7,166 matches
-
protecția constituțională este suspendată pe o perioadă nedefinită, ci și că statul (cu funțiile sale executive sporite) își arogă dreptul de a suspenda Constituția sau de a manipula detențiile și procesele așa încât drepturile constituționale și internaționale sunt în mod evident suspendate" (Butler 2004: 63-4). Deținuții sunt astfel reduși la simple vieți într-un tărâm al nimănui, dincolo de lege. Butler (2004: 68) observă că "a fi deținut pe timp nelimitat ... înseamnă exact a nu avea nicio perspectivă de a reintra în textura
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
încearcă neîncetat, înălțând o altă țară, în sufletul celei existente deja: "În sufletul țării/ Totdeauna e ieri./ Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți/.../ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat". (În sufletul țării). Contextul persecutor din țară ("Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți") reconstruiește noi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți") reconstruiește noi realități, diferite de cele de la începuturi, singurul care este la adăpost fiind interiorul, care capătă conotațiile unei "permanențe existențiale"124, edenice ("În sufletul țării/ Totdeauna e ieri./ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat"). Fiecare metaforă este una absconsă, trimițând către un spațiu al vidului existențial: "În tine nu mi-e dor de nimeni,/ Pământ apus în somn/ Prin verzi orbite/ Și sunt străină dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ipostazelor metaforice a "fluxului si refluxului sensurilor", "valurile fluxului si refluxului" condiționează capital constituirea edificiului poetic. Eul meditativ maturizat îsi prezintă devenirea traiectului artistic, resimțind fluxul ideatic pe suprafața paginilor scrise, în care puterea absolută a cuvântului supraordonează alcătuirea lumilor suspendate. Eul suprimat încifrează metaforic labirintul existențial din perioada regimului comunist, care a avut o influență negativă asupra destinului uman"157. Fiecare cititor, la fel ca fiecare lectură a aceluiași cititor, pot scoate la iveală sensuri noi. Poezia, care recreează lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cele trei trepte, înaintează spre cei din sufragerie; reacția lor se desface în stupefacție, consternare, silă, rușine, indignare și plîns) Dacă te sinucideai, erai mult mai inspirat. Mihai: Ehe, ți-ar conveni ție, ți-ar conveni, cum nu! Ehe! (rămînînd suspendat într-un comportament de marionetă) Ce vă zgîiți așa la mine! (tăcere; își privește îmbrăcămintea... scoțiană) M-am îmbrăcat și eu cu ce-am găsit. Știu că nu-mi stă bine în bleu... Niciodată nu mi-a stat mie bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
altă înțelegere) Nu-i bine... nu-i bine deloc... El n: Bineînțeles că nu-i bine. Și doar mi-a promis... ție ți-a promis... Ea 2:... nu-i bine... Să mergem... mi-e frig. (iese singură) El n: (rămas suspendat) Domnule, la ăștia ori le e frig, ori le bate vîntul... ori fac melodrame! Slabi de înger! TABLOUL IX (Jaloane pentru exercițiile șoferilor amatori; intră amîndoi din părțile opuse și vor vorbi pe o neîntreruptă mișcare de slalom printre jaloane
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de preot, nici de icoane...; ții seama numai de sufletul tău...: te mărturisești ție... pe tine însuți... să te ajute Dumnezeu... (pleacă de la masa lui) Plutonierul: (după o pauză, toți ceilalți privesc în dosare, ridicîndu-se de la masă; se simte ignorat, suspendat) Și acum ce facem? Ce facem acum? Că de pasiență m-am cam plictisit... (se plimbă spre toate mesele, îi privește cum răsfoiesc dosarele) Dați-mi, măi, și mie un dosar că poate ies din plictiseală (încearcă să-l ia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Attentat este un Quasimodo modern. Excelent dotată tehnic, scriitura Lydiei Salvayre este una a rupturilor, a paradoxalului, a dionisiacului dar și, mărturie a energiei dezvoltate, minată de patetism. Un amestec de ironie și voracitate - un hybris dezvoltat În discursuri lungi, suspendate din ce În ce mai Înalt deasupra realității, care traduc atât o desprindere a personajelor cât și mai vechea obsesie a diferenței dintre limbaj și obiecte. Romanele sale sunt În primul rând - ca multe alte romane contemporane franceze - monologuri, ecorșeuri. Autoarea mânuiește fără greșeală
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
