7,710 matches
-
cea care te Învață cum să Învingi când toți te sabotează, cum să te crezi ales când ai pierdut totul : Înțelepciune a sfidării. Și cu toate acestea au renume de lași ! E drept că n-ar putea invoca nici o victorie spectaculoasă : dar Însăși existența lor - nu-i oare o victorie continuă, teribilă, ce n-are nici o șansă să se isprăvească ? Să le tăgăduiești curajul Înseamnă să nesocotești temeritatea și noblețea fricii lor, care la ei nu e retragere, ci expansiune, Început
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
utopic, Nicolae Densușianu crede, la Începutul secolului XX, că „jidovii” din tradiția populară românească nu ar fi alții decât „vechii egipteni”, iar „Novac, Împăratul jidovilor” - care a tras „brazda jidovească” - ar fi chiar Osiris <endnote id="(57)"/>. Însă cea mai spectaculoasă teorie pare a fi cea din 1887 a lui Lazăr Șăineanu. Acesta identifică „jidovii” nu numai cu „uriașii”, dar și cu „tătarii”, care - În tradiția populară - sunt o ipostază a „căpcăunilor”. Există, Într-adevăr, la nivel popular, unele confuzii Între
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
domnia. Ascensiunea forțelor de dreapta și de extremă dreaptă pe plan internațional a influențat și evenimentele din România. Mișcarea legionară deși a fost supusă unor critici foarte dure după asasinarea primului ministru Duca, a cunoscut în anul 1934 cea mai spectaculoasă evoluție. În mod evident legionarii au trecut de la violențele verbale și scrise la comploturi și asasinate, încurajați fiind de evoluția ideologiilor și metodelor specifice organizațiilor de extremă dreaptă din Germania și Italia. La 10 decembrie 1934, Corneliu Zelea Codreanu a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
din nou răzbunare și alunecăm astfel pe calea unui măcel între români. Guvernul Argetoianu trebuia să calmeze spiritele, dar a fost ineficient. Regele Carol al II-lea a apelat la Gh.Tătărescu. Guvernul condus de Gh.Tătărescu a făcut o spectaculoasă schimbare de tactică, intrând în contact cu liderii partidelor de opoziție și cerându-le să treacă peste deosebirile care le despărțeau și să se unească în jurul regelui. Această „politică de reconciliere” a fost cerută de rege, care în discursul din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
facă o demonstrație de politică externă. Voia să arate Berlinului că conflictul cu Garda de Fier s-a aplanat și acum toată țara este cu el, afară de opoziția partidelor de orientare anglo-saxonă. În același timp, urmărea să ofere o garanție spectaculoasă a bunei credințe în eforturile ce făcea de a se apropia de Axă. Dacă accepta Carol al II-lea să primească pe Horia Sima, cunoscut prin intransigența cu care propaga idealurile noii ordini europene”, nu mai exista nici un motiv ca să
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de unele aspecte ce vor fi în nr. 4) . Pentru nr. 4, un articol de actualitate ce urmează să-l scriu. Am vorbit cu Radu Cârneci și este de acord ca începînd chiar din nr. 1 să dăm mici (și spectaculoase) articole inedite Ibrăileanu, în vederea centenarului din mai, făcînd astfel campanie înaintea tuturor și mai ales lovind (loial) indiferența Iașului conservator și impasibil la amintirea marilor valori după care se ascunde la ocazii festive sau festiviste pentru a da impresia că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
principala menire a cinemaului este să reconstituie și să investigheze realitatea, nu să facă spectacol din ea. E mai aproape de inima copilăroasă a marelui public, care vrea cadouri peste cadouri, cît mai recognoscibile drept cadouri, scoase cu gesturi cît mai spectaculoase din cutii cît mai mari și mai colorate, printre explozii de artificii și rafale de muzică și asigurări că urmează și alte cadouri. E aceeași experiență pe care sperăm s o trăim la un film hollywoodian, numai că, aici, participarea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Dorobanțu a gîndit cinematografic această poveste. S-a spus că Elevator se înscrie, cel puțin parțial, în curentul minimalist reprezentat de Puiu, Muntean etc. Nu se înscrie deloc. Realismul lor e profund, pe cînd realismul textului lui Pintilei e doar spectaculos. Realismul lor implică un efort serios de investigare a umanului, pe cînd al lui nu implică mult mai mult decît o ureche atentă la limbajul străzii. Minimalismul lui Boogie sau al ...domnului Lăzărescu înseamnă un refuz al spectacularului, pe cînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
