7,490 matches
-
a suta oară Chico, coiotul neînțeles. Cum copiii erau la locul lor pentru noaptea care va să vină, mai trebuia să facem ceva cu câinele. Am remarcat că Victor adulmeca dezinteresat zecile de pisici negre împăiate pe care decoratorii le risipiseră prin toată casa, așa că am strigat-o pe Jayne să închidă câinele în garaj. Victor și cu mine ne-am fixat unul pe celălalt preț de vreo două minute să vedem care clipește primul, până când Jayne a ieșit din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să spargă difuzoarele, cerul și coroanele palmierilor deasupra. Nu eram foarte impresionat de mașină la vremea aceea: existau o grămadă de copii de bani gata la colegiu și o mașină ca a mea nu constituia o excepție. Dar amintirile se risipiră când am parcat în spațiul rezervat mie, am ridicat de pe locul din dreapta un teanc de ediții ale cărții mele de proză scurtă, Informatorii, și m-am îndreptat spre biroul meu care se găsea într-o clădire ce semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
m-am pișat în Jumbo Slurpee dar nu pe mochetă - e un plus sau un minus? M-am dus rapid la ușa camerei de oaspeți să mă conving că încuiasem înainte de a sucomba. Iar anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină la capul patului). Dar anxietatea mi-a revenit atunci când m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că am plecat aseară prea devreme de la ne-dați-ori-nu-ne-dați...nu-i așa? A oftat. - Ascultă, e întâi noiembrie. Hai să uităm tot ce s-a întâmplat și s-o luăm de la început. Ce zici? De la zero. Un nou început. Mahmureala se risipi. Teama dispăru. Poate era într-adevăr posibil, am gândit. - Îmi place cum îți revii atât de rapid, am zis. - Da, iute la supărare, iute la iertare. - Asta iubesc și admir la tine. A tresărit. - Ce anume - că sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am auzit un croncănit pițigăiat. Terby era în pragul ușii, cu aripile întinse. Nu mai era o păpușă. Era altceva. Stătea perfect nemișcat, dar ceva pulsa sub pene. Prezența lui Terby - și toate lucrurile pe care le comisese - mi-a risipit teama, împingându-mă înainte. Când am înșfăcat-o cu puloverul m-am așteptat să reacționeze într-un fel anume. Buzele animatronice de sub cioc se desfăcură dând la iveală un set larg, neregulat de colți pe care nu știusem că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că nu vă pot da mai multe răspunsuri concrete la rândurile dvs. dar vă stau la dispoziție ori de câte ori aveți nevoie și Îmi stă În putere să vă răspund. Așa cum spuneți și dvs. poeta merită toate eforturile pentru strângerea operei ei, risipită de vremuri și destin. Cu toată considerația, (Dr.) Florin Mihăescu </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria ” loc="Brașov" data =”5 sept. 1970”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Vă răspund cu o oarecare Întârziere deoarece așteptam să pot trimete totodată Încă câteva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Sector?). D-na Maria-Luiza Ungureanu e legată sufletește de Flt., mai ales prin ultima-i lucrare Gorovei. N-am știut că s-au adunat circa 400 de titluri din lucrările mele. Nici eu n-aș ști cât am scris și risipit prin diverse publicații. Dacă Fondul documentar are 4000 de numere, ar urma că 10% să-l fi procurat eu. Ceva confidențial: dacă-l vedeți pe colegul Nichita Însărcinat cu alcătuirea Monografiei liceului No. 2, vă rog să-i spuneți tot
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
este edificiu În picioare, stradă (care acum s-o fi chemând... „I.C. Frimu”, c-așa avem noi obiceiul!!!), dumbravă, legate de numele lui Creangă. Mai apoi Îndrăznim Încă o rugăminte, vorba ceea... „dacă dai nas lui Ivan...!”. Căutăm și imagini-document risipite prin reviste, mai mari sau mai mici, prin publicații apărute cine știe unde, dar cu ceva ce ne-ar putea interesa. Aceasta numai În cazul În care ți-e la Îndemână și crezi că noi nam dat de ea. Stimate d-le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
