7,014 matches
-
locul anticului Aegyssus pentru nu știu ce anchetă. Nu putuse justifica la un control câteva duzine de fiole cu morfină și voiau iar să-l alunge. Unde să-l mai alunge? Mai departe decât capătul acela de Lume nu putea fi decât Raiul. Și nu-i vedeam nici pe doctor, nici pe popă și nici măcar pe mine nu mă închipuiam, cu toate visurile mele de izbăvire, șutați tocmai în Rai. Rămăseserăm doar eu și Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din urmă. Acolo vom trăi În pace, departe de lume, numai noi doi. - Singuri? - O să iau cu mine cîteva familii de indieni din Otavalo. Știu că mă pot bizui pe ei și sînt credincioși, cinstiți și muncitori... Aceste insule sînt raiul pe pămînt, și sînt acolo, așteptînd ca cineva să le ia În stăpînire. - Am să mă gîndesc, făgădui Carmen. Și Își ținu făgăduiala, gîndindu-se la asta vreme Îndelungată, obișnuindu-se cu ideea că viața ei În arhipelag ar fi ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spațiul cel mic al mașinii, Stacey se întoarse spre mine și ridică ușor din sprâncene. — Towerbury Street, la numărul 43, chiar dincolo de High Road, a spus încet, iar vocea ei păru a se contopi cu sunetele acelea venite parcă din rai. Ce copilă extraordinară era aceasta! Nu păruse să se întrebe nici o clipă de ce acest străin apăruse de nicăieri ca s-o ducă acasă cu mașina sau de ce îi trimisese o felicitare sau se prezentase atât de des la casa ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tăi cu tine și să te-ajute. Tu ai fost un înger pentru mine, iubito. Știi asta, nu-i așa? Îngerii lu’ Dumnezeu strălucesc și-s perfecți și-au grijă de mine-n fiecare minut din zi, de sus din rai, unde merg pe marginile regatului Domnului, da’ tu ai fost un înger pentru mine aicea pe pământ. Nu eram sigur cât mai pot suporta, dar mi-am menținut atenția fixată rigid asupra emisiunii „Cincisprezece la unu“, rezistând tentației de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
veni din nou Natalia la mama, a treia oară. De data aceasta îi zise: - A zis mama, că nu va putea muri până nu o vei ierta tu, Irină. Iart-o și dezleag-o de acest chin groaznic, că, tot una, la rai nu se mai duce, zise ea. - Dumnezeu s-o ierte, zise mama, eu mă voi chinui în lumea asta, ea se va chinui în veci. Când ajunse Natalia acasă, mamă-sa era moartă. Probabil, că își dădu sufletul imediat după ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zi trezit, Vede cum îl schilodise, - ce să facă amărît? V-o trei zile dup-olaltă se mai tîrie în brânci Pin tufanii din pădure și pin colții cei de stânci, 535Pîn - ajunge ca să vadă un palat în văi de rai Cât ca să te uiți la dânsul - de frumos - nu te - ndurai Și aude - un glas cu jele, chiar o grădină de glas, Care inima i-o rupe de-așa dor ș-așa năcas. Și cum în palat el intră, pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai multe soațe, Ca ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn 50Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistue în sin. " În van stau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
jos la rădăcină Cântă cuca cea bătrână, Ș-așa-mi cântă de cu foc De stau apele pe loc. 226 Dede-mi mama o vărguță Să mân vacile-n ciurduță; Eu ciurduța n-o aflai Ce - aflai o pană de rai, Și penuța ce-am aflatu De loc se crepă în patru; Aflai alta pliscoiată Ș-o pusei la gură-ndată. Începui tare-a striga, Nime nu mă auzia Numai mândrul păcurariu Ce ședea colo-n umbrariu, - Păcurariu din ceea față
