7,023 matches
-
lui Laerte (vezi Țesut). Degetarul simbolizează căutarea protecției, mai ales împotriva atacurilor exterioare. Elementele cele mai semnificative sunt însă ața și acul. Ață Ața împărtășește simbolistica legăturii, a lanțului și a sforii. Dar, datorită fineții sale, constituie elementul cel mai subtil. Evocă invizibilitatea legăturii ce îl unește pe om de Dumnezeu. Nașterea, cu imaginea cordonului ombilical, și moartea, cu firul ce leagă corpul de suflet, au loc prin ruperea acestora. Faptul în cauză este ilustrat în reprezentarea țesătoarelor celeste, Moirele grecești
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vedem că una din principalele componente ale matematicii este extensia sau generalizarea sau abstractizarea toate sunt mai mult sau mai puțin același lucru binecunoscutelor concepte în situații noi. Rețineți, însă, că în timpul acestui proces chiar definițiile sunt modificate în mod subtil. Prin urmare, și în mare măsură acest lucru nu prea este recunoscut, vechile demonstrații ale teoremelor pot deveni false demonstrații. Vechile demonstrații nu mai acoperă lucrurile nou-definite. Miracolul este că aproape întotdeauna teoremele rămân totuși adevărate; este pur și simplu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de modelul lui Bernoulli, care, în cea mai simplă formă, este rezultatul statistic al aruncării cu banul. Începând de prin 1960, Kolmogorov și câțiva dintre studenții săi, în special Jakov Sinai, au generalizat conceptul fizic al entropiei într-un mod subtil pentru a servi ca instrument matematic în studierea transformării sistemelor probabilistice. Dezvoltarea teoriei ergodice în această nouă și sofisticată formă a creat instrumentele pentru o analiză mult mai adâncă a comportamentului statistic al sistemelor mecanice. Într-o lucrare inițiată de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
influență odată cu teoriile lui Gödel și, mai ales, cu dezvoltarea matematicii în direcții care puneau în valoare noi tipuri de raționament și tehnici matematice cu impact în știința secolului al XX-lea. Evidențiind rolul intuiției în descoperirea matematică și echilibrul subtil dintre aceasta și rigoarea logică, autorul subliniază un adevăr fundamental, pe care, de altfel, îl va susține în numeroase alte eseuri consacrate acestui subiect: matematica nu se reduce la logică, iar gândirea matematică are o importantă componentă intuitivă, care este
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
înseamnă să enunți un adevăr nou pe care doar experiența îl poate pune în afara oricărei îndoieli și care nu mai are caracterul unui postulat convențional. Dar, fără a ieși din cadrul matematicii pure, întâlnim din nou aceeași dificultate. Dați o definiție subtilă unui număr; apoi, odată această definiție dată, nu vă mai gândiți la ea; deoarece, în realitate, nu ea v-a învățat ce este numărul, știați asta de mult timp deja, și când vă apare sub ochi dintr-odată cuvântul număr
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este incontestabil, și experiențele profesorilor din învățământul secundar cu siguranță nu mă vor contrazice. Mai mult încă, cum de este posibilă eroarea în matematică? O inteligență sănătoasă nu ar trebui să facă greșeli de logică, și totuși există minți foarte subtile care nu se vor poticni într-un raționament foarte scurt ca acelea cu care avem de-a face în faptele obișnuite de fiecare zi ale vieții și care sunt incapabile să urmărească sau să repete fără eroare demonstrațiile mai lungi
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
minte într-un soi de iluminare subită, după un efort inconștient oarecum prelungit, sunt, în general, combinații utile și fertile care par rezultatul unei prime trieri. De aici putem trage concluzia că eul subliminal, odată ce a ghicit, printr-o intuiție subtilă, că aceste combinații puteau fi utile, nu le-a format decât pe acestea, sau, și mai exact, a format mult mai multe care erau lipsite de interes și care au rămas în inconștient. În această a doua perspectivă, toate combinațiile
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
putem pune un preț atât de mic pe realitate, și nu mă refer doar la realitatea lumii sensibile, care are totuși prețul său, întrucât nouă din zece elevi vă vor cere arme să lupte împotriva ei. Există o realitate mai subtilă care face viața faptelor matematice și care este altceva decât logica. Corpul nostru este format din celule și celulele din atomi; aceste celule și acești atomi reprezintă deci întreaga realitate a corpului uman? Felul în care aceste celule sunt dispuse
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
