15,122 matches
-
mea, și am fost sincer mirat când l-am văzut pe tata negru de supărare. Am făcut, aș zice azi, ceea ce a făcut Malraux când a declanșat operațiunea înălbirii clădirilor din Paris, numai că pomii "înălbiți" de mine n-au rezistat. S-au uscat toți. Am digerat foarte greu învățătura acelei isprăvi chiar și după ce am priceput ce grozăvie săvârșisem. Dar ce știu azi mai bine decât atunci când credeam, învîrtind limbile ceasului deșteptător, că timpul poate fi dat înapoi? Poate, doar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe nerăsuflate, înainte de cină, cam un litru de lapte. "Să nu te prind că nu mănânci la masă", îmi zicea mama, dîndu-mi oala aproape plină. 22. Lisa era un loc ideal pentru a demonstra selecția naturală susținută de darwinism. Nu rezista oricine în ea. Nu exista dispensar, nu exista doctor, nu existau medicamente. Cine "avea zile" ― asta era convingerea tuturor ― trăia. Cine nu, "îl lua Dumnezeu". O morală aspră justifica o viață aspră. Odată, mama m-a luat cu ea la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
destine aș zice azi. Nu avusesem niciodată atâția bani în mână. Nu mai țin minte ce calcule îmi voi fi făcut în acele clipe și cât a durat "deliberarea". Fapt e că, până la urmă, m-am dat bătut. N-am rezistat ispitei și am acceptat "tranzacția". Am ținut să evoc și aici acest episod fiindcă, altădată, l-am supraestimat, cred. Mi-a plăcut să spun că am ieșit "contra cost" din copilărie, că am cedat unui mic demon mercantil care m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Într-o seară, ― continuă doctorul Luca ― mi-a atras atenția că orice om are o limită și că ea era foarte aproape de acea limită. "Ce vrei să spui?" am întrebat-o. Mi-a zis, evaziv: "Nu toată lumea are tăria să reziste, Luca". "Să reziste la ce?" i-am întors vorba, agasat. Ea a rîs: " Nu fi îngrijorat, iau asupra mea dilema care, probabil, te preocupă". Am bănuit la ce se referea. La faptul că un medic n-ar trebui să-și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
continuă doctorul Luca ― mi-a atras atenția că orice om are o limită și că ea era foarte aproape de acea limită. "Ce vrei să spui?" am întrebat-o. Mi-a zis, evaziv: "Nu toată lumea are tăria să reziste, Luca". "Să reziste la ce?" i-am întors vorba, agasat. Ea a rîs: " Nu fi îngrijorat, iau asupra mea dilema care, probabil, te preocupă". Am bănuit la ce se referea. La faptul că un medic n-ar trebui să-și permită să întrețină
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
închise spre centru și cu vinișoare de culoarea sângelui. În al treilea, trandafiri sălbatici, cu miros puternic și cu florile ca purpura imperială. În al patrulea, trandafiri de Damasc, în al cincilea, trandafiri de China, care înfloresc toată vara și rezistă până toamna târziu, în al șaselea, trandafiri dintr-o specie necunoscută, iar în ultimul, trandafiri agățători, înalți de mai mulți metri (servind și ca zid vegetal care ascunde curtea de privirile curioșilor), cu flori mici, albe sau în felurite nuanțe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din primele zile, să am și eu pantaloni scurți. La un moment dat, domnul Ioniță, om milostiv și cumsecade, mi-a făcut rost de o pereche. Nu erau noi și nu era nici sezonul potrivit pentru ei, dar n-am rezistat tentației de a-i îmbrăca, plecând în prima mea vacanță. Iarna debutase mai devreme. Căzuse zăpadă din belșug. Și, cum se apropia Crăciunul, era aglomerație mare pe trenuri. Încât n-am găsit loc în compartiment. Am tremurat pe coridor, foarte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ungher rătăcit; iubirea redusă la un joc spiralat neîntrerupt și absurd, bagatelă în veșmânt de primadonă. Gândești obsesiv: copilele pătrund în tanga din folie diamantată, băieții vor numai tricouri de firmă dacă și soțul face grevă fără venituri cât vei rezista? Furioasă renunți la bikini! Din bucătărie iradiază arome vanilate s-a lăsat răcoarea vei pregăti cremșnit cu frișcă, glazurat, garnisit și încurcat în fire de cataif crocante - vine noaptea ți-e cald, ți-e frig, ți-e tot mai cald
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]
-
