6,626 matches
-
decembrie 1822, Sfânta Alianță a denunțat revoluția elenă, pe care au considerat-o ca o acțiune insolentă și prost organizată. În august 1822, a fost numit un nou ministru de externe în persoana lui George Canning. Canning ținea seama de simpatia populară față de cauza grecilor și considera că se apropia vremea când ar fi fost necesară o înțelegere între părțile aflate în conflict. În plus, el se temea că Rusia ar fi putut întreprinde măsuri unilaterale împotriva Turciei. Canning avea să
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
politice, sociale și a locuitorilor vorbitori de limbă franceză. Proclamația Regală din octombrie 1763 a fost emisă de către regele George al III-lea ca urmare a achiziționării de către Marea Britanie a teritoriul canadian. În timpul Revoluției Americane, s-a simțit o ușoară simpatie pentru cauza americană printre canadieni, care nu s-au alăturat rebelilor, deși sute de persoane au aderat la cauza revoluționară. În 1775, armata revoluționară americană a invadat Canada, în încercarea de a cuceri Quebec-ul britanic. Tentativa a fost oprită de
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
ea a avut mai mulți iubiți, printre ei și medicul Carl Ferdinand Suadacini, care a tratat-o pentru infertilitate și a fost considerat a fi tatăl copiilor ei, deși acest lucru nu a putut fi dovedit. Louise Augusta a simțit simpatie pentru Revoluția franceză și a avut puncte de vedere anti-britanice începând cu anul 1789. De-a lungul anilor s-a dezvoltat un conflict între soțul și fratele ei, în special pe relația dintre ducatele Schleswig-Holstein și monarhia daneză. Ea a
Prințesa Louise Auguste a Danemarcei () [Corola-website/Science/322760_a_324089]
-
Siret. Și astfel, toata copilăria și adolescență mea s-au desfășurat printre huțuli, în munți. Astfel am putut cunoaște obiceiurile lor, viața cotidiană, am reusit sa pătrund în sufletul lor curat. De atunci, le-am purtat o profundă și sinceră simpatie, am fost cucerita de cultura lor materială și spirituală.“" În decursul vieții, Miroslava Șandru a cules peste 1500 de modele de broderii (cusături) vechi de la huțulii bucovineni, fiind preocupată de păstrarea artei populare huțule. Femeile din Nisipitu și din împrejurimi
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
sine sunt caracterizate. Capacitatea de a se imagina că altă persoană este un proces imaginativ sofisticat. Cu toate acestea, capacitatea de bază de a recunoaște emoții este probabil înnăscuta și poate fii obținută în mod inconștient. Empatia este diferită de simpatie, milă și contagiune emoțională. Preocuparea empatica este sentimentul de compasiune pentru alte persoane, dorința de a îi vedea mai fericiți. Persoanele care nu pot deosebi sentimentele lor de cele ale persoanelor din jur, așa zisă lipsa de empatie se numesc
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
neplăcut la care am asistat, lăsând în urmă traume și marcandu-ne pe viață cu aceste probleme. Conceptul de empatie a evoluat în timp: Psihologul Martin L. Hoffman (1982) a descris patru stadii ale dezvoltării empatiei: Empatia se deosebește de "simpatie", aceasta fiind o stare emoțională conștientă, constând în „a simți cu", pe când empatia înseamnă „a simți în", a tinde spre, a trăi viața afectiva a altuia. Există o distincție clară între cele două concepte, care sună similar: Cercetători britanici de la
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
lui Louis al II-lea de artefacte ce aparținuseră lui Napoleon I au format baza Muzeului lui Napoleon de la palat, care este deschis pentru public. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Louis a încercat să mențină Monaco neutru, desi simpatiile lui erau direcționate către Guvernul Francez de la Vichy. Acest lucru a cauzat neînțelegeri cu nepotul său Rainer, fiul surorii lui și viitor moștenitor al tronului lui Louis, care îi simpatiza pe Aliați împotriva naziștilor. După eliberarea Monaco-ului de către forțele aliate
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
din alte colonii. La primele ore ale zilei de 2 octombrie, circa 140 de voluntari texiani au atacat forța lui Castañeda. După o scurtă ciocnire, Castañeda a cerut o întâlnire cu liderul texian John Henry Moore. Castañeda și-a mărturisit simpatia pentru înclinațiile federaliste ale rebelilor, dar a declarat că este obligat de onoarea sa militară să respecte ordinele. Când Moore a revenit în tabăra sa, texianii au arborat un drapel artizanal alb cu imaginea unui tun negru în centru, deasupra
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