-și convingă propriile națiuni asupra necesității de a institui o educație, o instrucție și, în general, o cultură globalistă, mobilizând în acest sens o întreagă metodologie de influențare a maselor, mergând de la folosirea instituțiilor statului, mass media și până la metode subtile de manipulare. Cu toate acestea, alături de factorii favorabili accelerării procesului, există și elemente antiglobalizante care se fac simțite mai ales cu prilejul unor summit-uri și reuniuni internaționale. Stimulați de o adevărată globalo-fobie, ei organizează diferite forme de protest de
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
poate ridica mercurul decât până la o înălțime de 760 de milimetri în tub - iar în vârful muntelui, este și mai puțină atmosferă care să împingă, astfel încât mercurul nu poate ajunge nici măcar până la 760 de milimetri. A fost o problemă pusă subtil: vidul nu absoarbe; atmosfera împinge. Însă experimentul simplu al lui Pascal a demolat teoria lui Aristotel, că natura are oroare de vid. Pascal scria: „Însă până acum nu era nimeni care să gândească... în acest fel, că natura nu are
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
germanul Karl Weierstrass - a fost să rescrie suma infinită 1 + 1/2 + 1/4 + 1/8 + ... + 1/2n + ... sub forma expresiei: limită (deoarece n tinde la ∞) de 1 + 1/2 + 1/4 + 1/8 + ... + 1/2n Este o schimbare foarte subtilă a notației, dar ea face diferența. Când într-o expresie apare infinitul, sau când împarți la zero, toate operațiile matematice - chiar și cele ușoare, precum adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea - o iau razna. Nimic nu mai are logică. Așa că, atunci când
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
tradițională [...]. Neobosit la vorbă singura hărnicie autentică a meridionalului". Aceste particularități nu scapă nici celei numite Aghiuță: ("Spiritul lui era uluitor. Juca teatru pentru alții și pentru el. Te lua în vîrtejul sofismelor, te subjuga cu farmecul lui de grec subtil, iar dacă-l plictiseai te părăsea, ștergîndu-ți pe veci amintirea.") și nici tatălui acesteia care, necăjit pentru textul persiflator Cum vorbesc țăranii îl numise ciocoi: "Un grec mai rafinat în sentimente [...] nu s-ar putea găsi decît în timpul lui Pericles
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
este bîntuită de imaginea bunicului bucătar acceptată cu o duioșie ironică și ca unitate de măsură pentru receptarea distanțării care îl favoriza, Mateiu se poziționează în permanent contrast cu modelul patern, fapt pentru care s-au căutat explicațiile cele mai subtile: o opinie singulară, neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în prefața la ediția Crai-lor din 1965, proiecînd o imagine de fiu model care a păstrat pentru părintele său "o deferență și o pietate izvorîte, mai cu seamă, din exemplul trudei literare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea Matei realizase un personagiu pe care îl voia numai aristocratic, dar era mai mult curios, ciudat, punct de plecare al unor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ochii spre purpura imperială, uitîndu-și condiția de floare de maidan. Ion Luca a preferat o onomastică aflată pe epiderma socialului, denumind efemeride mulțumite de propria lor condiție și neavînd acces la experiențe ce vizează depășirea limitei, Mateiu prin mijloace foarte subtile își racordează personajele la experiențele ultime ale cunoașterii și apoi le retrage într-un asfințit apoteotic care poate însemna și un răsărit într-un alt timp. PERSOANĂ ȘI PERSONAJ Chiar dacă fiul lui Luca Carageally proclamă în mai multe rînduri că
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de gust, vulgaritate; 3. lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte), necuviință, obscenitate. Încă din 1907 (Din psihologia poporului român), D. Drăghicescu observa că suntem "o rasă occidentală cu obiceiuri orientale" iar Paul Zarifopol adăuga puțin mai tîrziu o subtilă definiție a snobismului care apare cu necesitate în societățile importatoare de cultură după principiul "a Bucarest toute comme a Paris": "Incultura ce se naște din încălcarea stîngace și impertinentă a granițelor de cultură ale națiunii sau ale clasei sociale în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și aiurea că nenorocirea cea mai mare a țării noastre e spiritul acesta de pehlivănie, de operetă, scepticismul glumeț și vulgar cu care se profanează cele mai serioase, adînci și tragice inițiative. Ne-am ridicat de atîtea ori contra fanariotismului subtil ori șiret, contra ipocriziei orientale care ne roade ce e mai curat și mai nobil în nația aceasta" (Viața românească, 1929). În privința posibilei confuzii între românism și mahalagism un semnal de alarmă trăgea și Mircea Eliade: "Mahalaua a creat pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sinuoasei sale afirmări. Locul