6,840 matches
-
regula : „Carlsberg, probably the best beer in the world”. Acest „probably”, care într- o lume publicitară a absolutului totalitar relativizează surprinzător, realizează un efect de superioritate absolută mai puternic decât simplul „the best”. Secundum non datur poate fi deviza stăpânilor tărâmului propagandei. Propaganda este sistematică, ceea ce înseamnă că este repetată identic, puternic și regulat de un număr considerabil de ori. Un singur discurs, un singur film, clip sau un singur slogan difuzat o singură dată, un articol publicat într-o revistă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înot. De notat că ultimul film despre istoria colectivizării, Amurgul fântânilor, apare în toamna anului 1984 - apoi tema este abandonată. Lupta cu spionii străini se mai duce și ea până în 1985 și se încheie cu Racolarea. Occidentul e un adevărat tărâm al monștrilor - înscenează crime, spală creierul tinerilor ingineri geologi români, îi bagă în centre electronice de condiționare psihică cu scopul de a-i trimite să facă rău înfloritoarei economii românești. Același destoinic Florin Piersic le strică aparatura răilor, își recuperează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ral), Al. Obedenaru, cu desfășurările sale în fantastic și bizar (Cadavrul și scheletul), se numără printre imitatorii marelui poet francez. Sub influența lui Baudelaire apare (la Mircea Demetriade mai ales) o poezie a spleenului. Peisajul devine proiecție interiorizată și evocă tărâmurile visului. Regresia în trecut ajunge la identificarea cu stări vechi (avataruri), în decorul epocilor revolute. Călătoria e fie nedefinită, fie exotic îndepărtată. Se cultivă o poezie a pietrelor prețioase. Explorarea universului floral incitând la fiori, extaze, sinestezii, erotica instinctuală și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
suficientă experiență pentru abordarea practică și teoretică a multor probleme nedezlegate până atunci, cărora le caută cu obstinație rezolvarea, multora, întocmai ca marele său maestru Lancereaux, reușind să le găsească răspunsul adecvat. Elaborează în perioada bucureșteană a activității sale pe tărâm științific un număr de 46 lucrări experimentale și clinice, din care se pot desprinde nu mai puțin de 15 priorități absolute, pe care le cităm: 1. precizează rolul hipofizei în economia generală a organismului, demonstrând că în absența ei omul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
finalitate atât de minunate fără să producă dezordinile cele mai grave” N.C. Paulescu. Și totuși omul - ființă dotată cu inteligență, cu capacitatea de a raționa a făcut-o, căutând și pătrunzând din ce în ce mai adânc în esența lucrurilor și fenomenelor. Întâi pe tărâm filozofic nu rareori generând doctrine distructive, iar mai apoi, și mai ales în zilele noastre, prin fapte și acte care perturbă echilibrul perfect al naturii contravenind uneori flagrant legii simetriei universale. Este aceasta o finalitate? și dacă este așa, este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trebuie să acceptăm și ideea că omul, în acțiunea sa, este un instrument care se îndreaptă conștient sau inconștient către un scop care nu-i aparține ca esență biologică și spirituală, fiind exterior lui. Pătrundem astfel fără să vrem pe tărâmul filosofiei și mai ales al metafizicii, în încercarea de a explica cauza acestei finalități, ceea ce presupune existența unei forțe exterioare și superioare intelingenței umane, misterioase și de nepătruns către care conduce orice aprofundare existențială. Termenul de finalitate își are sorgintea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
zis al acțiunii cauzelor eficiente capabile de a produce un efect. Așa de exemplu: trecerea apei în stare de vapori sau cristal (gheață) este efectul creșterii sau scăderii temperaturii, temperatura fiind cauza eficientă. Dacă până la Darwin finalitatea în biologie era tărâm de dispute, unii acceptând-o ca fiind de domeniul metafizicii, iar alții (materialiștii) negând-o cu vehemență, după celebra apariție a ,,Originii speciilor" și materialiștii au acceptat-o, cu scopul însă de a explica cu ajutorul ei evoluția și transformarea speciilor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
întrebarea: care este cauza acestei finalități? cu alte cuvinte care este cauza vieții? Chiar dacă Darwin comite o eroare afirmând că finalitatea vitală este fortuită, deci efectul cauzelor eficiente sau întâmplării, are meritul de a aduce finalitatea din domeniul metafizicii pe tărâmul științei, generând încercări de demonstrație științifică prin metoda experimentală. Iată atmosfera științifică a timpului în care genialul N.C. Paulescu își expunea convingerile în fața ,,tinerimii universitare’ (cum o numea el), dar și în fața lumii științifice a începutului de secol XX, convingeri
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
