7,913 matches
-
Teroarei a reușit să șteargă toate urmele vieții lui particulare, "pe piața" restituirii istorice, cu mijloacele specifice dramaturgiei, numai verbul și acțiunile tribunului. Ceea ce nu poate contribui la clădirea unei drame scenice. Nu mă îndoiesc nici o clipă că, dacă mercenarii realismului socialist de la Kremlin și-ar fi procurat un minimum de date existențiale despre idolul hegemoniei roșii, s-ar fi găsit imediat penițele dramaturgice subalterne care să cânte binefacerile Teroarei. Trebuie să subliniez faptul că, în franceză, cuvântul "teroare", atunci când este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
când căile ferate au atras prin momeală coloniști, primii cultivatori de grâu, anunțând prețuri mici ale pământului, pe care Însă le-au scumpit, ajugând la conflicte sângeroase cu fermierii. Romanul lui Frank Norris, extrem de sugestiv, intitulat „Caracatița”, e de un realism zguduitor. El Înfățișează numele fermierilor și al famiilor, planul precis al fermelor plasate de-a lungul căii ferate Pacific South Western, lângă gara Bonneville, spre Fresno, și toată drama ce a urmat cu expulzarea fermierilor, după ani grei de muncă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aderării. Această cerință fusese formulată la Consiliul European de iarnă, în decembrie, iar semnarea tratatului era programată pen‑ tru aprilie. Deci erau numai trei luni în care trebuia să se facă un audit internațional. BĂsescu a evaluat această problemă cu realism. Și fiind el un căpitan de navă, adică unul care estimează distanța în cât timp o să te duci și o să te întorci, fiind și bine sfătuit, a făcut acest lucru extraordinar : a găsit un om complet necunoscut lui, pe Monica
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Și biciul e foarte bun, sunt de acord cu el în chestiunea aceasta. Trebuie să păstrezi biciul deasupra capului. Dacă te lași pe spate și spui că n-avem nicio șansă să devenim competitivi nu e bine. Acum, păs‑ trându-ne realismul, și alte țări, ca Polonia, au amânat nedefinit. V.A. : Și, dacă intri și nu ești pregătit, probabil costul este și mai mare ? A.M.P. : PĂi, sigur că da. Costul e foarte mare. Se poate traduce în șomaj și alte
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
miliardari. V.A. : Deci, din punctul de vedere al relațiilor cu străină‑ tatea, nu trebuie să ne facem griji. A.M.P. : Nu, nu. Eu sunt de părere că noi trebuie să pri‑ vim alegerile prezidențiale din această toamnă prin prisma realismului. Și din perspectiva asta eu găsesc că, de departe, candidatul cu potențial să transforme România cel mai mult este Klaus Iohannis. Unu la mână, pentru că a reu‑ șit la Sibiu, doi la mână, pentru că are în spate structura asociativă a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
numeroase generații de elevi au învățat această versiune. De ar fi fost scrisă la aceeași "înălțime" ca Bărăganul lui V. Em. Gălan, cititorul ar fi realizat că-i doar o lucrare scrisă după canoanele din cartea lui Ov. S. Crohmălniceanu, Realismul socialist, dar n-a fost așa. Nici măcar n-a făcut ca Sadoveanu care, la comanda partidului, a scris un Mitrea Cocor apreciat, pe bună dreptate, de oaspetele nostru, într-un interviu, drept "un pîrț"; fapt remarcat, de altfel, ca atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
O astfel de mărturie începem să publicăm, în serial, din acest număr al "Convorbirilor". Este cazul dramaturgului Ion Luca, unul din multele desfășurate în anii, eufemistic denumiți, ai "obsedantului deceniu", cînd literatura trebuia să corespundă direcțiilor și preceptelor instituite de realismul socialist. O carte definitorie pentru acest concept aberant și un fel de Biblie obligatorie pentru literații vremii este Pentru realismul socialist, apărută sub semnătura d-lui Ov. S. Crohmălniceanu, în mica bibliotecă critică a Editurii de stat pentru literatură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din multele desfășurate în anii, eufemistic denumiți, ai "obsedantului deceniu", cînd literatura trebuia să corespundă direcțiilor și preceptelor instituite de realismul socialist. O carte definitorie pentru acest concept aberant și un fel de Biblie obligatorie pentru literații vremii este Pentru realismul socialist, apărută sub semnătura d-lui Ov. S. Crohmălniceanu, în mica bibliotecă critică a Editurii de stat pentru literatură și artă, în 1960. De altfel nu a fost singura carte neagră a literaturii care, în epocă, s-a ocupat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