la 24 iulie 1774, care acorda Hanatului Crimeii independența, Rusia a început să-și retragă trupele de pe peninsulă. Sankt Petersburgul spera să-și extindă influența sa asupra hanatului pe cale diplomatică datorită fidelității față de Rusia a hanului Sahib II Ghirai și simpatiei proruse a fratelui său kalgá (moștenitor) Șahin Ghirai. Însă turcii, încălcând Tratatul din 1774, au încercat să intervină în interesele Hanatului. Tratatul era foarte dezavantajos pentru Turcia și, astfel, prin propriul lui conținut, nu îi asigura Rusiei o pace de
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
Acesta i-a permis sultanului să influențeze pe plan politic asupra tătarilor. La sfârșitul lui iulie 1775 turcii și-au adus trupele în Crimeea. Sahib al II-lea Ghirai, supranumit în Hanat "Mână lungă" în 1771, nu se bucura de simpatia poporului, în principal din cauza aspirației sale spre reforme europene. În martie 1775 a fost detronat de partidul care dorea dependența Crimeii de Turcia și în locul lui a fost întronizat protejatul Turciei Devlet(?) (în ) IV Ghirai. Aceste evenimente au mâniat-o
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
o veche familie săsească de judecători regali. În 1661, când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron, conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei, încercând astfel să câștige simpatiile sașilor. Petrus a refuzat oferta. Fiul lui Petrus, Georg Soterius (cel bătrân) s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf (Bunești). A urmat gimnaziul din Sibiu, iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg (1693 - 1696). In 1696, el a
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
2013 și prezintă fața lui Gâgă pătată vopsea multicolora, înconjurată de un cearșaf alb. Gâgă a explicat că a ales acest look mâzgălit pentru a simboliză momentul în care, la finalul spectacolului, solistul este vulnerabil și îi este dor de simpatia publicului. Fotografia a fost comparată cu coperta albumului "Scary Monsters (And Super Creeps)" al lui David Bowie din 1980. Pe 10 august 2013 două fragmente ale cântecului au apărut în mod ilegal pe internet. Gâgă le-a cerut fanilor „va
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
-o sosirea lui Robert Guiscard, cu un mare număr de trupe, care au început asedierea asupra bizantinilor din Bari în 5 august 1068. Înăuntrul orașului erau două partide: unul care își dorea menținerea supunerii față de Bizanț, iar celălalt care manifesta simpatii pro-normande. Atunci când trupele normande s-au apropiat, gruparea pro-bizantină a avut câștig de cauză, iar localnicii au închis porțile cetății și au trimis o ambasadă la împăratul Roman Diogenes pentru a obține de la acesta sprijin militar. Negocierile propuse de Robert
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
drepturile cetățenilor, dar desființa Seimul. Prin aceasta, Polonia a trecut sub administrația militară rusă directă. După eșecul Revoltei din Cracovia, Orașul Liber a fost anexat de Imperiul Austriac. După înfrângerea Poloniei Congresului, o serie de prusaci liberali și-au exprimat simpatia pentru restaurarea statului polonez. În primăvara anului 1848, noul guvern liberal prusac au acordat un anumit grad de autonomie Marelui Ducat de Posen, în speranța că acest gest va contribui la cauza noului stat polonez. Datorită în principal reacție minorității
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
a promovat și încurajat Andrea Palladio în american arhitectură de la faptul ca deceniu (aceeași Casă Albă am fost inspirat). Cu rezoluția n. 259 din 6 decembrie 2010, Congresul Statelor Unite ale Americii recunoscut Palladio "Tatăl a arhitecturii americane". În secolul XIX a fost simpatie mult pentru Italia și unificarea politică: John Ruskin și însăși Regina Victoria din Marea Britanie (el a admirat Opera italiena) au fost moderate "italofilia" apreciative din Garibaldi și italieni. În Statele Unite, au avut loc întâlniri de mulțumire - promovate de organizațiile Italiană-americane-
Filoitalienism () [Corola-website/Science/327751_a_329080]
-
acest act, Imperiul Otoman ceda în mod oficial către Grecia teritoriile pe care elenii le ocupaseră deja. Italia a fost profund nemulțumită de pierderea teritoriilor care îi fuseseră promise și și-a schimbat poziția politică, manifestând o tot mai mare simpatie față de cauza naționaliștilor turci. Franța a acceptat la scurtă vreme la un armistițiu cu forțele lui Kemal Mustafa. Pe de altă parte, britanicii aveau interesul să îl înfrângă pe Kemal și a permis grecilor să continue invazia în adâncimea teritoriului
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
ritual regal religios vedic), îl acompaniază pe Arjuna și participă în luptele cu Sudhava and Babruvahana. În timpul acestei campanii Vrishakethu se căsătoreste cu fiica regelui Yavanatha(probabil un rege al regiunilor vestice). Se spune că Arjuna a dezvoltat o mare simpatie pentru Vrishakethu, nepotul său. Yudhisthira a fost încoronat rege al . El renunță la tron după o domnie de 36 de ani, oferind coroana nepotului lui Arjuna, . Apoi pleacă împreună cu Draupadi și frații săi spre Himalaya, ceea ce avea sa fie ultima
