8,125 matches
-
adăugase medicul. Ca să mă facă să înțeleg cazul, mormăi la plecare că omul care mă însoțește a suferit o lovitură forte în „centrul vorbirii”. Când iară furăm singuri, individul slăbănog se ridică, scuturându-și cu palma poalele jachetului. Strada era pustie. Afară de noi și de umbrele noastre culcate pe drum, se zărea doar spinarea rotundă a unui hamal ce urina pe zidul umed din colț. Dintre picioarele crăcănate se scurgea, pe asfaltul cenușiu, o coadă șerpuitoare de lichid negru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
paharul. Nimeni nu mă întrece în vervă și umor. Nici un om nu bănuiește că mă gândesc la ceasul următor, când, rămas în sfârșit singur, voi observa că nu s-a schimbat nimic, și că drumul meu e același, tragic și pustiu, printre ființele pe lângă care trec cu chipul unui om de treabă. Nici unul din semenii mei nu e umplut cu tărâțe. Au cu toții ochi, creier și inimă, au intestine și ficat, au griji și bucurii, dureri și necazuri. Sistemul lor nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
miere petrecută de eroina inocentă - șocul brutal al primului contact sexual, disperarea cu care Îndura, zi după zi, pretențiile de țap ale soțului și, apoi, prima senzație mirată de plăcere sexuală. Într-o zi fierbinte, pe o coastă de deal pustie și Împădurită din Corsica, În timp ce cei doi se răcoreau sorbind dintr-un izvor, soțul, Julien, Începu să Își mângâie senzual mireasa, pe Jeanne, care, Într-un moment de neașteptată „inspiration d’amour“, Își umplu gura cu apă rece și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de avocatură care Îl adusese la Londra și poate ar fi lucrat și acum la firma tatălui său din Hanley, căscând de plictiseală În timp ce ceasul număra secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens, chiar dacă nu Întotdeauna savura, romanele și povestirile lui Henry James, pe care Îl considera supremul tehnician al artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
culise părea să rezume Întreaga lui carieră de dramaturg: „A fost un vis, dar visul s-a sfârșit!“ Din cerul Întunecat Începu să curgă o ploaie subțire și rece. Lămpile de gaz se Înșirau Înaintea lui pe un Piccadilly aproape pustiu, azvârlind bălți de lumină pe trotuar, cu petice de Întuneric Între ele. Se Îndreptă hotărât spre Kensington. 3 Așa Începu convalescența lentă a spiritului. Duminică dimineață se trezi cu mult Înaintea zorilor cu un oribil sentiment de depresie și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Duminică dimineață se trezi cu mult Înaintea zorilor cu un oribil sentiment de depresie și Își aminti imediat și cauza. Fără speranța de a mai adormi, rămase În pat, ca supraviețuitorul unui naufragiu aruncat pe nisipul rece al unei plaje pustii, prea ostenit și demoralizat pentru a se târî dincolo de limita fluxului, abia mai păsându-i dacă trăiește sau moare, lăsând vălurelele descurajării să se spargă deasupra sa. Ce Îl supăra cel mai tare era faptul că eșecul umilitor ajunsese sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Caravaggio. După aceea, gol. Însingurare cultivată cu savoare. În urmă rămânea pofta, când adormită, când din nou cât se poate de trează. Ea a supraviețuit perioadei mele de auxiliar la Luftwaffe, perioadă care, în ceea ce privește viața din barăci în ținutul pustiu al portului, departe de casă, se regăsește în romanul Ani de câine: prin cu totul alte povești și în jargonul școlar al unor băieți cu totul diferiți, dar care, la fel ca și mine atunci, erau bucuroși din cale-afară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
granit, până în secolul optsprezece, prosperi negustori și proprietari de corăbii. Indiferent cui îi puteau fi atribuite oasele și oscioarele, erau parte din pietrele scoase la iveală, depuneau mărturie odată cu ele. Probabil de aceea, se spunea, încă din anii ‘50, spațiul pustiu al bisericii a slujit drept decor pentru filmele poloneze: din perspectiva operatorilor și a regizorilor, lumina ce cădea prin ferestrele înalte, doar parțial acoperite cu scânduri, ar fi fost utilă, prin atmosfera pe care o crea, întâmplărilor din filme. