8,278 matches
-
Plățile informale impiedică evaluarea cererii și ofertei de servicii medicale din România și, În consecință, adoptarea unor politici care să conducă la eficientizarea serviciilor publice de sănătate. Introducerea asigurărilor non-substitutive și a plăților directe (engl., user charges) va stimula calcularea realistă a costurilor serviciilor de sănătate, va descuraja suprautilizarea și va pune pe baze realiste, printre altele, organizarea spitalelor. Voi Începe cu câteva scurte considerații privind tipurile de corupție din sistemul de sănătate, expunând apoi unele remarci privind indicatorii macroeconomici cu
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
consecință, adoptarea unor politici care să conducă la eficientizarea serviciilor publice de sănătate. Introducerea asigurărilor non-substitutive și a plăților directe (engl., user charges) va stimula calcularea realistă a costurilor serviciilor de sănătate, va descuraja suprautilizarea și va pune pe baze realiste, printre altele, organizarea spitalelor. Voi Începe cu câteva scurte considerații privind tipurile de corupție din sistemul de sănătate, expunând apoi unele remarci privind indicatorii macroeconomici cu relevanță asupra sectorului sănătății din România; voi continua cu o descriere a rolului asigurărilor
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
față amenințărilor și vulnerabilităților de securitate la adresa lui (Buzan, 2000). În funcție de alegerea obiectului securitizării - respectiv, dacă opțiunea va fi una liberală, centrată pe securizarea individului cu componentele sale (securitate fizică, respectarea drepturilor și libertăților sale fundamentale) sau dacă alegerea va fi realistă, vizând prezervarea suveranității, independenței și integrității statului -, accentul va cădea pe diferite modele de politici (Ungureanu, 2006). Unele strategii de securitate pot lua În calcul mai degrabă aspectele hard ale securității, adică sectoarele militar și politic. Dimensiunea tradițională a securității
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Sburătorul, romanul Tinerețe va prilejui lui E. Lovinescu o nouă încurajare a prozei feminine de analiză psihologică, tinerei autoare prezicându-i-se „un mare destin literar”. D. va publica în continuare numeroase volume de nuvele și multe romane, o proză realistă de analiză modernă, între psihism și erotism, scrieri elaborate ca niște „albume de familie”, cu „destine” omenești obișnuite și medii diverse, într-un stil totdeauna supravegheat, cu coloraturi lirice și tonalități confesive. Aceeași atmosferă se află în nostalgicele sale versuri
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
care făcea parte și Maiorescu) o lansează la adresa revistei în care Hasdeu publicase nuvela Duduca Mamuca. În replică, Apărarea redactorului la procesul de presă ce i s-a intentat, sclipitoare prin argumentația logică și ironie, e și profesiunea de credință, realistă, a autorului, portretist al societății. Revista a adăpostit articolul lui C. Negruzzi, Studii asupra limbei române, versurile lui Hasdeu, încercările romantice ale lui Șt. G. Vârgolici, o baladă de V. Alecsandri și traducerile lui V. Pogor din Horațiu și Th.
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
să se implice în îmbunătățirea acestuia și respectiv a culturii organizației. În aceste condiții, auditorii trebuie să pornească de la stabilirea unei politici organizaționale clare, respectiv definirea delegărilor de competență, adaptarea permanentă a competențelor salariaților la cerințele posturilor, stabilirea de obiective realiste și realizabile și asigurarea unei gestionări eficiente a resurselor umane și chiar o finanțare transparentă și la vedere pentru toată lumea. Când în cultura unei instituții se constată disfuncții, pe baza cărora se evaluează un mediu de control slab, o condiție
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
aprobat, precum și a solicitărilor suplimentare apărute pe timpul derulării programului Da Da Parțial Nu Da Evaluare generală Nesatisfăcător - nu rezultă clar accesibilitatea realizării obiectivului, respectiv dacă acesta poate fi atins, obiectivul fiind definit sub forma unui indicator de rezultat, nu este realist deoarece prevede și îndeplinirea solicitărilor apărute pe timpul derulării programului, pentru care nu sunt definite resursele financiare. Propunere: obiectiv SMART cu caracteristici mai accentuate Asigurarea resurselor necesare în vederea realizării programului de achiziții publice aprobat pentru anul 2008. Obiectiv specific 4 - Verificarea
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Tradiționalism, europeism, 11-13/1924), Septimiu Popa (Scrisori din Ardeal, 2/1921). Comentariile pe teme literare sunt semnate de C. Nedelescu-Zlotești, Tudor Teodorescu-Braniște, Ștefan Ivanovici (Terențiu), Anton Marinescu-Nour (A. Nour) ș.a. Revista conține traduceri din literatura universală, poezie romantică și proză realistă și naturalistă. Alți colaboratori: Dimitrie Iov, Vasile Cazan (Vladimir Corbasca), Cezar M. Stratula, George A. Petre, M. G. Samarineanu, D. I. Boureanu, Iustin Ilieșiu, Em. Papazissu, George Voevodica, Alice Gabrielescu, Elvira Bengescu, G. M. Vlădescu, Ion Dongorozi, Teodor Maiorescu (Theo Maiorescu