șantier arheologic, dezgolind, ca într-un ecorșeu, câteva straturi de civilizație: romană, maură și cea portugheză propriu-zisă, pe care le poți contempla traversând podețele atârnate deasupra excavației. Coloane subțiri ce susțin o boltă de mult dispărută, fragmente de statui antice risipite în neorânduială. E ușor să exulți în fața unei asemenea generoase intimități cu istoria, o relație imposibilă în țara fără identitate de unde ai venit, dar gândul că aceste pietre îți vor supraviețui și ție îți surpă, implacabil, entuziasmul. VITALIE CIOBANU: Târg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o alee foarte largă, cu boscheți plantați în șiraguri geometrice, unde au fost întinse două rânduri de standuri-corturi ale editurilor participante. Cărți, de care vrei: de la literatură pentru copii până la medicină, astronomie și psihanaliză. Grupul scriitorilor se sparge foarte repede, risipindu-se pe imensa suprafață a târgului. După ce fac un tur al „standurilor”, cobor spre marea piață din capătul grădinii - o rotondă în mijlocul căreia se înalță statuia Marchizului de Pombal. Un ghid din stafful portughez îmi face cunoștință cu personajul. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
barmani. Dispăruseră ca prin farmec. Locomotiva însăși părea tractată de o forță misterioasă, indicibilă. S-a declanșat atunci un exod general după sticle de bere și răcoritoare, depozitate în număr mare în instalațiile frigorifice din vagonul-restaurant. Figuri nădușite, trupuri deshidratate, risipindu-se în cele mai bizare poziții. Părea un tren care-și uitase locul plecării și nu-și mai amintea gara de destinație, o garnitură a abandonaților aruncându-se spre niciunde, străbătând o țară a nimănui, în plină transă creativă... Prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcut prea mulți prozeliți, iar turcul a constatat că „elementul latin a pătruns în toate culturile lumii” - o banalitate la îndemâna oricui. „Dezbaterea”, la care asistă vreo 30 de persoane, între care doar câțiva scriitori din Trenul Literaturii (restul s-au risipit prin oraș), se traduce în căști în mai multe limbi. Citesc varianta în engleză a poeziilor celor patru scriitori. Îmi plac mai mult Kuncius și Teixeira, care fac un mixaj îndrăzneț al imaginilor poetice și au o scriitură postmodernă... O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o suprafață intens polizată, suntem atât de integrați acestui spațiu mobil și perfect etanș, încât priveliștile de dincolo de geam par niște cadre de film a căror succesiune nu are nici o legătură cu ritmul vieții noastre din interior. Lumea s-a risipit prin vagoane: din fericire, unele sunt special rezervate fumătorilor, încât poți să eviți cu ușurință o vecinătate deranjantă. Lectură, conversație, unde și unde câte un coleg căutând să se izoleze pentru a-și nota ceva în jurnalul de drum. Fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fel? Nimeni nu mă poate lămuri - persoana care a făcut compilația muzicală pentru spectacol lipsește. O actriță îmi cere adresa - bănuiesc, din politețe - și promite să-mi trimită CD-ul prin poștă. Refuză însă să ia bani, ceea ce-mi risipește orice iluzie că voi asculta sonurile care m-au fascinat aici și la Chișinău. Casa de creație Mont-Noir și împrejurimile ei îți dau imaginea emblematică a spațiului deschis. După câteva ore de muncă (de scris), poți să faci o plimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
șanse mai au tablourile astea, dacă ferestrele se închid atât de prost?... Se mai păstrează o temperatură constantă în sălile de expoziție? Ne dispersăm, ascultând fiecare de propriul imbold interior, ne așteptăm unii pe alții o vreme, până la urmă ne risipim. În una dintre săli o întâlnesc pe jurnalista din Kaliningrad, femeia insistentă pe care, recunosc, o suspectam de KGB-ism. Îmi spune că a venit la Sankt-Petersburg pentru un proces. Fostul ei bărbat, întreprinzător cu oarece noroc în afaceri după 1990
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un film sau un album cu poze al acestui cătun de basm cu nume poetic - Vyazynka -, nu ai crede niciodată că e vorba de actualul Belarus. Mulți turiști; de fapt, singurii „turiști”, propriu-zis suntem noi, scriitorii din Tren, care ne risipim pe potecile îmbietoare, ceilalți sunt localnicii bucuroși de distracție. Burnițează mărunt, dar sărbătoarea nu slăbește. Meșteri populari, coruri de femei și copii în haine naționale, frigărui și bere. Pe o scenă improvizată, se succed diverși cântăreți și scamatori, aplaudați frenetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mari ai noștri, de un Eminescu, Blaga și Arghezi care, la rândul lor și fragmentat, trebuie s-o spunem, au „îndrăznit” o poezie ce depășea mimesisul, descriptivul liric sau transfigurarea lirică. Cu accente de acest tip, ca în poemul En-Ghidu, risipite în primele volume și apoi „compact”, ca o adevărată, frontală abordare a metafizicului, în volumele 11 Elegii și Laus Ptolemaei, Nichita își atinge apogeul creației, cred eu, trecând de și învingând ceea ce defineam eu ca „naturalismul opresant al artei contemporane
