6,584 matches
-
editat de Centrul cultural al palatelor brâncovenești de la Mogoșoaia și îngrijit de fratele său, Ion Grigorescu. Născut în 1933, dispărut in 1987, Octav Grigorescu a avut la dispoziție nu mai mult de 54 de ani pentru a lăsa o operă singulară. A lucrat imens. Desenator, gravor și pictor, opera lui e mult mai vastă decât cea care a devenit publică de-a lungul anilor cu ocazia diferitelor expoziții. Sute de desene, începând din adolescență și studenție până în ultimii ani de viață
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
În Roma antică, pietrele miliare (în la plural, iar la singular: milliarium), sau miliare, erau niște borne rutiere din piatră, în general în formă de coloană și care purtau inscripții, destinate la marcarea distanțelor pe traseul principalelor drumuri romane din Italia și din provinciile romane. Chiar înainte de 250 î.Hr. pentru Via
Piatră miliară () [Corola-website/Science/329565_a_330894]
-
sa, și Statele Unite, unde multe dintre picturile sale au fost expus, primind recenzii uimitoare pe reviste. În perioada sau mai tarziu, devenind chiar mai precise și perfecționist, Walther Jervolino îmbunătățită tecniques lui gravura și au început să experimenteze o tecnique singular în care cifrele sau caracterele ieși din pictură în timpul un fel de performanță artă. Ultimele sale lucrări, cum ar fi "Orașele invizibile", prezintă o reîntoarcere la mit și pentru primele sale suprarealiste uleiuri pe pânză. Cele mai multe dintre operele sale sunt
Walther Jervolino () [Corola-website/Science/329664_a_330993]
-
Palais. Francis B. Conem dedică maestrului un articol în "L’Amateur d’Art" din care reproducem finalul: ,Printr-o tehnică ce-i este proprie, formele colorate apar ca lumini în lumină și se desprind de un fond de o luminozitate singulară continuă. Ioan Sima redă cu stăpânire atmosfera florală și se înscrie incontestabil în linia marilor pictori de flori. Aici ne dă toată măsura unui talent sub aspectele ei multiple”. Un an mai târziu îi este conferit ordinul Meritul cultural clasa
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
care formația l-a repurtat în țară și Germania, unde critica de specialitate le-a rezervat o primire excepțională, apreciindu-i drept o formație de primă mărime în lume. În toate aceste ipostaze, concert-maestrul devine pedagog, sfătuitor exigent, dăruit unei singulare pasiuni - aceea de a face muzică de o calitate proporțională cu entuziasmul care domnește în interiorul acestui organism simfonic. Își dorește cu ardoare perfecțiunea: «Râvnesc ca solo-urile mele să sune ca cele ale lui Szering, ca publicul să ne caute
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
un comunist deghizat. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 5.224.000 lei. Analizând acest film în lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Serata" rămâne un film singular între peliculele care s-au referit la „actul de la 23 august 1944”, deși nici el nu avea cum să nu fie marcat de de ideologia epocii. Deosebirea dintre "Serata" și celelalte filme cu subiecte similare îl constituie faptul că regizoarea
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
basm, copilul nu se manifestă astfel în prezent, ci rămâne deschis spre straniu sau fantastic într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Personajul se comportă imprevizibil într-o lume previzibilă, fiind individualizat tocmai de acest tip de comportament singular. Pe lângă superioritatea de caracter dovedită în acceptarea loviturilor lui Valentin, Brânduș dispune de o capacitate de intuiție aproape supranaturală: el „știe” că Agripina a rămas repetentă, intuiția rămânând o enigmă. "„Nu pot să-ți spun, pentru că e un secret al
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
de sofisticare rafinată, care însă nu alterează elementele distincte ale stilului. Genul a fost practicat mai ales de femei, incluzând Édith Piaf și Fréhel , dar există și contra-exemple celebre, așa cum ar fi mulți talentatul Yves Montând. În România, un exemplu singular, dar puternic și târziu îl constituie un alt talent multiplu, Sergiu Cioiu.