DRUM NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286880_a_288209]
-
1934; Boileau și Voltaire, critici literări, București, 1934-1935; Preromantismul francez (1761-1820), București, 1934-1935; Romantismul, București, 1937; Umanismul. Renașterea și Rabelais, București, 1937; La Chanson de Roland. Poezia lirica medievală. Trubadurii. François Villon, București, 1937-1938; Teatrul romantic, românul romantic, ivirea spiritului realist în epoca romantică, București, 1937-1938; Poezia franceză în secolul al XVI-lea, București, 1938-1939; Realismul, București, 1938-1939; Studii de literatură română și comparată, îngr. și postfața Silvia Burdea, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1983. Repere bibliografice: Maria Alexandrescu, Bibliographie des articles
DROUHET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
Altă doină) și nedreptățile (Vaiet și tăcere, Midas, Arhivarul, Frații ș.a.). Doar povestirea Mâna moartei, prezentând ordinea logică prin ochiul deformant al patologicului, găsește cheia unui fantastic înrudit cu cel din proza lui I.L. Caragiale, subminat însă de perpetua deslușire realistă. Gradația psihologică subtilă și meșteșugul stilistic constituie elemente de esență pentru romanul - ce se vrea doar o simplă povestire - Robinson în țara românească (1904). Utopie sămănătoristă în felul ei, scrierea, apropiată ca subiect de drama Năpasta a lui I.L. Caragiale
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
eveniment intelectual, lucru observat chiar și de critica românească, mai ales după apariția studiilor consacrate lui Eminescu. Cartea „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică (1996) propune o redefinire a dualității tipice fantasticului, considerat în lumina discuțiilor de genealogie moderne. Subminarea discursului realist prin intruziunea „straniului neliniștitor”, raporturile dintre fantastic și poezie, alegorie, miraculos, straniu, necesitatea recitirii (a „metalecturii”) textului dublu canonizat (o „istorie miraculoasă” povestită realist), rolul fantasticului, al inconștientului în procesul de textualizare și de deconstruire a semnificațiilor sunt analizate pe
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
propune o redefinire a dualității tipice fantasticului, considerat în lumina discuțiilor de genealogie moderne. Subminarea discursului realist prin intruziunea „straniului neliniștitor”, raporturile dintre fantastic și poezie, alegorie, miraculos, straniu, necesitatea recitirii (a „metalecturii”) textului dublu canonizat (o „istorie miraculoasă” povestită realist), rolul fantasticului, al inconștientului în procesul de textualizare și de deconstruire a semnificațiilor sunt analizate pe rând și aplicate în foarte subtile analize comparative ale unor povestiri de Balzac, Villiers de l’Isle-Adam, Pieyre de Mandiargues, discuțiile incluzând și fantasticul
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
Într-un fel, omul vizat de ea este un supraom În măsura În care refuză din capul locului - ca pe o minciună - ideea oricărei transcendențe a operei. Este ceea ce, În reluare, vor face Noii Romancieri francezi, pentru care personajul și În general referința realistă este o transcendență care subminează caracterul imanent - absolut, deci - al operei. În treacăt fie spus, aceasta este esența avangardei: beția imanenței, venită de la Nietzsche, care Încearcă, Într-un exercițiu mistic, topirea transcendenței și a imanenței Într-un Unu autarhic: arta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a profunzimii (reprezentarea cu expresia, de filieră foucaldiană), capitolele cărții urmăresc termenii contradicțiilor literaturii ca ipostaze ale conflictului dintre principiul reprezentativ și cel expresiv. Genul „fără gen” luat mai mereu drept exemplu este romanul. Jacques Rancière demonstrează că marea literatură „realistă” are la bază principiul expresivității. Astfel, realismul este considerat În același timp o reprezentare și o expresie, o reprezentare În funcție de o expresie. „”Literatura este „socială” este expresia unei societăți care nu se ocupă decît de ea Însăși, adică de modul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
același timp o reprezentare și o expresie, o reprezentare În funcție de o expresie. „”Literatura este „socială” este expresia unei societăți care nu se ocupă decît de ea Însăși, adică de modul În care cuvintele conțin o lume.” Cu alte cuvinte, literatura realistă este preocupată de modurile de a exprima propriile reprezentări după ce subordonarea expresiei față de reprezentare (limbajul unei regine era decis de caracterul nobil al personajului dar, oricum, reprezentarea altui limbaj decît cel nobil era interzisă) este inversat (chiar și o regină
