți scrise de autori români sau străini. În studiul său despre Anghel Demetriescu, Octaviu Papadima relevă faptul că aceste prime articole relevă trăsăturile care
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
Discursurile" lui Barbu Catargiu. Lucrează în comitetele de redacție ale multor ziare, fiind prim-redactor la "Națiunea" în perioada 1882-1888 și la "Epoca" din (1885-1903), dar, în afară de eseurile publicate în suplimentele literare de duminică, nu-și semnează editorialele politice. Activitatea publicistică a lui Anghel Demetriescu cuprinde în special studii asupra unor scriitori și oameni politici contemporani și recenzii și critici ale unor opere literare. Începând din 1885 colaborează la "Revista literară", inițial cu un studiu despre Dimitrie Bolintineanu. Au urmat apoi
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
și este numit la 1 septembrie 1885, candidat de profesor la "Liceul Eotvos" din Budapesta. În anul următor renunță la acest post și se stabilește la Caransebeș ca profesor de istorie și limba latină, la "Institutul Pedagogic-Teologic" și începe activitatea publicistică la "Foaia diecezană" organ de presă al Episcopiei Române din Caransebeș. În aceași perioadă îndrumă societatea de lectură a tinerilor români și foaia acesteia "Progresul". La 5 martie 1888 îi adresează lui Gheorghe Barițiu o scrisoare prin care îi solicită
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
Sadoveanu. A scris și câteva studii istorice: "Bessarabia do prisoedineniâ k Rossii" (1914), "Basarabia inainte de sub dominatia Rusă (1812-1825)", "B. P. Hasdeu” (1939). Postum i se publică în revista „Patrimoniu” din Chișinău " Povestea vieții mele" (1990) și un volum de publicistică (2001). În colaborare a mai semnat și cartea "Testament pentru urmași" (1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). Exclus în 1948, Halippa a fost repus în drepturi în 1990 ca membru corespondent al Academiei Române. Pe 23 august 2010, președintele interimar al
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
În prezent, este conferențiar universitar, consilier editorial la Editura Polirom și cronicar literar la revista "Observator cultural". A ținut săptămânal cronica literară în "Adevărul literar și artistic" (1997-2005), apoi în "România literară" (2005-2009). Colaborări (cu cronici, studii, eseuri, interviuri, texte publicistice) la "Ziarul de duminică", "Cultura", "Suplimentul de cultură", "Idei în dialog", "Bucureștiul cultural", "22", "Ramuri", "Caiete critice", în ziarele "Evenimentul zilei", "Gândul educațional", "Adevărul", precum și pe portalul "LiterNet". Are o rubrică la "Radio România Cultural". Moderator al emisiunii "Literatura de
Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Science/307255_a_308584]
-
fiind nevoit să abandoneze din cauza lipsurilor materiale. La vârsta de 14 ani, s-a angajat ca funcționar de birou. A debutat ca jurnalist în anul 1913, tipărind o revistă proprie cu titlul de „Absolutis”, după care desfășoară o intensă activitate publicistică la un număr mare de ziare și reviste. A lucrat în calitate de corector la ziarele ieșene „Opinia” și „Iașul”, îndeplinind, din anul 1915, funcția de redactor la diferite publicații din țară. El a fost activ în cercurile literare de stânga din
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
a susținut cursuri în mai toate domeniile fizicii teoretice, dar și cursuri de matematici, fizică atomică și nucleară, istoria matematicii și fizicii. În cursurile sale a abordat și probleme ale filozofiei științei. Întrega sa carieră este marcată de o activitate publicistică vastă, reușind să publice peste 370 de lucrări (articole și cărți) în domenii variate și sub diferite forme: cărți de specialitate, lucrări de popularizare a științei, manuale, cursuri univeristare. În lucrările de fizică teoretică a abordat diverse probleme relaționate de
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
denaturări, iar trei au fost cu totul eliminate: două capitole închinate serviciului divin din biserica închisorii și unul vizitei lui Nehliudov la Toporov. Romanul a înmănuncheat căutările spirituale ale lui Tolstoi și, totodată, prin forța lui demascatoare și ascuțimea lui publicistică, constituie o treaptă nouă în creația scriitorului, de fapt o culme a realismului critic în literatura rusă. "Învierea" a apărut pentru întâia oară în revista Niva, nr. 11 (13 martie) - nr. 52 (25 decembrie) în 1899; a fost publicată în