investigare a umanului, pe cînd al lui nu implică mult mai mult decît o ureche atentă la limbajul străzii. Minimalismul lui Boogie sau al ...domnului Lăzărescu înseamnă un refuz al spectacularului, pe cînd Elevator e gîndit astfel încît să fie spectaculos tocmai prin minimalismul său. Detalii naturaliste cum ar fi acelea legate de satisfacerea nevoilor fiziologice devin aici detalii spectaculare, pentru că, la un film cu doi protagoniști (un el și o ea) prinși într-un lift, spectatorul chiar vrea să știe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ca mine tradiția macho-laconică, dar nu pot să respect trei sute de culturiști descreierați care fac Babu ! Babu ! Babu ! . și tot aș fi fost dispus să le fac galerie dacă măcar în luptă s-ar fi mișcat entuziasmant de bine, dar spectaculosul mișcărilor (și al musculaturilor) ne e băgat în ochi cu atîta insistență (prin stop-cadre, ralantiuri și accelerări nonstop), încît impresia finală e una de poză adică de static. S-a spus despre Stăpînul inelelor că e mai mult un joc
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-l vedem. Atunci cînd ne dă cîte un cadru de debandadă văzută de sus, el nu mai vrea să vedem acțiuni și personaje, ci aranjamente artistice, ușor hipnotice, de forme și culori mișcătoare. Fiecare producție Pixar arată parcă și mai spectaculos decît cea dinainte. Dilema Veche, septembrie 2008 în transă Paranoid Park (SUA, 2007), de Gus Van Sant Titlul noului film al lui Gus Van Sant, Paranoid Park, vine de la numele dat unui parc de skateboard din Portland, Oregon, de către băieții
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
respective să fie negative, urîte, înspăimîntătoare ; îndeosebi pe acelea le plesnește cu setea și totodată cu precizia unei tenismene care trimite o bombă. Majoritatea starurilor, chiar și atunci cînd joacă personaje antipatice (nu personaje negative supradimensionate alea plac pentru că sînt spectaculoase , ci personaje de dimensiuni obișnuite mînate de emoții pe care publicul le poate găsi respingătoare), fac ce fac și-și păstrează o punte de acces la simpatia publicului. Ea arde toate punțile. E neînfricată. în Nonconformiștii ecranizarea unui roman de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
formau în concepția KGB-ului, baza oricărei dezvăluiri, la care trebuia să apeleze un agent de influență dintr-o organizație de front, partid sau mișcare, în scopul compromiterii unui rival sau a altuia. 4. ȘOCAREA OPINIEI PUBLICE Acțiuni violente și spectaculoase, care nu lasă opiniei publice timp de reflecție. Clasică a devenit, în acest sens, binecunoscută secvență a morților din Timișoara: expunerea unor cadavre dezgropate, pentru a șocă, cu ajutorul mass media, opinia publică intemationala. 5. AGRESIUNEA VERBALĂ Constă în anunțuri ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pleacă tot firul nenorocirilor personale ale membrilor acesteia. Speranța însă rămâne întotdeauna în copii. Aceștia sunt atașați școlii și cadrelor didactice și cu toate lipsurile reușesc, unii dintre ei cel puțin, să-și depășească statutul lor social. Rezultatele nu sunt spectaculoase , dar este vorba de prima generație care în condițiile prăbușirii gospodăriei țărănești va reuși să parcurgă forme de învățământ, să învețe o meserie. Familia Gheorghiu trăește din plin în comunitatea sătească, participând la evenimentele majore ale acesteia. în preajma războiului și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unei unități militare, pentru a asista la intrarea în starea de război, la acțiunile ei și la ieșirea din starea război. Cât privește misiunile pe care le-am executat, ne este greu să spunem acum dacă ele au avut ceva spectaculos, ceva șocant pentru lectorul de astăzi. Au fost acțiuni specifice stării de război, chiar dacă inamicul a fost unul imaginat sau simulat, lucru de care ne-am dat seama mult mai târziu. Reacția noastră a fost reală, ca față de un inamic
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
real. Și riscurile au fost tot cele dintr-un război real, pentru că toți aveam asupra noastră muniție de război și ne percepeam ca fiind într-un univers ostil. În orice moment putea pleca glonțul pe țeavă spre oricare dintre noi. Spectaculosul și șocantul aparțin cititorului, căci după 25 de ani de când ducem aceste întâmplări cu noi au ajuns să ni se pară banale. Sperăm, însă, ca unele dintre datele pe care le prezentăm să fie de folos celor ce vor cerceta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
exacerbează. Calitatea de spectacol pe care scena unei curiozități pro- vinciale o conferă apariției noului constituie reflexul unei optici locale. Fără voia lui, Străinul dă un spectacol în fața urbei, prezența sa constituie un spectacol în sine, un spectacol fără nimic spectaculos, însă spectatorul are deja o sensibilitate acută la noutate. Acest spectacol își pierde dimensiunea teatrală printr-o degradare subtilă, devenind unul trivial, de circ. Avem nu uimirea unei apariții de salon, precum intrarea unui dandy în scenă, ci o caricatură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