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a puterii de expresie a operei Înseși. De altfel, contradicțiile literaturii constau În coprezența și egala Îndrituire a mereu două interpretări antagoniste, pe care le-am putea restrînge sub un numitor comun: ficțional și metaficțional. Pe de o parte, literatură realistă În măsura În care reprezintă realitate socială, materială, etc., pe de alta realistă În măsura În care Își transmite - sau difuzează - propria realitate ca forță. Iar deciziile, la acest nivel, sunt decizii stilistice. Ca să ajungem la stil, trecem mai repede peste „războiul scriiturilor”, unde scrierea literară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atît e mai frumos.” Cuvintele nu mai vin astfel să reprezinte o realitate, ci să traducă o expresie, la fel ca În poezie. Expresia, față de reprezentare, presupune ascunderea, o profunzime inaccesibilă și, deci, un vid. Spre deosebire atît de proza realistă cît și de poezia romantică, expresia astfel formulată tinde spre autarhie. Acel ceva a cărei expresie este rămîne mereu un ceva, o ființă, niciodată ipostaziată pentru că neîntruchipabilă. Aceasta este celebrarea poeticii expresivității, pe care Jacques Rancière continuă să o teoretizeze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
minimalistă” de sorginte flaubertiană - trecută apoi prin experiența celui de-al doilea război mondial, un „obiect” așa-zicînd absolut el Însuși - redă de fapt voința maximă de imediatețe Între spirit și limbaj. Medierea s-ar fi realizat prin lume - primele convenții realiste, principiile literaturii clasice, toate acestea impuneau o ordine căreia literatura trebuia să i se subordoneze, Încorporînd-o. Acesta este momentul În care nici discursul despre literatură nu scapă neatins. Iată ce scrie Rancière, pornind de la Artaud și de la suprarealism: „Literatura este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al cărții Îl reprezintă aducerea la zi a Înregistrării literaturii franceze. Primele două capitole se ocupă, conform așteptărilor, de programele estetice și politice ale romanului antebelic. Dacă putem vorbi tipologic de “două” literaturi, una estetizantă, cealaltă politizantă, una “empireică”, alta ”realistă”, rămîne de discutat. Distincția poate rămîne o simplă operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Tony Duvert este un polar cu convențiile revizitate al cărui protagonist nu ratează uniforma de polițai, homosexual, desigur, ceea ce nu-l face decît mai simpatic. În altă parte, Duvert, În spiritul unui Louis Calaferte din Requiem des innocents (1952) notează realist, dar Într-un limbaj savuros, celinian, farmecul frust și șocant al copilăriilor de mahala. Dacă tot vorbește de exhibiționism, atunci criticul nu trebuia să-l uite, aici, pe Michel Houellebecq, amintit mai la vale. Trecem de “romanul polițist angajat”, reciclator
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
antic: el scrutează Istoria, contemporan cu un cadavru și cu sine Însuși, miraculos aduși Împreună. Trebuie că o motivație asemănătoare are și Michel Houellebecq cînd se apucă să scrie cărți. Adept al romanului dus la culme acum două secole, acela “realist”, În variantă naturalistă, scriitorul francez se instalează, pentru a crea, În cel mai Înalt fotoliu la care nu e sigur că altcineva poate ajunge. În scopul de a provoca cititorului o senzație mazochistă: vertijul asistării la propria lui dispariție - antropologic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre o poveste petrecută În illo tempore. Contextul Îi determină evoluția: sîntem În anul 2000, În Franța, la Paris. Personajele duc viața parizianului de rînd: “metro, boulot, (fără) dodo” Acesta este un prim caracter modern, etimologic vorbind, al romanului. și realist, de asemenea, Houellebecq fiind de altfel un realist extremist declarat, admirator al lui Zola și al naturalismului său. Mai mult, protagonistul-narator, Michel (cartea ar fi putut fi o autoficțiune, dacă pe autor l-ar fi interesat vreun moment Înscrierea Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îi determină evoluția: sîntem În anul 2000, În Franța, la Paris. Personajele duc viața parizianului de rînd: “metro, boulot, (fără) dodo” Acesta este un prim caracter modern, etimologic vorbind, al romanului. și realist, de asemenea, Houellebecq fiind de altfel un realist extremist declarat, admirator al lui Zola și al naturalismului său. Mai mult, protagonistul-narator, Michel (cartea ar fi putut fi o autoficțiune, dacă pe autor l-ar fi interesat vreun moment Înscrierea Într-un gen hibrid În vogă), aflat În impas
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent Încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului este Auguste
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sexul meu În gură. În general, o penetram dimineața, la trezire. Avea orgasme mai potolite, mai stinse, atenuate parcă de o perdea de oboseală; cred că o iubeam din ce În ce mai mult.” Slalomul printre felii de viață intimă redate În atare registru realist este marcat de multe ancraje În societatea franceză contemporană: insecuritatea zonei de banlieue pariziană (autorul a fost acuzat aici de discurs “securitar”), cursuri de turism internațional, politică și religie, panseuri-pusee Împinse În interstițiile narațiunii, de un sartrianism abia mascat: “Tot
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]