perspectivă narativă abundă, nimeni neputîndu-și asuma reasamblarea unui puzzle stricat, nici Kotter, superiorul lui Breughel, cel care-l interoghează, nici cititorul, nevoit să-și facă drum printr-o inextricabilă țesătură de flash-back-uri Întrerupte, enunțuri laconice și echivoce, puncte de vedere suspendate: “Viza are o valabilitate de trei săptămîni. / Perioadă neînsemnată. / Dar suficientă, cînd te gîndești la dosarul Vancouver-Machado-Breughel, pentru a termina cu. / Prea destulă.”. Titlurile capitolelor, “ficțiune”, ”vis”, ”carnet de bord”, invită cititorul În vacarmul șantierului unde romanul prinde contur - acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să observăm tipul special al echilibrului în care au fost antrenați participanții la acțiune. Relieful lui Sekine este agățat de perete, la o oarecare distanță de pământ și, prin urmare, apare întru câtva detașat de locul vizual al gravitației. Piatra suspendată este mai degrabă un factor reprezentațional decât unul activ, al gravitației. Dacă opera ar fi înrămată, așa cum sunt multe reliefuri și picturi, această detașare ar apărea și mai distinct. De asemenea, sculptura își arată dependența de gravitație mai direct atunci când
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ramă de spațiul înconjurător. Această delimitare dă posibilitatea pictorului să mânuiască dinamica spațiului pictural după plac. El poate să distribuie greutatea astfel încât să reprezinte o realitate vizuală analogă atracției gravitaționale sau poate să o distribuie astfel încât compoziția să arate imaterial suspendată. În al doilea rând, separarea obținută prin înrămare este sporită atunci când o pictură este fixată la o distanță oarecare de podea și este în mod corespunzător mai puțin afectată de atracția podelei. În mod cert, atunci când pânza se află în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se prezintă în câmpul vizual, pe măsură ce privitorul își schimbă poziția. Numai într-o fotografie luată de deasupra putem vedea, de exemplu, ingeniosul model geometric ce radiază dinspre statuia lui Marc Aureliu pe pavimentul din Piața Capitoliului din Roma. O placă suspendată Următorul exemplu va ilustra în detaliu interacțiunea specială dintre cele două sisteme compoziționale într-o operă menită a fi privită orizontal. Când orașul Köln și-a refăcut Primăria, grav avariată în timpul celui de-al doilea război mondial, pictorului Hann Trier
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
orașului natal trebuie să aibă soliditatea pământului, dar să fie suspendată deasupra lui, trebuie să aibă și o intangibilitate eterică, prin care să se deosebească de duritatea solidă a pardoselei atriumului de dedesubt. Evident, condiții speciale suscită efecte speciale. Placa suspendată a lui Trier, cu o formă proprie, este mult mai independentă față de decorul arhitectural decât dacă ar fi bine ancorată pe plafon sau de pardoseală și adecvată formei clădirii. O pictură realizată pe plafon trebuie fie să-și împartă cu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
caracterul neașteptat al apariției miraculoase a sfântului. Acest ingenios procedeu compozițional se dezvăluie privitorului atunci când el se așază cum trebuie față de mijlocul tabloului. Privind înainte, el are acum în față o priveliște oarecum neclară, undeva de-a lungul rândului sarcofagelor suspendate - un loc care reprezintă totuși centrul compozițional și prin aceasta determină locul fiecărui element al tabloului ca fiind destul de departe sau de aproape de centru, deasupra sau dedesubtul lui. Problema este totuși că peretele din dreapta al loggiei, care este oblic, apare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Printre numeroasele exemple din pictura modernă, o comparație rapidă între operele lui Joseph Albers și Piet Mondrian ar putea fi instructivă. Seria lui Albers Omagiul pătratului oferă o soluție mai tradițională, întrucât explorează rolul gravitației pe un domeniu al greutății suspendate. Centricitatea formei pătrate determină compoziția lui Albers, care se limitează la folosirea în exclusivitate a acesteia. Dacă, pe lângă folosirea aceleiași forme, pătratele ar fi și grupate în jurul aceluiași centru, centrul de echilibru al compoziției ar coincide cu cel al fiecărei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
axa verticală a corpului prin capul aplecat deasupra unui piept înclinat în direcție opusă și o altă contramișcare a picioarelor. Toate acestea se adaugă unei serii de vectori excentrici deviați, pendulând pe măsură ce ochii privitorului se mișcă de-a lungul corpului suspendat. Din punct de vedere istoric, figura lui Michelangelo este un exemplu târziu și rafinat față de ceea ce a început în sculptura Greciei Antice, ca practică a contrapoziției sau a contrapposto-ului, introdusă pentru a elibera figurile verticale arhaice, kuroi, de simetria rigidă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Poetul descrie drumul spre Styx ca o evadare în altă lume; universul este similar celui real, cu desfășurări cotidiene (visuri de iubire și mărire), într-un peisaj bolovănos sau acvatic, un ocean de sidef și tăcere, într-o lumină moartă, suspendată. Cetatea morții parcă ar fi o altă cetate a existenței, în care totul se desfășoară după un anumit ritual, un joc "de-a v-ați