așa nu greșesc, naratorul și-a marcat de la început motivația unei sures- citări, a unei nervozități, astfel încât aceste episoade sunt cântărite și din perspectiva acestei stări de excitație ner- voasă care le amplifică. În genere, nu s-a întâmplat nimic spectaculos, iar inconfortul va dispărea odată cu părăsirea orașului. Să acordăm însă credit acestui dispozitiv care amplifică detaliile, să vedem ce anume produce dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos”. Violența este numitorul comun al tuturor acestor episoade. Avem o comparație care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
își manifestă plenar vitalitatea ca violență. Nu am putea spune acest lucru despre Agamiță sau Pristanda. Însă mai important decât adevărul afirmației este efectul de deformare. În privința rinocerizării, Coriolan pare cel mai potrivit exemplu, fiind singurul care suportă o metamorfoză spectaculoasă. În ce privește megalografia, Michel Lacroix remarcă prezența printre ingredientele acestui tip de discurs trans- pus în act patosul, teatralitatea, sublimul și violența. Cu acestea emulează jurnalistul mai mult sau mai puțin con- știent, forma sa de rapt delirant este recuperabilă prin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discursului jurnalistic. Momentul apogetic al episodului academic îl plasează voit exagerat pe tânăr sub semnul excepționalului : „Licențiat în drept ! tânăr eminent ! iresistibil orator ! caracter mare ! idei generoase !...”. Însă el precede dispariția temporară a tânărului ca figură publică urmată de o spectaculoasă epifanie. Existența sa intermediară este trecută sub tăcere până când acesta reapare tot sub semnul excesului care l-a consacrat ca figură publică. Progresia are loc dar în sens descalificativ, cu o inversiune malefică a unei figuri întoarse pe dos care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este obligatoriu falsificat. Ce leagă acest patos de înghețarea lui sub semnul unei etici severe a figurii instituționale ? În termeni retorici, patosul nu a dispărut, el este însă cel al discursului. Eroul a devenit un contraerou nu prin antiteza reconversiilor spectaculoase, valorificate plenar în literatura romantică. Pur și simplu, glisarea s-a produs lent și invizibil, departe de ochiul public al ziarului și o figură a înlocuit-o pe cealaltă. Nu avem o explicație în acest sens și putem, cel mult
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deformarea îi extrage anonimatului, retorica îi confirmă. Însă nu există cu adevărat un Coriolan Drăgănescu, cel puțin nu din perspectiva circumscrierii sale într-un cadru realist, ci doar un efect Coriolan- Dră- gănescu care ne proiectează un film al unor spectaculoase deformări. Lefter Popescu - omul fără însușiri Istoricii literari nu au acordat prea mare importanță faptului că figurile privilegiate de Caragiale sunt cele ale funcționarilor. Lumea în care Caragiale trăia era una a unor instituții recente, a unor deprinderi și reflexe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aceasta, se uită cruciș, fioros și scrâșnește din dinți.” Gesticulația spune totul, funcțio- narul a devenit un potențial torționar, expresia facială trădează angajamentul în exercitarea oricărei forme de presiune. Turbatul este Lefter Popescu fără nicio îndoială, iar metamorfoza măruntului funcționar spectaculoasă. Derizoria victimă a șefului ascunde în ea inversul neputinței și resemnării, un apetit copios pentru agresivitate. Dispo- zitivul caragialian al lui „Simț enorm și văz monstruos” s-a pus în funcțiune. Scos din cadrul unei existențe paș- nice, terne, chiar tasate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în acest text foarte scurt scandând etapele unei crize de isterie, câteva figuri esențiale pe care Lefter le incarnează pasager. Trebuie spus că ele nu sunt decât virtualități, potențialități accesibile preț de un moment, de o străfulgerare, tot atâtea fețe spectaculos ivite pe chipul acestui mărunt funcționar ministerial. Care sunt acestea : torționarul, cel care ar fi dispus să smulgă adevă- rul prin orice mijloace de la cele trei femei, filozoful care-și condamnă secolul contemplându-i decrepitudinea, mis ti- cul care trăiește
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cunoaște reguli și ar avea o finalitate prin regulile care-l constituie, ci pentru că el constituie, în cele din urmă, singura formă de vitalitate a comunității, o vitalitate care dobândește accentele carnavalescului. Spiritul carnavalului permite aceste feste și fieste, aceste spectaculoase răsturnări de situație, aceste înfruntări ale măștilor, aceste inflamări și desumflări succesive care-și corespund. Cetățeanul tur- men tat este acolo pentru a ne spune că acest lucru nu contează, că ne aflăm într-o logică a carnavalescului. Personaj de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]