7,127 matches
-
-l regăsești În tablourile electrice și pe care-l vezi după decolare, când privești spre orașul de dedesubt, ori când pătrunzi În intimitatea unui aparat de radio. În cameră exista chiar și un plan de evacuare În caz de incendiu: săgeata roșie salvatoare se fractura În unghiuri drepte, ieșea pe ușă și dădea ocol coridorului, iar apoi se Întoarcea cuminte, În același punct, ca un câine credincios de care-ți era imposibil să scapi. Planul camerei era o altă odă Închinată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
benzi și cu mașinile ei gonind În ambele direcții ajutase la Întârzierea asaltului, după cum un fluviu pare-a fi lăsat de la Începuturi drept graniță naturală Între două state. Astfel, ambele armate, cea de piatră și lemn, cu pieptarele ciuruite de săgețile timpului, și cea a năvălitorilor, cu coifuri și zale strălucitoare, se măsurau deocamdată de pe cele două maluri, așteptând dezlănțuirea unui nou set de ostilități. Oamenii Însă se adaptaseră. Vechea faună a cartierului, acei pierde-vară care-și făceau veacul pe la terasele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut ca să cred: numai de pe arcul credinței zboară, către păsările călătoare, săgeți. „Trebuie să citești; ai face mai bine să stai acasă”, zicea mama ori de cîte ori voiam să ies. Dînsa se ocupa de bucătărie și adesea rămînea în loc cu o umbră viorie sub priviri. Eram atât de obișnuit cu dorințele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cursuri mai devreme decît băieții, colegele mele ocupau locuri în față. Pe noi graba asta nu ne stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la ele în voie. Pe pupitre mici „zgraffitti” prezentau inimi străpunse de săgeți. O studentă se așezase chiar în fața mea. Pînă atunci nici măcar nu știusem că există, cînd, în suflul unei clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un paj care îl înfățișa pe Cupidon, plimbînd printre bețivii de la mese o tavă de argint plină cu rodii în care, simbol al inimilor înamorate, erau înfipte săgeți. Pe umeri aveam aripioare de ceară iar trupul îmi fusese poleit cu aur. Doar albul ochilor scăpase de pojghița strălucitoare. Cu glăscior subțire cîntam cuplete obscene, oferind perechilor singuratice o rodie străpunsă de săgeată. Deodată am început să tremur: poleiala
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
simbol al inimilor înamorate, erau înfipte săgeți. Pe umeri aveam aripioare de ceară iar trupul îmi fusese poleit cu aur. Doar albul ochilor scăpase de pojghița strălucitoare. Cu glăscior subțire cîntam cuplete obscene, oferind perechilor singuratice o rodie străpunsă de săgeată. Deodată am început să tremur: poleiala îmi otrăvise pielea. Cuprins de convulsii, muream. Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
stricate, iar Tibi nu știa cum să se folosească În continuare de răcoarea subsolului: să aducă butoaie noi și să se joace de-a aristocratul gospodar sau să-și aducă o masă ca să joace biliard. Poate și o țintă, niște săgeți, pentru darts. Fiindcă Tibi e bărbat de succes și-i plac asemenea accesorii. Are bani, câștigați de unul singur lucrând pe la multinaționale, deține iubite curățele și fandosite (unele, la rândul lor, de succes), se Îmbracă bine, nu ostentativ, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
strategie de care C.a. se va folosi mai târziu, În acțiunile sale civice. Era vorba de o țintire mai exactă a publicului. Trimițând texte unor adresanți cunoscuți, C.a. nu mai Împrăștia baloane de săpun la Întâmplare, ci expedia săgeți cu șanse mai mari de impact. Am continuat să lipim lirisme prin tramvaie, Însă doar atunci când textul ne plăcea foarte mult și doar dacă aveam timp liber, de bântuit prin cartiere cu tramvaiul. În rest, compuneam scrisori pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și cald. — Sunt vechi prieten cu nevastă-sa, revine după un timp vocea afumată. — Doamna aceea distinsă, mai în vârstă decât soțul ? țopăie, declanșat, studentul. Da, scenografa spectacolului. — Cum, asta e madam Hariga ? tresare brusc barba blondă a regizorului, înălțând săgețile albastre ale privirii. — Doamna Hariga-Strihan, subliniază Poetul, sorbind lent din paharul cu vin roșu. S-a trecut de multă vreme la vin roșu, paharele sunt toate roșii. Doar partenera mea își apără cupa cu lichid gălbui și își ferește ochii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul unduind, alergând, un senzor în alertă. Singura mișcare pe care ar mai vedea-o. Șerpi gălbui lunecând, vălurindu-se, în cercuri tot mai mari, spre șanțul cald și îngust dintre sâni. Săgeata lor neagră arzând, în răstimpuri, aerul. S-ar auzi, cândva, în spate, slab, o voce : Botticelli, Cosimo... N-ar mișca nimeni. N-ar avea curajul ; nu auziseră nimic, fusese doar spaima. Dar șoapta va reveni. Aproape, între ei. Botticelli, Pollaiuolo