și rolul femeii în societate, puterea și formele de acțiune, diversitatea reprezentărilor pe parcursul timpului (zeița, madona, vrăjitoare, demon) s-au schimbat. Printre fenomenele sociale, morale și estetice care definesc modernitatea, Parisul și Pariziana sunt elemente revelatorii subtile ale fetelor modernității (prin cultul violent al inovației și al formei). Franța este matricea modelelor politice și culturale moderne. Parisul, orașul prin excelență, mai mult decât oricare alt loc, este capitala modernității, definită că o exaltare a rupturii cu morală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prin tipul de personaj dandy un anumit eroism nobil. Parizienei, care poate fi asimilată acestui personaj, i se poate atribui același eroism straniu, calificat cu referință la dandy nu că victorie în război, "ci doar, din când în când, bătălii subtile, grațioase, cu ceea ce era mediocru, banal, conformist și vulgar în lumea lor" [Babeți, p.129]. În românul secolului al XIX-lea, problema eroismului modern e ridicată în toată gravitatea, urmărindu-se mai cu seamă simptomul degradării progresive a eroului, un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de forme asemănător cu cele ale dandy-ului, care poate fi considerat omolog masculin al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea, subversiunea, refuzul, capriciul, tupeul, insolenta, impertinenta, cinismul [v.Babeți, p.184]. Dar contestarea pe care o practică este subtilă, plină de tact. Structura morală a Parizienei se caracterizează prin maximalizarea posibilităților de afirmare. Pariziana este o nouă formă originală de individualizare feminină. Menționarea vârstei este secundară în constituirea portretului: "C'est une fort jolie femme de vingt-huit ans" [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
découvrir le défaut, la tare, l'une enviant peut-être la jeunesse de l'autre, et celle-ci dépitée par l'extrême bon ton, la simplicité aristocratique de șa rivale" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.432]. Flaubert reușește unul dintre cele mai subtile portrete de mondene, asemănător cu cel pe care îl vom găsi mai târziu la Marcel Proust. Prestigiului poziției sale sociologice, Pariziana îi adaugă promisiunea unui erotism tulburător. Frédéric este sedus de capacitatea doamnei Dambreuse de a lăsa loc visului și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lor deosebită. Conceptul donjuanesc al vieții că joc se realizează în mai multe variante: jocul de-a politică (Clorinde Balbi), jocul de-a căsătoria (Renée) ș.a. Scenariile puse la cale de Michèle de Burne cu spiritul sau de aventură sunt subtile și mașcate, manifestându-se în formă hazardului aranjat: "Eh bien! Vous aurez vendredi prochain l'inspiration d'aller voir cette merveille. Vous vous arrêterez à Avranches, vous vous promènerez, samedi soir, par exemple, au coucher du soleil dans le jardin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în evidență în secolul al XVII-lea, epoca în care se dezvoltă viața mondenă și se răspândește cultură. În tradiția franceză a societăților monarhice și de viață la curte sexele erau amestecate, iar schimbul lor permanent da naștere unui farmec subtil al relațiilor. Microcosmosul parizian amintește de atmosfera care prevală altă dată la Curte, atmosfera în care doamnele își au cuvântul lor de spus. Guvernarea din salon a femeilor franceze o continuă organic pe cea de la Curte. Viața saloanelor cunoaște un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aceea se poate înțelege rezistență de sistem a francezilor față de dispariția rolului tradițional al femeii. Totul poate fi permis femeii: talentul, inteligență sau creativitatea, cu condiția ca ea să fie limitată în teritoriu și dependența de bărbat. Această discriminare foarte subtilă este una dintre trăsăturile specifice naționale ale francezilor. Văzută din exterior, lumea franceză proiectează imaginea unei societăți virile, în care femeia rămâne în culise [Sarde, 1983, p.32], chiar și atunci când lucrează în numele partidului (Félicité Rougon) sau în numele interesului de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la preocuparea de individual. Fiindu-i refuzată intrarea oficială, Pariziana sondează multiplele intrări laterale. Parcursul ei este o inițiere în mecanismele ascunse ale societății și puterii. Jocul de culise, punerea la cale a combinațiilor ascunse, a diferitelor scenarii, precum și dominarea subtilă a bărbatului devin specialitatea să. Pariziana știe să deschidă căi noi în citadela masculină, ea aplică o manieră mai mult sau mai putin discretă și elegantă de a-și exercita autoritatea și influența. Expresia chercher la femme are pentru societatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]