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puține piuneze cu Westwall-ul mai făceau parte din bagajul meu; în schimb, aveam în stoc pachetul de lame de ras atunci când, la începutul iernii, am fost transportat împreună cu alții în Câmpia Lüneburg. Cu camioane ale armatei am mers pe autostrăzi pustii, prin peisaje deluroase, apoi plate, ce se întindeau pașnic, ușor de cuprins cu privirea. Eram băgați în lagăr în scopul eliberării, așa se spunea. Din loc în loc, poduri rutiere aruncate în aer și câte o epavă de tanc aminteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adus, prin salturi cu încetinitorul și pe parcursul unor momente pantomimice, o mișcare abruptă de film mut în primul capitol din Toba de tinichea. Ne iubeam pe noi și arta. Iar atunci când, la jumătatea lui iunie, ne aflam la marginea alminteri pustiei Potsadmer Platz și vedeam de acolo cum aruncau muncitorii cu pietre în tancurile sovietice, nu am părăsit sectorul american, am rămas la marginea estică a acestuia, dar am trăit puterea și neputința atât de viu, încât gesturile și izbitura pietrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
magul s-a mutat la Buenos Aires, care i s-a părut mai apt să Împărtășească doctrina azimelor, drept care nu a Întârziat să deschidă acolo o Înfloritoare prăvălie de cărbuni. Dugheana neagră ca bezna l-a ancorat la masa lungă și pustie a sărăciei; sătul de crăpelnițele foamei, Tai An și-a zis: pentru concubina nesătulă - Îmbrățișările caracatiței;pentru gusturile alese - câine comestibil, iar pentru om - Împărăția Cerurilor, și s-a asociat fără șovăială cu Samuel Nemirovsky, un ebenist cumpătat care, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și armăsari dă porci, pentru ediția lărgită a Ghidului Lourenzo. Așa că, pă când, ciuciți lângă telmometru, dârdâiam dân peruci, ne-am bunghit la cotețu părăginit, gol pustiu și beznit - dușamea dă dale, coloane pă bune, tejghea cu express - ș-am avutără amintiri dă suvenire din vremuri fără nasoale, când ieram obstinanți că să ne lefterim unu pă altu În față la clenți și umblam gaia prin prăfăraia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-o las așa aproape dă balansoar, și am luat-o În brațe și am pus-o pă pat, cu păpușa. Am pupat-o pă frunte ș-am ieșit, mort dă durere, c-o lăsam În căsoaia pă cât dă pustie pă atât dă locuită. Cum nu vream să dau ochi cu don Alejandro, am glisat dân oraș pân Unșpe. Și Într-o zi mi-a ajuns În urechi vorbă coaptă cum că hărăbaia din Belgrano au năruit-o când cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
suprafață? Barnes clătină din cap: — Am Întrerupt contactul direct cu suprafața. — Atunci, a fost cumva transmis prin apă? — Nu, spuse Tina, e prea rapidă pentru o transmisie subacvatică. — Mai e vreo consolă În habitat? Nu? Dar În DH-7? — DH-7 e pustiu acum. Scafandrii au plecat. Atunci, de unde a sosit mesajul? — Mie mi se pare că n-are nici o logică, fu de părere Barnes. Tina Încuviință din cap. — Poate fi o descărcare a memoriei-tampon temporare, de undeva din sistem. Când am comutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ușor al apei, care se auzea de undeva din interiorul habitatului. Beth se mișca rapid, studiind un ecran după altul. — Interioarele - zero. Perifericele - zero. Totul e liniștit. Perfect! Nici un semnal. Norman alergă la hublou. Calmarul dispăruse. Afară, fundul oceanului era pustiu. — Lista avariilor! anunță Beth. Sursa principală de curent a căzut! Cilindrul E - căzut! Cilindrul C - terminat! Cilindrul B... Norman se Întoarse spre ea și o privi. Dacă și Cilindrul B picase, sistemele vitale aflate acolo se duseseră, iar ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se iviră din nou În tuburi. „Să fie toți bărbați“. Femeile se transformară În bărbați. „Să fie numai femei“. Deveniră cu toții femei. Se convinsese: avea puterea. 02.00 ORE — Norman. Vocea lui Beth răsună În difuzoare, stârnind ecouri În astronava pustie. — Unde ești, Norman? Știu că ești pe acolo, pe undeva. Te simt, Norman. Norman traversă bucătăria, trecând pe lângă masa cu cutiile goale de Coca pe ea și ieșind apoi pe ușa masivă, În compartimentul de pilotaj. Imaginea multiplicată a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Dar și grade diferite de umplere: bine, rău, fericire, deznădejde. Iar toate acestea, moarte și repaus, dăruire ca și primire, capătă contururi de spațiu. Sînt munți și cascade, dealuri blînde și mări succesive. Se naște un peisaj în care cutreier. Pustiu. E o țară numai și numai a mea. Toți mă privesc și nu sesizează nimic. Poate că le par doar puțin într-o ureche. Dar spun că e o performanță mai mare decît au reușit părinții pustiei. Și ei erau