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alta, șapte lovituri de pendul. Începutul, își dădea seama, semnul întâmplării în care intra. Pentru că acel prim interval, când fusese subtil protejată, pregătită pentru întâlnirea care o aștepta, încăperile deschizându-se, tot mai vaste, privirile care o urmăreau, chiar și săgețile albastre perforând, în răs timpuri, oglinda nu fuseseră decât preliminariile acestei clipe. Percepută, dintr-odată, în întreaga ei lumină. O sferă, parcă, prea plină, clădirea ! Nu neapărat clădirea, fie ea și uriașă, transparentă. Străzile, mai curând. Câmpul, întinderea nisipului, sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tot mai des. Privirea clară, uscată, bătrână. Mâini încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un trup plat, lat, neutru ; mâini încă fine, îngrijite, care merită privite, cu încheietura delicată, rotind un cadran mic, fosforescent. Săgețile aurii merită privite, legătura cu astrul nostru îngăduitor : iată, arătătoarele prelungi, ca și cum și-ar întinde mădularele, distilându-și veninul, puterile, subțiindu-le, pregătindu-le pentru aventurile unei noi zile. Primul venit : modestul domn Pasăre. Ochii micuți, gămălii negre. Chelia ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mina și Luminița pistruiata și Cornea șchiopul și Ropcea, care își suflecase deja mânecile. Deschiseră sertarele, mapele, cărțile, diagramele. Privi dulapurile verzi, planșetele cu ghiuleaua gri, birourile pe două-trei rânduri, telefoanele, ferestrele, cuierele. Înălță cadranul ceasului, numără rotirea lentă a săgeții, grad cu grad, minut cu minut. Își ascultă bătăile inimii, pneumă slăbită, tictactac se întețise pneuma, metronomul. La cinci fix, trofeul apăru : se coafase : capul cabalin, osos, supt : perucă lățoasă, spectaculoasă. Depusese geanta pe birou. Scoase din geanta roșie cheia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
toată firea, trăgând cu sulițele lor mici Într-un trunchi de copac doborât. Doi bătrâni se plimbau printre ei, fără să-i scape din ochi, certându-i ori de câte ori sulițele mici nu nimereau trunchiul. - Arc, Îmi spuse Vindecătorul lor. Arc și săgeți. Îți spun numele lor, deși nu mai ai nevoie de cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El clătină capul, semn că nu, dar spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd rana. Era legată cu frunze de pătlagină, după cum știa orice copil. - Doare puțin. Am avut noroc. După ce m-au străpuns cu sulița aia micuță... - Ei Îi spun săgeată, i-am zis. - Bine. După ce m-au străpuns cu săgeata, m-am rostogolit până la apa care curge. Am ajuns pe mal, undeva mai jos de aici. Am intrat În apă, m-am lăsat dus la vale și, până să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-i văd rana. Era legată cu frunze de pătlagină, după cum știa orice copil. - Doare puțin. Am avut noroc. După ce m-au străpuns cu sulița aia micuță... - Ei Îi spun săgeată, i-am zis. - Bine. După ce m-au străpuns cu săgeata, m-am rostogolit până la apa care curge. Am ajuns pe mal, undeva mai jos de aici. Am intrat În apă, m-am lăsat dus la vale și, până să ajung Înapoi la ele În sat, apa mi-a tot spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înțeles deîndată și m-am tras pe cât de repede puteam deasupra prietenului meu care dădu un screamăt de durere. O suliță plescăi În apă, chiar lângă noi. Noroc că volbura din jur prinse să ne răsucească, dar atunci auzii șfichiuitul săgeților: stk, stk, stk! Am ridicat una din blănurile acelea și m-am acoperit cu ea cum am putut, ascunzând și pieptul lui Enkim sub ea. O săgeată o străpunse cu un zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta. Froșșc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Noroc că volbura din jur prinse să ne răsucească, dar atunci auzii șfichiuitul săgeților: stk, stk, stk! Am ridicat una din blănurile acelea și m-am acoperit cu ea cum am putut, ascunzând și pieptul lui Enkim sub ea. O săgeată o străpunse cu un zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta. Froșșc, froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alta. Froșșc, froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne azvârliră În sus. Stk - o săgeată se Înfipse În bulumac lângă capul lui Enkim. - Hai că nu ne mai ajung! Ajută-mă! - Îmi strigă Runa și lăsai blana udă să cadă peste Enkim, după care ne apucarăm să petrecem crengile de salcie și ierburile groase În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne mai ajută acu’! strigă Runa gros și, când Îl văzurăm cum se codește, Îl traserăm de pe culcuș, trântindu-l Îndărătul bulumacului, În volbură. Chiotul lui ascuțit cutremură valea. Una, două, trei sulițe izbiră culcușul, după care: stk, stk, stk - săgețile! - de mă Întrebam cât de mult poate să dureze un chin. Câțiva uriași se avântară În apă În timp ce alții, pe mal, se și apucaseră să rupă crengi și să caute bulumaci, Îndemnați de Vinas și de Vindecătorul care dorise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit În peșteră și a tras În el trei săgeți care s-au Înfipt una lângă alta, alcătuind ceea ce Selat numea un triunghi perfect. - Oh, făcură vânătorii strânși În jurul focului. Triunghi, spuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit În peșteră și a tras În el trei săgeți care s-au Înfipt una lângă alta, alcătuind ceea ce Selat numea un triunghi perfect. - Oh, făcură vânătorii strânși În jurul focului. Triunghi, spuseră și ei cuvântul cel nou. Ce se face cu el? - Eu nu știu, dar Krog știe. Până una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din mâini și Începură să se joace cu ele. Se vedea că erau obișnuiți cu armele, numai că ale noastre erau prea grele pentru ei. Se mirară de arcul Runei și o puseră să-l mânuiască. Amuțiră cu toții la vederea săgeții care despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau o adunătură de frunze mari, Împletite ala-n dala cu crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dintre ei, Însă, luaseră partea lui Scept, așa că ajunseseră să se urmărească unii pe alții ca să se dea Umbrei. - Până să-ți aduci tu aminte cum cutare te-a tras odată de sub picioarele unui mamut furios, i-ai și slobozit săgeata În gât, of, of. Ce mai vremuri! Crezi că la fel a fost și Înainte de Ceața Adâncă? - Oi fi eu scoborâtor din Tatăl, dar asta nu știu, i-am răspuns, făcându-i cu ochiul. Numai că Logon știa bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]