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
și Paul Ciuntu (1866 - 1918), pianist, compozitor și șef de orchestră, director al Conservatorului din București. Între anii 1880 - 1886 Gheorghe Scheletti a fost profesor de muzică la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. De asemenea, a avut o activitate publicistică notabilă, semnând numeroase note și articole polemice (printre care și cele cu Gavriil Muzicescu) în revista "Arta" din Iași. Deși nu a fost înscris în societatea Junimea, a participat la activitatea acesteia. Gheorghe Scheletti a decedat la Iași în 1887
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
română, fie în franceză, au fost extrase din periodice. La acestea, se adaugă 30 de titluri de poezii inedite descoperite în manuscrisele poetului aflate la Biblioteca Academiei Române din București. Ediția continuă. Următoarele volume vor conține lucrările de critică literară și publicistică, corespondența și grafica lui, contribuțiile de ordin științific și ezoteric, publicate în paginile a cca. 200 de ziare și reviste românești și străine, dar și în arhive/colecții. Al. Macedonski a fost un competitor al lui M. Eminescu și nu
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
cărți) întocmite de prieteni/cunoștințe, după 1983, cu textele altele decât cele tipărite de poet. La acestea, au mai fost adăugate aproape șapte sute de poezii abandonate de N.S. în publicațiile timpului, altele cca. două sute de inedite, precum și proza artistică și publicistică (peste o sută de interviuri). Nu au fost fructificate participările sale, în totalitate, de la Televiziunea Română. Selecție făcută de Pavel Balmuș după primele trei volume din ediția academică apărută la Editura Univers Enciclopedic (2002). Conține o poezie și povestiri/legende, în
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
(pseudonimul literar al Rodicăi Apostol, n. 6 noiembrie 1958, Brașov) este o scriitoare română de literatură istorică și fantastică. Ca formație profesională este cercetător științific, fiind absolventă a Universității din Brașov, 1982. Debutează publicistic în anul 1982. În 1985, la Editura Albatros, îi apare primul volum personal: "Efect Holografic". Urmează o bogată activitate publicistică. Între 1982 și 2010 i-au apărut 150 de proze, traduceri, eseuri și articole culturale în 18 publicații (printre care
Rodica Bretin () [Corola-website/Science/308026_a_309355]
-
română de literatură istorică și fantastică. Ca formație profesională este cercetător științific, fiind absolventă a Universității din Brașov, 1982. Debutează publicistic în anul 1982. În 1985, la Editura Albatros, îi apare primul volum personal: "Efect Holografic". Urmează o bogată activitate publicistică. Între 1982 și 2010 i-au apărut 150 de proze, traduceri, eseuri și articole culturale în 18 publicații (printre care "The Historian", "Science et Vie", "Antares-France", "România Literară", "Astra", "Magazin", "Meridian", "Baricada", "Magazin Internațional", "Jurnalul de București", "Tribuna" și "START
Rodica Bretin () [Corola-website/Science/308026_a_309355]
-
Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară. În anii '70, a deținut la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator. Cunoscut sub porecla de ""Nea Vanea"", Ioan Chirilă este autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat („Șepcile roșii“, „World Cup ’66“, „Argentina“ „Și noi am fost pe Conte Verde” etc). De multe ori, reflectarea evenimentului sportiv era un pretext pentru reportaje literare sui-generis, evocând
Ioan Chirilă () [Corola-website/Science/308068_a_309397]
-
de teatru Iarina Demian, a avut doi copii: Ionuț Chirilă (n. 1967), antrenor de fotbal, și Tudor Chirilă, actor și muzician. În memoria sa, Asociația Presei Sportive din România oferă, în cadrul unor gale anuale, Premiile „Ioan Chirilă” pentru presă și publicistică sportivă.
Ioan Chirilă () [Corola-website/Science/308068_a_309397]