niciodată cu nimeni!, s-o ierte!, nu voise decît să-și facă și ea cîteva poze! Julito!, Julito! Julito!, Doamne Dumnezeule!, ce se va alege de mine! Nilda gemea și ea, speriată de propriile ei cuvinte; majordomii n-au mai rezistat nici ei mult timp și s-au pornit pe plîns, Carlos stătea pe gînduri: să cheme sau nu poliția, n-avea destul curaj. Și doamna era În Europa! Tocmai atunci sună telefonul. Carlos se repezi să răspundă. Cineva de la Colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne ceaiul, de fapt nici n-ar putea rezista mai mult fără puțină cafea sau puțin ceai, Îi tremură mîinile, dar reușește să se stăpînească În timp ce ea Îl servește, reușește să așeze ceașca pe masă fără să verse prea mult și o ridică apoi din nou și gustă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i azvîrle o Înjurătură În față străinului care se Întorcea de la al nu știu cîtelea salt mortal, dar tocmai atunci simți mîna iubitei sale, o mînă călduță care găsise locul unde-i creștea din ce În ce mai mult păr pe piept, nu putu rezista tentației de a-și aprinde o țigară și căzu pe bancă deschizînd un nou pachet de Chester... Cartierul Marconi se liniștea Încetul cu Încetul. Dar Chinezu, care era cam pe dinafară și n-avea iubită, consideră că treaba nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sluta, nici nu mai voia să se gîndească la asta și de aceea căuta fără Încetare vreo problemă casnică În care să-și vîre nasul. Ba i se năzărea că servitoarea făcuse una boacănă, ba că Victor, singurul servitor care rezistase mai mult timp la castel, uitase să șteargă mobilele de praf, trebuia să stai tot timpul de coada lui, Victor devenise din ce În ce mai Încrezut cu trecerea timpului. Viața socială a copiilor, Pipo și Rafael, Îi dădea și ea destulă bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de toate calculele și tacticile lor, ca să se lase În brațele desfrîului, zarvei și nebuniei acelei bacanale pe care Vlăjganul o numise, răcnind din răsputeri, un chiolhan strașnic, În timp ce destupa mereu alte sticle de băutură. Dar Bobby n-a mai rezistat; toată mahmureala și durerea de cap a unei beții Îngrozitoare Îl anunțară că era treaz de-a binelea și că degeaba Încerca să adoarmă la loc. Își puse halatul și coborî scările agale, ca să poruncească să-i aducă la bazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
luam la fugă cât puteam. Iar de când cu IDR-ul nici atât curaj cât înainte nu mai aveam... În fiecare pauză mă duceam la veceul băieților și mă-nchi deam într-o cabină ca să-mi privesc pe furiș pata de pe braț. Nu rezistam să nu mă uit dacă nu cumva a mai scăzut, deși la ieșire se găsea mereu vreunul care să-mi strige: „Ce faci, Oftică, ți-ai luat pas tila?“ În cabina de closet pereții erau plini de desene cu prostii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
benigne aparțin unui timp revolut). Ultimii 15 ani din istoria actuală a României au produs mutații adânci în structura societății noastre, de la schimbarea sistemului politic până la o altă dinamică economico-socială și culturală, asociate cu o spectaculoasă deschidere spre Europa. Ceea ce rezistă, după opinia noastră, în Filigran ține mai degrabă de inefabilul sufletesc, de eternul uman: zbuciumul eroului principal, trăirile diverse, în alternanțe temporal-spațiale, cu o derutantă și rapidă succesiune a secvențelor de viață, totul guvernat de implacabilul “tic-tac”, echivalentul ceasului biologic
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ăștia neastâmpărați!” 5. Pașii m-au dus aproape de râul care desparte satul în două. Podul de lemn, hârbuit și capabil să suporte doar povara unei căruțe amărâte, a dispărut. În locul lui a apărut un altul, de beton, în stare să reziste chiar și unui șir întreg de mașini de mare tonaj. Cu ochii amintirii, însă, eu văd tot podețul prăpădit de odinioară, pe care, vara, noi copiii satului, îl foloseam și ca trambulină, atunci când, cât era ziua de mare, nu ne