Chanson réaliste () [Corola-website/Science/327286_a_328615]
-
în limba greacă, formă de neutru plural (τὰ Ἄβδηρα), dar sunt atestate și forme alternative (τὸ Ἄβδηρον, ἡ Ἄβδηρα). În limba latină, el a fost utilizat atât în forma de neutru plural (Abdēra, -ōrum), cât și în forma de feminin singular (Abdēra, -ae). Această ultimă formă s-a încetățenit, fiind resimțită ca mai firească, prin analogie cu majoritatea numelor de orașe din latină - și s-a transmis în limbile moderne. În limba română, forma tradițională este aceea moștenită pe filieră latină
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
pasiunea și vocația sunt mereu dublate de un efort, de un sacrificiu pentru care nu există decât recunoașterea publicului de o seară. Creațiile sale în teatru, interesul său în actul pedagogic timp de un deceniu au dat consistență unui drum singular în teatrul românesc. Un drum autentic în mica lume a marii performanțe. Câți, oare, l-au cunoscut ? Câți, oare, l-au recunoscut ?” Ion Onuc Nemeș - jurnalist, profesor universitar la Facultatea de Jurnalism din Sibiu - își sintetizează mesajul său pentru prietenul
Virgil Flonda () [Corola-website/Science/327369_a_328698]
-
Ordinea cuvintelor este subiect-verb-obiect, iar dacă subiectul este omis obiect-verb. Guarani pură ("Guaraniete") este o limbă fără gen gramatical și fără articol hotărât, iar sub influența din limba spaniolă la se folosește acum deseori ca articol hotărât pentru cuvinte în singular, iar lo pentru cuvinte în plural. Hikuái se folosește după un verb. Limba guarani deosebește între "ñande" (inclusiv persoana cu care se vorbește) și "ore" (exclusiv persoana cu care se vorbește) pentru persoana a III-a plural. Pronumele reflexiv este
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural, înaintea desinenței, un sufix specific, "-iss-". <nowiki>***</nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general, indicativul prezent francez are aceleași valori ca cel românesc. O diferență este că această formă se folosește în propozițiile subordonate circumstanțiale condiționale introduse prin conjuncția "si" inclusiv pentru exprimarea unei acțiuni viitoare. Exemplu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
ai fi ascultat, n-ai fi în situația asta”. Formare: rădăcina infinitivului + o vocală caracteristică pentru categoria de verbe + desinențe specifice (ultimele două verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Desinență zero. <nowiki>**</nowiki> La verbele de conjugarea a doua, formele de la singular sunt identice cu ale acelorași persoane de la indicativ prezent. <nowiki>***</nowiki> În afară de "avoir" și "être" mai sunt multe alte verbe neregulate. Perfectul simplu exprimă același gen de acțiune ca perfectul compus, dar se folosește numai în opere literare, cărți de
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
-a, ci și de persoana I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele corespunzătoare, cu deosebirea că nu se folosește cu pronumele personal subiect formă neaccentuată. Mai este și o diferența ortografică: la persoana a II-a singular a verbelor care la indicativ prezent au desinența "-es", aceasta devine "-e". În cazul verbelor reflexive, pronumele reflexiv se plasează înaintea verbului numai la forma negativă ("Ne te lave pas !" „Nu te spăla!”), la forma pozitivă fiind după verb: "Lave-toi
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
diferite rezultă un singur cuvânt în care cele două părți de vorbire se tratează totuși separat. Exemple: Aceasta sudare se produce și în cazul pronumelor interogativ-relative compuse cu "le" și "leș" ca element prim: "Auquel tu penses ?" „La care "(masculin singular)" te gandesti?”, "Îl y a là-bas un lac près duquel j’ai une maison" „Este acolo un lac, aproape de care "(masculin singular)" am o casă”. Că cele din română, prepozițiile franceze introduc grupuri nominale cu funcție de complement sau de atribut
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
în cazul pronumelor interogativ-relative compuse cu "le" și "leș" ca element prim: "Auquel tu penses ?" „La care "(masculin singular)" te gandesti?”, "Îl y a là-bas un lac près duquel j’ai une maison" „Este acolo un lac, aproape de care "(masculin singular)" am o casă”. Că cele din română, prepozițiile franceze introduc grupuri nominale cu funcție de complement sau de atribut. Când într-o propoziție aceeași prepoziție introduce mai multe complemente, atunci se poate repeta, în caz că vorbitorul sau scriitorul vrea să obțină un
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
din regiunea Ancash din Peru. Capitala este orașul Llamellín. Se învecinează cu provinciile Huánuco, Huari și Carlos Fermín Fitzcarrald. Provincia a fost creată conform legii #15187 pe data de 26 octombrie 1964. Provincia este divizată în 6 districte (spaniolă: "distritos", singular: "distrito"): Provincia este locuită de către urmași ai populațiilor quechua. Quechua este limba care a fost învățată de către majoritatea populației (procent de 76,21%) în copilărie, iar 23,32% dintre locuitori au vorbit pentru prima dată spaniolă.
Antonio Raymondi (provincie) () [Corola-website/Science/330373_a_331702]
-
Huaylas este una dintre cele douăzeci de provincii din regiunea Ancash din Peru. Capitala este orașul Caraz. Se învecinează cu provinciile Corongo, Sihuas, Pomabamba, Yungay și Santa. Provincia este divizată în 10 districte (spaniolă: "distritos", singular: "distrito"): Provincia este locuită de către urmași ai populațiilor quechua. Quechua este limba care a fost învățată de către majoritatea populației (procent de 57,20%) în copilărie, iar 42,59% dintre locuitori au vorbit pentru prima dată spaniolă.