grăitoare în sine și nici nu mai necesită comentate. "În epoca noastră modernă de avangardă, în sensul adevărat al cuvîntului, e arta care aduce răspunsuri inedite, revoluționare frămîntărilor omenești, arta care exprimă noul umanism al lumii eliberate de exploatare, arta realismului socialist... E firesc deci să ținem ca la lumina ochilor la conținutul socialist al literaturii noastre". Peste mai bine de douăzeci de ani de la publicarea acestor rînduri, Ov. S. Crohmălniceanu, în prefața la Antologia de proză scurtă scrisă de autori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-i mai obsedeze... În urmă cu aproximativ două decenii, mai mulți scriitori, pe atunci foarte tineri și ei, D.R. Popescu, T. Mazilu, N. Velea, Fănuș Neagu, C. Țoiu, Radu Cosașu, Sorin Titel, spărgeau clișeele cu care lucra așa-zisul realism socialist, silind proza noastră scurtă să primească o infuzie salutară de viață concretă, observată la fața locului, fără ochelari, împrumutați. Oamenii adevărați, reacțiile lor imprevizibile, făceau derizorii clasificările maniheiste ca și comportările dictate de niște generalități socio-politice abstracte, nu o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Luca Pițu în prefața cinegetică la "Povestea poveștilor generației '80" a lui Mircea Nedelciu, Editura Nemira, 1998) prin cenacluri, spre autotelism, opera aperta, autoreferențialitate și intertextualitate..." Și pentru că marea luptă dusă în literatura anilor '50 era de eliberare de dogmele realismului socialist pe calea afirmării realismului și atît, un glas, nu singurul în epocă să nu-i uităm pe Ion Vitner, Paul Georgescu etc., argumentează, înarmat cu învățătura înaintată a marxism-leninismului, în această carte neagră: "Și la noi s-a discutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la "Povestea poveștilor generației '80" a lui Mircea Nedelciu, Editura Nemira, 1998) prin cenacluri, spre autotelism, opera aperta, autoreferențialitate și intertextualitate..." Și pentru că marea luptă dusă în literatura anilor '50 era de eliberare de dogmele realismului socialist pe calea afirmării realismului și atît, un glas, nu singurul în epocă să nu-i uităm pe Ion Vitner, Paul Georgescu etc., argumentează, înarmat cu învățătura înaintată a marxism-leninismului, în această carte neagră: "Și la noi s-a discutat mult în ultima vreme despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și atît, un glas, nu singurul în epocă să nu-i uităm pe Ion Vitner, Paul Georgescu etc., argumentează, înarmat cu învățătura înaintată a marxism-leninismului, în această carte neagră: "Și la noi s-a discutat mult în ultima vreme despre realism. S-au făcut numeroase considerații asupra romanului și asupra prozei în genere. Ecoul uneia din tendințele despre care am vorbit s-a resimțit într-o absolutizare a realismului și o ocolire a caracterului său socialist în literatura noastră nouă. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
neagră: "Și la noi s-a discutat mult în ultima vreme despre realism. S-au făcut numeroase considerații asupra romanului și asupra prozei în genere. Ecoul uneia din tendințele despre care am vorbit s-a resimțit într-o absolutizare a realismului și o ocolire a caracterului său socialist în literatura noastră nouă. Cînd romane ca Bietul Ioanide de G. Călinescu sau Groapa de Eugen Barbu sînt puse pe același plan cu Bărăganul lui V. Em. Gălan sau cu Străinul lui Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scriitori în închisoare, normativele și propaganda primitivă, alungarea în exil și multe, multe alte orori? Practic, totalitarismul și dictatura comunistă au urmărit deznaționalizarea și distrugerea vechilor rădăcini, și apoi remodelarea stalinisto-ceaușistă a întregii culturi române! Așa descrie Adrian Marino efectele realismului socialist, teoretizat de Ov. S. Crohmălniceanu în cartea amintită, asupra literaturii naționale. În concluzia celui din urmă, "comunismul în literatură mai înseamnă suprema onoare pentru orice scriitor care concepe și scrie liber și independent, în demnitate: transformarea sa în funcționar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost revoluția ungară, "astăzi am putea trăi într-un regim socialist cu mari libertăți publice, am putea călători în străinătate, am putea fără greutate să obținem cărți din occident și literatura noastră nu ar fi limitată la singura formulă a realismului socialist". De interes, în delațiunea criticului, este relatarea împrejurărilor în care Lucian Blaga a fost propus pentru premiul Nobel și împrejurările în care, cu numai două voturi, l-a pierdut. Tradus în italiană de Rosa del Conte, profesoară la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scriitorilor (Documente), ce îl are ca realizator pe Marin Radu Mocanu. Materialele sînt grupate pe cîteva tematici, cu titluri nu totdeauna adecvate, însoțite de punctul de vedere al realizatorului volumului. Marin Radu Mocanu motivează afirmarea accentuată în spațiul românesc a realismului socialist ca "venind dintr-o stîngă scriitoricească interbelică solidă". Afirmația este cel puțin hazardată și ruptă total de contextul real de după invadarea țării de tancurile sovietice. Se scapă din vedere