ascunselea" printre statui. Poetul visează trepte lucitoare pe care să urce (XI) și devine neguțătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poeziile, realizează portrete. Pământul este desenat cu smalț duios, profilul ulciorului a săpat o cută neagră, cerbul plânge-n fugă frântă și izvorul este oglindă spartă. Gestul mâinii este surprins cu încetinitorul, de aceea mișcarea este imperceptibilă și imaginile par suspendate undeva între pământ și cer: "Și-n oglinda lor târzie/ smalțul se-ncrustează singur/ În portret încremenit." Tehnica presupune vagi trimiteri la Radu Boureanu. "Moartea calului troian" este, într-un fel, poemul care implică drama timpului lunecător; timpul adormit, trupuri peste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
firav al materiei; procedeul se extinde până în volumul "Laus Ptolemaei": "oasele sunt cârji interioare/ ele susțin carnea și nervii/ dar sunt mai prietene și mai aproape pietrei" ("Câteva generații", "Laus Ptolemaei'). Poetul vine cu o lume în care: "copacii rămân suspendați, fluviul este străveziu, sub lună caii rătăcesc cu timpul", însuși poetul, dacă ar face un salt, "ar pluti în aer". Totul intră în stare de imponderabilitate și ceea ce dă echilibru, consistență, formă, volum și culoare sunt abstracțiunile care vor căpăta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
golește spre interior, în sensul că lumea reală, fixată pe retina ochiului, întoarsă în interiorul spre care se golește, se organizează într-un alt sistem, ideal, încât fiecare obiect capătă ceva din privirea ochiului care l-a perceput. Obiectele devin independente, suspendate, singura relație între ele este ochiul care le leagă parcă într-un nou început: "Se arată fulgerător o lume/ mai repede chiar decât timpul literei A/ Eu știu atât că ea există". Poemul "Contemplare" ne trimite la "Lauda somnului" a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Păunescu și-a făcut din titlurile volumelor sale cel dintâi mijloc de sfidare a convenției literare și de surprindere a automatismelor cititorilor: "Ul trasentimente", "Mieii primi", "Fântâna somnambulă"". În zadar vom căuta un sens mai profund acestor titluri ele rămân suspendate în aer ca niște simple formule de șoc. "Chiar și această inocentă încercare de a speria sau de a scandaliza pe cititorul conformist dezvăluie la Adrian Păunescu minulescianismul structural..." "Smulgerea din părinți" este dureroasă: Și iată-i mai reci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
responsabili cu implementarea pot fi nevoiți, de exemplu, să contacteze actorii asupra cărora politica respectivă urmează să aibă un impact, pentru a examina modul cum se va desfășura implementarea. Atât timp cât acest lucru nu se întâmplă, politica este, ca să spunem așa, suspendată. Tipuri de politici Este greu de descoperit cel mai potrivit nivel la care ar trebui analizate politicile; este dificil și de delimitat începutul și sfârșitul politicilor. Dar putem cel puțin clasifica politicile în mai multe tipuri largi, chiar dacă granițele dintre
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Edit, Iași, 2006; Eonul Marelui Desant (ediție critică), Princeps Edit, Iași, 2007 și 2009; Viața de fiecare zi la Iași pe vremea lui Daniel Corbu povestită de el însuși, Princeps Edit, Iași, 2011. Publică de asemeni volume de proză (Omul suspendat douăzeci și una de fantasmagorii în ritm de blue-jazz, Editura Cronica, Iași, 2001) și eseuri critice: Generația poetică '80 în cincisprezece portrete critice, Editura Junimea, Iași, 2000; Intimitatea publică a poeziei șapte eseuri despre comportamentul liric, Princeps Edit, Iași, 2002; Postmodernismul pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întîi, genul melancolic și romantic, caracterizat prin flori de nu-mă-uita, ruine, morminte, precum și printr-o "iconiță închinată Sfintei Fecioare, ce arată locul unde un nobil prinț a căzut de sabia unui ucigaș". Genul înspăimîntător poate fi realizat cu ajutorul unor stînci suspendate, al unor copaci doborîți la pămînt sau cu crengile rupte, al unor colibe în flăcări. G. Flaubert, p. 46 Existența unei intenții explicative în descriere se traduce prin folosirea caracterului generic asociat prezentului "gnomic" și enunțiatorului impersonal (există, poate fi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
începu să vibreze. Iubita lui tot nu mișca. El alergă repede spre ea, dar nu fără oarecare prudență. Femela îl primi fără să schițeze vreun gest de respingere și se abandonă îmbrățișării acestuia. Timp de cîteva minute, rămaseră așa nemișcați, suspendați amîndoi, acolo, în mijlocul pînzei de păianjen. Apoi, puțin cîte puțin, masculul slăbi ușor strînsoarea. Ai fi spus că voia să se retragă fără zgomot pentru a nu tulbura somnul dulce al partenerei sale. Dintr-o dată se desprinse de ea și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]