Huaylas (provincie) () [Corola-website/Science/330376_a_331705]
-
Ancash din Peru. Capitala este orașul Huaraz. Se învecinează cu provinciile Huari, Recuay, Aija, Casma și Huarmey. Provincia a fost fondată pe data de 5 august 1857, în timpul mandatului președintelui Ramón Castilla. Provincia este divizată în 12 districte (spaniolă: "distritos", singular: "distrito"): Provincia este locuită de către urmași ai populațiilor quechua. Limba spaniolă este limba care a fost învățată de către majoritatea populației (procent de 63,43%) în copilărie, iar 36,28% dintre locuitori au vorbit pentru prima dată quechua. (Recensământul peruan din
Huaraz (provincie) () [Corola-website/Science/330406_a_331735]
-
Capitala este orașul Huancapi. Se învecinează cu provinciile Cangallo, Vilcas Huamán, Sucre, Lucanas și Huanca Sancos și cu regiunea Huancavelica. Provincia a fost creată prin legea nr. 1306 din 14 noiembrie 1910. Provincia este divizată în 12 districte (spaniolă: "distritos", singular: "distrito"): Provincia este locuită de către urmași ai populațiilor quechua. Quechua este limba care a fost învățată de către majoritatea populației (procent de 86,22%) în copilărie, iar 13,42% dintre locuitori au vorbit pentru prima dată spaniolă. (Recensământul peruan din 2007
Víctor Fajardo (provincie) () [Corola-website/Science/330441_a_331770]
-
atârnat cu greutate. Datorită abilităților lor de a interpreta dreptul, exegeza coranică și de narare a unei versiuni a istoriei islamice timpurii, ei aveau o autoritate religioasă care o depășeau pe cea a califilor. Exemple de asemenea cazuri sunt: ‘alīm, singularul pentru ‘ulama, înseamnă "învățat", "informat", "erudit" se găsește în Coran de cele mai multe ori cu referire la Dumnezeu, dar există și câteva excepții: Cu excepția fiului nenăscut al lui Avraam, fiecare dintre cei în descrierea cărora a fost folosit cuvântul ‘alīm au
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
manipulare al cinematografiei comuniste”. Criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000) că "Secretul lui Nemesis" este o satiră, „de fapt o farsă grotescă [ce] are drept ținte principale credulitatea și ignoranța”. Filmul satirizează nu doar un caz singular sau un individ anumit, ci mai multe tare morale ca ipocrizia, oportunismul, minciuna și comportamentul retrograd ce caracteriza viața social-politică din România în acei ani. Ținând cont de contextul acelor ani, Căliman consideră că realizarea unei satire în anul 1987
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
are Codul ISO 4217 MAD) este moneda oficială a Marocului din 1958, dată la care a înlocuit francul marocan (a cărei valoare era fixată în raport cu francul francez). Este divizat în 100 centime ("santimat", în alfabetul arab: سنتيما sau سنتيمات), la singular "santim", în alfabetul arab: سنتيم). "Dirhamul marocan" a fost unitatea principală monetară a Marocului până în 1912, data începutului protectoratului francez asupra regatului, când francul marocan l-a înlocuit. Dirhamul a fost restaurat odată cu independența Marocului în 1956. "Dirhamul" este denumirea
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
la 15 august 1954 în România, la Ploiești, trăiește și lucrează la Paris și București. Absolvent al Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1979, Ștefan Râmniceanu este o figură reprezentativă a artei contemporane românești. Demersul său artistic, singular, n-a încetat de-a lungul anilor, încă de la primele expoziții, să capteze publicul, căci este, așa cum scria filozoful și criticul Andrei Pleșu „dintre artiștii care știu să seducă, să irite și să surprindă; are, cu alte cuvinte, talentul de
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
de mare lungime, putând atinge câteva sute de metri, sau chiar 1 km, cum sunt cele trei tunele romane din apropiere de Napoli. Pentru confortul echipajelor și călătorilor, administrația romană a instalat stații rutiere de-a lungul drumurilor, "mutationes" (la singular: "mutatio", în română: „schimb”, „schimb de poștă”) și "mansiones" (la singular: "mansio", în română: „loc de ședere”, „locuință”, „reședință”, „han”, „adăpost”). "Mutatio" era o haltă-popas repartizată la fiecare 10 - 15 km, pentru relaxare și eventual schimbul cailor. O "mansio" se
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]