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
utopia Rasei, a unei rase superioare, curate și depozitare a valorilor umanității!Ă -, devine criminală. Ce m-a supărat pe mine atunci - și mă contrariază profund și azi, încă! - este faptul că unii dintre acești ideologi de primă oră, unii risipindu-se în lume (Europa și Americaă, alții rămânând în țară, într-un fel de underground cultural, l-au împins în umbra memoriei pe Dej și clica sa de criminali care au aplicat modelul cel mai drastic bolșevic în România, față de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și vin și reînnoiau vechiul cult al purificării. Cine mai calcă azi pe aici? Opt din zece vizitatori sunt creștini, mi se spune. Memoria creștină, care stă la pândă în deșertul tătarilor, persistă vie în pietrele și bucățelele de papirus risipite pe aici. O consolare: în mod cert, aceste pietre au văzut trecând evrei botezați cărora numele lui Isus nu le era necunoscut. Cum, până în secolul al IV-lea, nu există niciun vestigiu de care să se poată prevala, în afara unuia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Spiritul ostenește Și ieșind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. (Marcu, XIII, 1-2) "Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. [...] Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și un contradar. Gazda semnalează prin generozitate faptul că este solvabil; cu el, adică, vei putea face afaceri bune. Până una-alta, cel ce primește îl obligă un piculeț pe vizitatorul pe care-l îndoapă. Altfel spus, el nu se risipește, ci anticipează. Deși (sau poate tocmai pentru că) este mercantil și materialist, această interpretare rațională întâmpină și unele obiecții morale din partea mea. Invitat la o căsătorie șiită la Sheraton Coral Beach, sunt uluit de fastul berlusco-hollywoodian al sărbătorii, tipice pentru noii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
interioară pe malurile căruia i-a recrutat Isus pe primii pescar de oameni, pe Simon, Petru, Andrei, Iacob și Ioan, m-a făcut să-i simt lirismul liniștitor, tihna lui consistentă timp de un sfert de ceas, când răsăritul soarelui, risipind ceața, i-a lăcuit suprafața cu un albastru sidefiu impecabil. De asemenea, puțin după aceea, am putut gusta blândețea toscană și primăvăratică a muntelui Fericirilor, o culme melancolică și încântătoare, cu covorul său de violete, de părăluțe și de asfodele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prea mult timp pentru jocul cu petalele de margaretă*. Un pic, mult, la nebunie. Un expeditiv va răspunde: "Este evident că vă iubesc mult, altminteri n-aș fi aici", iar răspunsul dat, chiar și într-o engleză stricată, va mai risipi anxietatea (cel puțin aparent). Cam ăsta-i nivelul deficitului de securitate de sub bicepșii umflați. Atunci când israelienii se vor fi vindecat de teamă, va fi considerată ca parcursă prima jumătate de drum și vor putea respira ușurați și palestinienii cărora, așa cum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așa; dacă nu te duci tu la ea, poți fi sigur că va veni ea la tine. Herman Melville era nu dezamăgit mai discret, dar mai ușor de consolat atunci când încredința acest pronostic jurnalului său intim: "Nicio țară nu va risipi previziunile romantice mai repede ca Palestina și înainte de toate, Ierusalimul. Pentru unii, decepția merge până la îngrețoșare". El imputa dezamăgirea pe care i-o inspira Palestina în 1857 își putea oferi această compensație "îmbrățișării fatale a divinității". Nefericiți, gândea el pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alții. Moare în casa veche, cu ferestrele deschise. Pe masă un buchet de sulcină. Căci moare în toiul verii pe când vine pe aripa vântului mireazma fânului cosit... Mulți te înfruntă când ari: de ce tulburi fața pământului; și când sameni: de ce risipești sămânța. Să știi că aceia vor fi cei dintăi cari vor cere să culeagă pentru dânșii. (Iorga) Cu privire la teoria mediului a lui Lovinescu. Să nu se creadă [că] e ceva nou. De mult alții s-au întrebat: găina face oul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]