interzicerea, marginalizarea sau închiderea în pușcăriile comuniste a scriitorilor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să fie sau nu retrasă de pe piață, între vorbitori s-a aflat și Petru Dumitriu, pe atunci redactor șef la "Viața Românească". Opiniile sale estetice frizează ridicolul: Problema pe care o pune cartea e o problemă estetică, o problemă de realism socialist și devine și o problemă politică. Fantasticul se îmbină cu elementul istoric. (...) Adică vreau să spun că există o lege estetică, o funcție estetică a fantasticului. Fantasticul exprimă concepții filozofice legate de viața istorică. Aci în momentul când fantasticul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prim corpus de documente este doar vîrful aisbergului nemerniciei care s-a abătut peste literatura română. Ne aflăm în plină eră a imposturii. Materialele adunate reflectă cea mai întunecată perioadă a literaturii și artei naționale, perioadă a "înfloririi" proletcultismului, a realismului socialist în formele sale nude. Scriitorii s-au aflat într-o cazarmă ideologică, unde cei "corespunzători" se simțeau bine, mai ales financiar. Mulți autori, care pe atunci dirijau destinul literaturii noastre, în prezent, după ce în "obsedantul deceniu" au făcut totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
astfel de lucrare. Sînt numeroase date și întîmplări de neînțeles pentru cititorii mai tineri. Sperăm că va veni vremea cînd, din astfel de documente, unul sau mai mulți istorici literari vor putea scrie adevărata, trista și tragica istorie a impunerii realismului socialist și a luptei ideologice conduse de partidul unic în contra literaturii naționale. (Convorbiri literare, nr. 12, decembrie, 1998) ÎNTRE ZIARISTICĂ ȘI LITERATURĂ Pamfil Șeicaru, pamfletar temut, contestat vehement, dar și adulat de cei interesați sau șantajați de el, folosit drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au semnat pactul cu diavolul, ne incumbă datoria de a studia cu deosebită atenție, sine ira et studio, și a separa cele care vor rămîne "peste mode și timp" de faptele și lucrările care au plătit tribut cerințelor ideologice, normelor realismului socialist. Nu "autori" gen A. Toma sau Eugen Frunză ar putea intra în discuție, ei fiind din start eliminați din arealul literaturii, ci, din contră, un Sadoveanu sau Arghezi, mari scriitori, de dimensiuni naționale, și care, din nefericire, etic au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Hiena" față de marele poet Tudor Arghezi, cel pe care l-a cunoscut și admirat pentru poezia lui, înainte de a-l cunoaște personal, sînt nemărginite. Citind 1907, este nevoit să constate că a fost scrisă "în cea mai ortodoxă linie a "realismului socialist", neavînd o poezie, o strofă, un vers care să fie suspectat de deviaționism în sensul esteticii burgheze, adică a ceea ce noi, neintegrați reperismului literar, numim talent". "Prostituarea talentului" se plătește scump: "Inspirația, căldura, ritmul ideației, totul a dispărut". Tudor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acesta a trebuit să părăsească urgent încăperea. Vorbind despre E. Lovinescu și menținerea acestuia în carantină, de refuzul regimului de a-l "anexa", un citat din criticul de la "Sburătorul", la care apelează autorul, este suficient pentru a argumenta de ce corifeii realismului socialist continuau să nu-l cuprindă în chingile ipocrite ale "moștenirii literare": "Prin însăși structura elementelor materiale care o compun scria E. Lovinescu în 1937 arta e națională și poate afirmația cea mai înaltă a etnosului; prin însuși efectul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Societății Scriitorilor din R.P.R., susține conferința Despre principiile de reorganizare a activității scriitoricești, prin care va demonstra că literatura și arta sînt "un instrument de luptă în mîna clasei muncitoare", iar între sarcinile ce revin scriitorimii, două erau esențiale: "cultivarea realismului socialist" și, la fel de importantă, în evidenta penurie de scriitori corespunzători ideologic, "recrutarea și ridicarea de noi scriitori din rîndurile clasei muncitoare"; Despre misiunea Filialei de a ține o strînsă legătură "cu masele" prin îndrumarea cenaclurilor și cercurilor literare din zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scuti cei de mai sus de a-și pierde zilnic cîte 2-4 ore întregi așteptînd rîndul la distribuirea petrolului, timp care le este mult mai prețios în interesul redactării scrierilor prin care să lămurească și să ajute la dezvoltarea culturii realismului socialist în masele muncitoare". În al doilea număr din Pentru pace și cultură Luptăm, datat 6 Noiembrie 1949, aflăm, din poemul Căminul cultural, semnat de Al. Popovici: Aici era cîndva o crîșmă cu lampa gălbue,/ Oamenii întîrziau pînă noaptea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]