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar fi făcut el cu cheea ceea, și astăzi am fi fost sub mâna lui poate. Se ia băietu-ncetișor, se suie iar pe scară sa ias-afară - că știi D-ta că el bătrînu, deși avea putere, nu putea intra în rai, dar ista ca copil... Când a ajuns în gură să iasă, moșneagul a strigat: - Stai nu ieși! Dă-mi cheea! Băietul zice (era mic, da tot cu cap): - Ba lasă-mă să ies întîi afară! - Ba nu te las. - Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vrei să mă iee frate-meu? - Nu vreu că tu ai să ții noaptea și frate - tău are să ție ziua. Ș-așa au lăsat-o D-zeu și s-o dus și i-au deschis toate porțile iadului și ale raiului și au spus: - Dacă-i lua pe frate - tău ai să șezi în iad, dar dacă nu-i lua ai să șezi în rai. Vine ea și-i spune Sf-tului Soare. Sf. Soare au zis: mai bine să șadă-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-o D-zeu și s-o dus și i-au deschis toate porțile iadului și ale raiului și au spus: - Dacă-i lua pe frate - tău ai să șezi în iad, dar dacă nu-i lua ai să șezi în rai. Vine ea și-i spune Sf-tului Soare. Sf. Soare au zis: mai bine să șadă-n iad s-o iee, decât în rai să n-o iee. S-au pornit să se cunune. Când au început popa a citi, icoanele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe frate - tău ai să șezi în iad, dar dacă nu-i lua ai să șezi în rai. Vine ea și-i spune Sf-tului Soare. Sf. Soare au zis: mai bine să șadă-n iad s-o iee, decât în rai să n-o iee. S-au pornit să se cunune. Când au început popa a citi, icoanele au început a lăcrima ș-a se face întunerec afară ș-au venit un nour gros ș-o luat pe Sf. Soare și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De lume mă pierz. La mormânt alerg, Mă sălășluesc, Viața nu voiesc Ca să mai trăiesc. Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am tras Nimic folosind. 25 Înger cu păr galben Înger ce slăvesc, În dulcea-ți zâmbire Raiul îl găsesc, Din nenorocire Când mă văz gonit, Când sunt de necazuri, Rele ocolit. Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi râde Ceriul mi-i deschis; Viața și nădejdea Și amoru-mi vin Din doi ochi albaștri Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ești în veci de față Sufletului meu - Orice sentimenturi De la tine-mi vin, Tu ești pomenirea În orice suspin. 25 bis Când sunt de necazuri, Rele ocolit, Din nenorocire Când mă văz gonit, În dulcea-ți zâmbire 401 {EminescuOpVI 402} Raiul îl găsesc, Înger cu păr galben, Înger ce slăvesc. Viața și nădejdea Și amoriu-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin - Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi râde Ceriul mi-i deschis. 26 Piatră de-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de sânge. Plângeți ochi și lăcrămați, Căci voi sunteți vinovați, Că ce vedeți nu lăsați Și ce iubiți nu uitați. No. 15 Dintr-o petrecere dulce Bucurat într-al meu trai, Ce gândeam că nu m-a smulge Soarta dintr-acelaș rai, Astăzi văz că ea mă duce, Vrăjmașa, cu mare zor În pustiu să mă arunce Fără milă, fără dor, Unde soarele și luna 424 {EminescuOpVI 425} {EminescuOpVI 426} {EminescuOpVI 427} Sunt cu totul de prisos, Dacă eu de la nici una Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în visuri nădăjduește, Ce au în mână pierd neghiobește. Eu pentru astăzi una plăcere Dau mii mâine la cine cere Și zic cu mica mea cunoștință, După putere având voință, Și cât îi este omului traiul În lume numai găsește raiul. No. 78 Ce noapte întuneric, Ș-o liniște domnește Și tot împrejuru-mi Nimic n-auz mișcând. Restriștea mă-mpresoară Și nimeni mă-nsoțește, O inimă pătrunsă Ce bate tremurând. De rude, de prieteni, De toate sunt departe, Lipsit de orice bine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
simțeam În stare să fiu În societate după un zbor atât de lung. Am hotărât să trecem pe acolo puțin și apoi să ne Întoarcem și să ne cuibărim amândoi În patul acoperit cu blană, care parcă era rupt din rai. Cabana Dordogne fusese construită de familia lui Davide În anii ’20 și era pe jumătate ascunsă de o coamă muntoasă abruptă. Camille ne Întâmpină la ușă. Era minionă și Îmbrăcată cu niște pantaloni largi din tweed și cu o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Stealth, vasul preferat al lui Gianni Agnelli. Glamela este una dintre femeile cele mai șocant de neconvenționale din New York. Dacă o suni și o Întrebi „Ce mai faci?“, ea Îți dă una dintre următoarele două replici: fie „Sunt ca-n rai“, fie „Sunt un pic nebună“. La petrecerile de tip cocktail, unde vine Îmbrăcată cu haine de o strălucire orbitoare, de cea mai bună calitate, de la Missoni sau Pucci, cere de fiecare dată: „Sunt urâtă; duceți-mă acasă“, făcându-se imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