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe nesimțite, mă replantează în mijlocul lor, încât am senzația că sunt ca o plantă, răsărită pe un pământ neprimitor și sterp, înconjurată doar de ostilitate și vitregie, dar silită să viețuiască acolo, înzestrată, chiar, cu o nesecată putere de a rezista, de a supraviețui. Dar nu! Trebuie să dorm cu orice preț. Să-mi repet până la obstinație: “Trebuie să dorm! Trebuie să dorm!” Și, pentru ca totul să fie cât mai obositor, să combinăm obstinarea cu număratul. Efort dublu, rezultat ... ...tic-tac, tic
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mei ar obosi mai repede și... Însă, pentru un plus de siguranță, e bine ca, mai întâi, să îndepărtez ceasul de pe noptieră. Dar, unde să-l pun în așa fel încât să nu fiu tentat să-i privesc cadranul? Ca să rezist cu adevărat oricărei tentații, am să-l așez cu cadranul spre geam. Iar pe cel fosforecent am să-l pun în sertarul noptierei. ...tic-tac, tic-tac... Să vedem ce-o să iasă! ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac ...Să dau drumul aparatului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
altul, și toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm...” Ce adânc s-au săpat, în mintea și-n sufletul meu, toate acestea! Mâna atotputernică a divinității le-a dăltuit de-a pururi, ca să rămână așa acolo și să reziste tuturor vicisitudinilor. Și să fie, totodată, reazăm cugetului, în momentele sale grele, când îl încearcă minciuna și-i dă târcoale lăcomia, când e asediată de egoism sau vrea să-l ademenească trufia. Atunci, gândul la Dumnezeu, la Isus Cristos și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și nicidecum nostalgia unei iubiri, pentru că toate scrisorile erau scrise mai mult din obligație și nicidecum de plăcere. După vreo câteva luni m-am dus la un bordel, undeva la marginea orașului. Mi se părea puțin imoral, dar n-am rezistat tentației. Acolo, mi-am amintit iarăși de ea, dar ea era acum departe, dispăruse, o eliminasem deja din viața mea. Mă îmbătasem puțin și mă simțeam îngrozitor de singur. A doua zi m-am dus iar la bordel, dar "fetița" mea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sinucizi sunt două lucururi aparent contradictorii, dar eu le percepeam doar ca pe niște tentative de evadare. Sentimentele mele erau cele ale unui individ care se știe închis într-o colivie, ca un canon, expus batjocurii ambițiilor sale. N-am rezistat tentației de a mă mai duce măcar o dată la Atena, unde am rămas vreo cinci zile. Împlinisem deja 25 de ani când eram la Atena. De ziua mea, am înotat cât am putut de mult, am colindat întreg orașul și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
și la minte și că lumea din jurul meu e nebună. Unii oameni sunt dotați cu o intelingeță instinctivă. Mama era o astfel de persoană. Seara, i-am spus deschis că nu vreau să mă întorc în țară, că nu rezist să-mi duc existența în mizerie și datorii permanenete, că acolo nu am niciun viitor. -Dar aici? m-a întrebat ea. Noroc că a venit singură, pe tata l-aș fi convins mai greu. -Aici mă descurc. Și-a dat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
unde bisturiele, medicamentele și laserele erau neputincioase. Darul limbilor cobora asupra cercului de bărbați, ca sporovăiala de la o reuniune de familie. Acasă e locul de unde nu scapi niciodată, nici măcar în coșmaruri. Stabil. Norocos. Cuvintele astea o ajutară pe Karin să reziste până la prânz. Dar când traumatologul veni să vorbească iar cu ea, cuvintele se transformaseră în edem cerebral. Ceva mărise presiunea dinăuntrul craniului fratelui ei. Asistentele încercau să-i răcorească trupul. Medicul pomeni de un ventilator și de un dren ventricular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne, Gus. Chiar că ți-au făcut figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în picioare, ținându-se strâns de pat. Privit de la mică distanță, fiecare spasm al sprâncenelor lui era un miracol. Carnețelul era pedeapsa și răsplata ei. Fiecare cuvânt era ca o renaștere. Doar datorită luptei pure a lui Mark reușea să reziste. Peste câteva luni, va avea nevoie să-i reamintească cineva zilele astea. Iar ea va fi pregătită. Zilele de recuperare lâncezeau în repetiții zdrobitoare. Până și un urangutan ar fi început să meargă și să vorbească, doar ca să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]