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în care cutreier. Pustiu. E o țară numai și numai a mea. Toți mă privesc și nu sesizează nimic. Poate că le par doar puțin într-o ureche. Dar spun că e o performanță mai mare decît au reușit părinții pustiei. Și ei erau numiți atleții singurătății. Ei bine, menajeria mea de demoni face dresură cu mine zi de zi fără ca cei din jur să priceapă ceva. Se uită la mine și li se pare că citesc ziarul.” Vocea impersonală din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ce visează infirmul?”-îl întreabă pe Doctor. „La membrul întreg, viu. Mînuind o armă.” Doctorul se apropie de fereastra deschisă. „-Ce pasăre o fi aceea?”-întreabă el. V. din spital observ că înaripatele vitraliului meu au dispărut lăsînd cerul mării pustiu. Pătrund pentru o clipă în visul tînărului V. și descopăr și acolo o stranie pasăre neagră planînd în juru-i. Surprind pentru cîteva clipe privirea acesteia și tresar speriat. E un vultur cu ochii ficși și pupilele liniare ca la reptile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el limpezește tot ceea ce pe V. tînăr îl năucește, îl amăgește cu iluzia fericirii îngreunîndu-i astfel disperarea căderii. V. tînăr stau la marginea imensului ochi ca la poalele unui munte. Totul în jurul meu s-a transformat în deșert. O scenă pustie. Căci în acest deșert mirajele se întrec unele pe altele. Singurătatea face orice iluzie posibilă. Și alegerea devine mai grea pe măsură ce căile de ales sînt mai numeroase. Tînărul Doctor numi vede deșertul deși el e una din cauzele ce-i
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe ei descîntece și puteri hipnotice. I-am adormit și, crezînd că-i vindec, mi i-am pus la picioare. Ah, gînduri blestemate, jocuri de noroc în care mi-am jucat ființa!”-strig și vocea mea răsună straniu în camera pustie. Îmi încleștez pumnii și mă lovesc cu putere pedepsind trupul vinovat, dorind să-l eliberez de condamnarea din interior. În minte mi se perindă lungul șir al celor pe care i-am năpăstuit. „-M-a pedepsit iubirea” -îmi spun-“căci am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tine născute, de nimeni înțelese. Degeaba te-ai lovit. Uite, rănile tale au căzut asupra noastră.” Și văd părinți, copii, iubite sîngerînd... „-Iertați-mă!”-strig. „-Nu mă lăsați, judecătorilor!” Tresar și mă trezesc în semiîntuneric. Aceeași cameră care arată jalnic e pustie acum. Probabil că injecția pe care mi-a făcut-o a fost, totuși, un sedativ. „-Nu te amăgi! Nu te minți!”-răsună limpede vocea. Aș fi voit să mă gîndesc ca și cum aș naște iubirea. Dar cînd pe toate le-am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e universul pustiu, iar sintagma veșniciei e umbrită de geruri. Despletită în lumea de timp, caut oasele dragostei prin putrefacția înnoptărilor unde am rămas în iubirea de tine. UN FEL DE A IUBI Timpul a trecut și a luat cu el multe iluzii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și-ar fi imaginat un prinț pe o orbită a universului. Atunci, din înaltul cerului o liniște coborâse peste tei albi ai alintului, luându-mi trupul îmbălsămat cu gustul adânc al înfrângerilor și m-a făcut să caut pe băncile pustii, promisiuni ale unor fantome ce apar și dispar la lăsatul zorilor. Mi s-a părut, atunci, o noapte copilăroasă și caldă prin care sufleul meu, durea adânc prin foșnetul de frunze ofilite. Și, ca o prelungire a gândului, mi s
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
timpuri ce mă va prefacen MIREASĂ, ca pe-o frumoasă poveste de IARNĂ, cu luceferi de raze și trup de fior. Dar vino iubire la mine în suflet să te iubesc în iubire și apoi să mor, pe o ZĂPADĂ PUSTIE prin CRÂNGURI DE ZORI. Dar vino, vino la mine, iubire, să te iubesc prin Crânguri de SORI. IUBIRI ABSOLUTE Astăzi a fost cea mai frumoasă zi pentru că am alergat prin cerul de dragoste și ți-am sărutat iubirea de dincolo de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]