6,994 matches
-
vârtejuri de cuvinte albastre și negre și verzi și roșii, scrise cu pixul. — La naiba, am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele săpa brazde pestrițe în jurul meu și am dat din picioare, urcând spre lumina ce venea de undeva de deasupra. Am ieșit cu capul la suprafață și am inspirat sacadat. Aerul cald îmi umplu plămânii dureroși și eu am tresărit pe creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suliță lungă de lemn, echilibrând-o sus deasupra umărului, încercându-i greutatea înainte și înapoi ca un aruncător de lance care se încălzește. Fără să vreau, am făcut un pas în lături. — Ce-i aia? Sprâncenele lui Fidorous se ridicară, săpându-i riduri pe frunte. — N-o recunoști? Sulița era lungă cam de un metru și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am mers cu mașina în oraș, pe un șantier unde se construiește un centru de divertisment sau cinema, am scos pozele cu pești și negativele din plic și le-am aruncat una câte una într-un puț adânc și întunecat, săpat în pământ. Apoi m-am întors aici și-am început să împachetez și să fac curățenie. Ți-am dus de-aici toate lucrurile, Clee. Le-am dat, le-am trimis. Am crezut că așa e mai bine. Am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o ureche aici, nu-i așa? Dar nebun să știi că nu sînt! Nu e drept... Dar ce-ai făcut? Îl Întrebă Digby. — Voiam doar să găsesc o Încăpere de unde să pot trage asupra insuliței aceleia. De cîteva luni tot sapă acolo. Într-o seară i-am zărit... Nu pot fi lăsați așa, să-și facă de cap. Nemții nu-și pierd vremea degeaba. Așa că m-am strecurat În această aripă a clădirii, pînă În odaia lui Poole... — Și?... N-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
despre ce este vorba. — Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să iasă În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În reparație. Trei polițiști săpau de zor În mijlocul insuliței. Nu prea era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În reparație. Trei polițiști săpau de zor În mijlocul insuliței. Nu prea era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mustața cît și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amestec din amândouă. — Julian Huxley abordează și el chestiunile religioase În Ce Îndrăznesc să gândesc, le consacră, În Întregime, partea a doua a cărții, replică Michel cu o silă crescândă. E perfect conștient că progresul științei și al materialismului a săpat bazele tuturor religiilor tradiționale; e de asemeni conștient că nici o societate nu poate dăinui fără religie. În mai bine de o sută de pagini, Încearcă să pună bazele unei religii compatibile cu stadiul atins de știință. Nu se poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a mârâit o semănătoare cu ghearele zbârcite de câte gropițe săpase la viața ei, „n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii și ateliere de tuning s-au ținut“, a molfăit o combină știrbă, la care o batoză a replicat: „Nu te uiți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În timpul orei de plimbare. Zidul era moale, dintr-un fel de mucava de culoare maronie, dar, În ciuda evidenței simțurilor și a măsurătorilor, s-a dovedit imposibil de străpuns. Gaura s-a transformat treptat Într-un tunel pe care l-am săpat cu rândul, ore În șir, cu zidul deschizându-se Înainte și Închizându-se În urmă, până când am fost aruncați la loc În camera noastră. Prin tunelul de sus ne veneau zilnic hrana și băutura. Nimeni nu știa Însă modul În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să-i oprească, ba mai mult, i-am Încurajat. Asemenea deținuților care-și doresc ca măcar unul dintre ei să evadeze, presupun că toți, mai ales Julienne, am fi vrut ca el să reușească. Ani În șir, Perez-Blanco și-a săpat sârguincios tunelul, Însă de fiecare dată gardienii cu crucea roșie l-au prins la timp și l-au adus Înapoi. A Încercat cu gaz de eșapament, În garaj, dar vecinii au alarmat poliția. Apoi, cu frânghie și săpun, Însă cipurile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de vreo doi metri, cu schema de funcționare afișată la vedere: „Șefu’, pe cine trebuie să pocesc?“. Un godac i se lăfăia pe ceafă, iar din umeri Îi porneau două brațe de excavator, terminate prin cupe care ar fi putut săpa o fundație de bloc În câteva minute. Eram tentat să sar În picioare, strigând „Nu mișcați!“, apoi să le schițez rapid portretul - ar fi ieșit un tablou reușit, cu titlul Natură moartă fără neuroni. M-am lăsat Însă păgubaș, eram
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înconjurată de acareturi care fuseseră odinioară odăi pentru slugi, grajduri, fînării, șuri și cuhnii, casa avea în jur numai copaci. Sub pomi, bătrînii lui Goilav stăviliseră un izvor, tocmind rîmnic înconjurat cu sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prin bunicul lor, și Tomuleștii, ceva mai tîrziu sosiți. Bătrînul Savastian Gărgăun fusese om cu inițiativă și, în felul său, inimos. Nu numai că întemeiase școala, dar fondase și o cooperativă de credit; culegea folclor, căuta comori pe dealuri și săpase un vechi cimitir unde lumea știa că erau îngropați Uriași. Pe la începutul acestui veac a colaborat chiar la cîteva publicații. Pe numeroșii săi copii îi trimisese să se instruiască la școala normală iar aceștia făcuseră din urmașii lor tot învățători
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să profeseze. Față de tineri, pe care-i considera incapabili și indolenți, nutrea un dispreț profund. El însuși slab meseriaș, dar oricînd gata să se laude cu groapa de gunoi pe care, pe vremea cînd era director, a pus să fie săpată în curtea școlii, nu citea nimic deși, din loialitate, avea abonament la toată presa de partid. În pauza dintre două mandate de conducere, devenea groaza celorlalți directori cărora, zilnic, le trimitea la autorități cîte o anonimă. Ferească-l Dumnezeu pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și gata să înregistreze comanda. — Deci, una, două, opt fripturi. Vin, câteva sticle de vin. Aduc imediat și apa minerală. Dispare, urmează o pauză scurtă. Se reia, se pare, firul unei controverse în plină aprindere. — Dacă te contrazic astă-seară, îmi sap mormântul, știu. Nu accepți replică, te cunosc. Mâine mă distrugi, publici orice împotriva mea. Asta pentru că nu sunt tot timpul copleșit de personalitatea ta ! Și recunoscător, bineînțeles. Tu ai lansat campania în favoarea filmului meu ! L-ai lăudat primul ! Datorită ție
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
decupase curba albă a frunții de femeie. Apoi cealaltă, simetrică, un culcuș de scoică, urcând, de sub bărbie până la cercelul cald al urechii. Valuri roz. Albe altele, pufoase, violete. Carnea de argilă a soarelui devenit câmp și pământ, în care lumina săpase umeri și sâni, mângâiați, ca în acel vechi tablou, de salbe de șerpi subțiri. Pentru că pictorul iubise doar soarele naturii. Și al artei sale, desigur. Nu știa altceva, așa spusese gazda, în acea jumătate de oră cât rămăseseră, singuri, doar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]