flori în grădina din spatele casei, o bucățică de teren plină de gunoaie, neglijată de ani de zile. Mi-am tuns părul proaspăt recrescut la frizeria Park Slope de pe Seventh Avenue, am închiriat casete video de la un magazin cu numele de Raiul Filmelor și m-am oprit adesea la Brightman’s Attic, un anticariat îngălat și prost întreținut, proprietatea unui homosexual flamboaiant pe nume Harry Brightman (mai multe despre el ceva mai încolo). În majoritatea cazurilor, dimineața îmi pregăteam micul dejun acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ion Vianu - Amor intellectualis. Romanul unei educații Mircea Mihăieș - Ultimul Judt Tony Judt - Cabana memoriei Norman Manea, Hannes Stein - Cuvinte din exil Alex. Leo Șerban - De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema Günter Grass - Decojind ceapa Aldous Huxley - Porțile percepției * Raiul și iadul Octavian Paler - Rugați-vă să nu vă crească aripi Jorge Luis Borges - Nouă eseuri dantești * Borges oral Ernesto Che Guevara - Jurnal pe motocicletă Octavian Paler - Deșertul pentru totdeauna H.-R. Patapievici - Cerul văzut prin lentilă Ioan Petru Culianu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
De-atunci candela de pe mormântul fetiței nu se stingea niciodată, avea ea grijă de asta, în drumuri dese pe care nici unuia din copii nu i se dădea voie s-o însoțească. Îi vorbea mereu și-i spunea: dacă ești în rai să fii fericită, acolo, în rai, oricât de nefericiți am rămas noi, aici, iar dacă nu ești încă acolo, eu, cu mâna mea, te voi duce sus, apucă-mă strâns, nu-ți dau drumul. Și Agata strângea pumnul, iar în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu se stingea niciodată, avea ea grijă de asta, în drumuri dese pe care nici unuia din copii nu i se dădea voie s-o însoțească. Îi vorbea mereu și-i spunea: dacă ești în rai să fii fericită, acolo, în rai, oricât de nefericiți am rămas noi, aici, iar dacă nu ești încă acolo, eu, cu mâna mea, te voi duce sus, apucă-mă strâns, nu-ți dau drumul. Și Agata strângea pumnul, iar în pumn era aer. Și dacă nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de nefericiți am rămas noi, aici, iar dacă nu ești încă acolo, eu, cu mâna mea, te voi duce sus, apucă-mă strâns, nu-ți dau drumul. Și Agata strângea pumnul, iar în pumn era aer. Și dacă nu există raiul eu ți-l fac, pentru tine, și dacă nu există Dumnezeu, tu o să ai unul, îți promite mama. Și Agata îl vedea aievea pe Dumnezeu și-n brațele lui era fetița ei. Iar dacă ești nimic, nimicul ăsta îl iubesc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Olari. Apoi doctorul s-a ocupat de toate cele, au băgat-o pe mama lui la doctorul Marinescu, Nicu nu știa cu ce bani, iar pe el l-a luat o vreme să locuiască cu Jacques, a fost ca-n rai. Dar după aceea doctorul l-a chemat într-o zi în bibliotecă și l-a întrebat ca pe un om mare dacă vrea să aibă grijă de mama lui, care o să tot aibă „căderi“, dacă se simte în stare să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un bărbat caraghios, într-un palton mare, ca de căpătat, mergând pe stradă cu ochii pe sus, și și aminti de aria paltonului. Văzuse Boema în Italia, iar când se gândea la Italia zâmbea fără să vrea, pentru el era raiul pe pământ. Aria paltonului era aria sărăciei, dar Alexandru ar fi preferat în clipa asta să fie un filozof nevoit să-și vândă paltonul decât un Livezeanu în starea sufletească în care era azi. Cu siguranță că și omul ăsta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]