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
1862. Pentru a asigura hegemonia Germaniei, acesta vrea să declare război Austriei. El considera că Germania era prea neîncăpătoare pentru ca Prusia și Austria să poată conviețui acolo împreună. Pentru punerea în aplicare a scopului său, Otto Bismarck se baza pe simpatia Angliei, cât și pe aceea a țarului pe care Prusia îl ajutase să reprime o insurecție în Polonia în 1863. Nu se temea nici de intervenția Franței, fiindcă Napoleon al III-lea, declarându-se în favoarea principiului naționalităților, era de partea
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
păreau să aibă o viață proprie pe care nu o mai sesizase până atunci. Ioan Petru Culianu, discipolul și biograful autorizat al lui Eliade, considera că personajul Cucoaneș ar evoca figura lui Corneliu Zelea Codreanu, față de care Eliade avea o simpatie. Conducătorul Mișcării Legionare (căruia adversarii îi spuneau Coco, iar țăranii Cuconu’) avea trăiri mistice profunde care-l făceau să piardă uneori simțul realității și să se detașeze de lumea exterioară. Creșterea vertiginoasă a lui Cucoaneș care-l determină să se
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
realitate, regele primea, el, sfaturile unui grup de juni politicieni mai versați. Singurul personaj credibil e Radof, un Iuliu Maniu cu subtil exercițiu al ambiguității. De-a dreptul șocantă atitudinea autorului față de Hitler, de care se apropie cu o nedisimulată simpatie. Pledoaria acestuia pentru toleranță, împotriva fanatismului, într-un moment istoric în care tribunalele germane măcinau floarea ofițerimii implicate în complot, e ridicolă. Accepția rudimentară pe care cineastul o dă autenticității istorice - reproducerea de stenograme (care nu dezvăluie ce se află
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
mai înalte, deasupra ministrului. Hildesheimer și restul delegaților ortodocși au rămas la dezbateri. Ei și-au exprimat sprijinul pentru învățământul simultan, poziție pe care au argumentat-o prin patriotism și dorința de integrare. Aceasta le-a adus ulterior mai multă simpatie în rândurile opiniei publice. Ei s-au ferit, de asemenea, să polemizeze în jurul chestiunii seminarului rabinic, afirmând că aceasta, este, de asemenea, o chestiune religioasă. La 23 februarie 1869 Congresul și-a încheiat lucrările, după ce majoritatea propunerilor delegaților progresiști au
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
că succesele tradiționaliștilor în a promova punctul lor de vedere, care privea evenimentele ca pe o luptă pentru libertatea de credință și, respectiv, insuccesul partizanilor Congresului de a le prezenta ca o chestiune pur administrativă - le-a câștigat celor dintâi simpatia liberalilor maghiari. La începutul anului 1870 evreii ortodocși au depus o petiție în parlament, semnată de conducerile a 150 comunități evreiești și însoțită de sentințe rabinice de pe tot cuprinsul Europei, care declarau hotărârile Congresului ca opuse tradiției religioase. Petiționarii erau
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
poloneze în Pomerania, si in 1914 distrugerea Kaliszului, a dus la creșterea sentimentelor pro-rusesti și anti-germane. Abia la sfârșitul verii anului 1915, după politici dure ale jafurilor rusești a terenurilor din Polonia, i-a făcut pe aceștia să-și diminueze simpatia fără de ruși. În 1916, în încercarea de a crește sprijinul polonezilor pentru Puterile Centrale și pentru a ridica o armată poloneză, germanii și austriecii au declarat un nou stat numit Regatul Poloniei. Nou Regat, în realitatea, a fost doar un
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
și un alt violoncel construit de Goffriller în 1710, precum și un violoncel Tononi de prin 1730. O strânsă relație de prietenie s-a format între Pablo Casals și George Enescu, parteneri pe scenele europene, prietenie bazată pe, cum spunea violoncelistul, „simpatie și o compatibilitate incredibilă”. El spunea despre violonistul și compozitorul român că este „unul dintre cei mai geniali compozitori ai epocii muzicale moderne”. În anii 1960 Casals a predat în cadrul unor master classes în întreaga lume, de pildă la Gstaad
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
reușit să fugă din țară. La Londra s-a format guvernul în exil luxemburghez. Izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale pe 1 septembrie 1939 au pus guvernul luxemburghez într-o situație delicată. Pe de-o parte, populația manifesta o simpatie evidentă pentru Regatul Unit și Franța. Pe de altă parte, statutul de neutralitate al țării, pe care guvernul se străuduia să îl respecte încă de la semnarea în 1867 a tratatului de la Londra, a impus adoptarea unei poziții de nonbeligeranță față de
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]