raliinduse unor grupuri de interese, clanuri sau partide politice (vezi realitățile lumii politice de astăzi). Atunci când acestea din urmă ajung să fie conduse de oameni călăuziți de patima de dominație, rivalitatea competitivă (care ar fi starea normală a disputei pe tărâmul ideilor sau promisiunilor sociale și electorale) conduce la rezultate nedorite: conflicte, calomnii, trădări, diversiuni, sabotaje și chiar asasinate, aspecte ce astăzi fac deliciul nedisimulat al presei. Preluate de massmedia ele capătă rapid un aspect de generalizare cu efectul lor de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cea răsăriteană (ortodoxă) cu pretenția că menține dogma creștină în litera ei și cea apuseană (catolică) care pretindea același lucru. Acest proces de dezbinare avea însă să dureze până în secolul al XI-lea (aproape 300 de ani) cu dispute pe tărâm dogmatic care s-au extins și asupra popoarelor din sfera de influență a fiecărei părți, luând pe alocuri și în anumite perioade note războinice, reușind în final să separe definitiv cele două biserici. Prima tentativă, după cum relatam mai sus, în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ca o ofensă adusă națiunii cehe. Mișcarea husită a luat repede amploare. Numai 14 din cei 452 de baroni ai Bohemiei și Moraviei au rămas catolici, restul s-au convertit. Urmarea a fost un război civil devastator, iar disputele pe tărâm religios cu repercusiuni în mase aveau să se prelungească timp de 70 ani. Secolul al XVI-lea avea să zguduie lumea creștină și să ducă la o ruptură și mai adâncă în Biserica apuseană, ruptură care dăinuie și astăzi. Factorul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
10 nu s-a aplecat asupra acestei dimensiuni a operei paulesciene. În acest context evocările apărute în revista Gândirea și strădaniile lui Răzvan Codrescu în redarea operei lui Paulescu sunt mai mult decât meritorii. Pentru că Paulescu, prin geniul său pe tărâmul științei și credinței, trebuie să-și găsească locul ca valoare de simbol național în galeria marilor noastre valori, întocmai ca Eminescu pe tărâmul lingvisticii, jurnalismului și artei poetice. “A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ scria
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Codrescu în redarea operei lui Paulescu sunt mai mult decât meritorii. Pentru că Paulescu, prin geniul său pe tărâmul științei și credinței, trebuie să-și găsească locul ca valoare de simbol național în galeria marilor noastre valori, întocmai ca Eminescu pe tărâmul lingvisticii, jurnalismului și artei poetice. “A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ scria Nicolae Iorga în necrologul ce il dedică sub titlul “Moartea unui învățat” publicat în Neamul Românesc, 131. Dar poate cele mai potrivite cuvinte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
enumerare a capitolelor se poate deduce vastitatea și profunzimea problematicii existențiale căreia Paulescu se străduia să-i răspundă, și să răspundă în același timp tineretului universitar și nu numai. Pentru acei dintre studenți care ar fi dorit să pătrundă pe tărâmul cercetării le împărtășea în două lucrări monumentale pașii pe care trebuie să-i urmeze. Prima dintre ele „Metoda fiziologiei sau metoda experimentală”, dezvoltă modalitatea și pașii de urmat în cercetare pentru ca rezultatul să fie cât mai aproape de adevăr, iar a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a lumii rămâne, practic, inaccesibila omului obișnuit, care și-a pierdut capacitatea de a înțelege unitatea originară dintre spirit și materie. În starea de acum, spune Poe, prizonier al "rațiunii convenționale", i.e., știința, acesta a uitat, aproape cu totul, de tărâmul de care aparține cu adevarat, și numai printr-un fel de anamneza platonica, îl poate întrevedea uneori: Noi umblam, printre destinele lumii în care trăim, înconjurați de Amintirile firave, dar totdeauna prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat din
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
matter-of-fact") și îi opune "misticul sau curentul subteran al sensului"59, prin care, după cum spune gânditorul german, "esențe incomprehensibile" devin "esențe supranaturale", divine 60. "Valea Usher", i.e., spațiul poetic, sugerează, așadar, Ion Barbu, continuând gândul lui Edgar Poe, este un tărâm al iluminării spirituale (epifaniei). Fractură abia vizibilă a zidurilor casei ("alfabetul alveolar și distrat al pietrelor [s.n.]"), sugerând echilibrul 61 delicat al construcției (poetice), prin care autorul român recuperează ingenios, unele date caracteristice ale peisajului poesc din "Prăbușirea Casei Usher
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei nu este sufletul integral, ci numai această zonă privilegiată, unde răsună actele lirei. Este locul oricărei frumuseți inteligibile: înțelegerea pură, onoarea geometrilor [s.n.]41. Poezia, așa cum o înțelege Ion Barbu, trebuie să își asume un tărâm autonom, distinct de "realitate", delimitat prin operațiuni specifice (sau "rituri", cum îi place să spună). Întemeiata pe niște adevăruri proprii, generale, pe care poetul și le asumă și în care crede (în primul rând, o anumita "atitudine rapsodica"), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
infinită [între subiectiv și obiectiv] într-un produs finit, [i.e., obiectul de artă]91. Pentru filozoful german, "producerea estetică pleacă de la sentimentul unei contradicții aparent irezolvabile" și sfârșește "în sentimentul unei armonii infinite"92. Artă este "supremă" pentru că deschide omului "tărâmul cel mai sfânt, unde arde, într-o singură flacăra, în veșnică și originară reunire, ceea ce este separat, în natură și în istorie"93. Pentru Schelling, poezia este modelul științelor, care s-au născut din ea, și tot ea este "oceanul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
călătoria" la care ne invită poetul român, nu este o odisee obișnuită, căci nu există, în text, nici o sugestie a unei reîntoarceri; "exploratorul" barbian, acționând sub imperative absolute, este, mai curând, "condamnat" să rătăcească perpetuu, pe oceanul vieții, căutând neobosit tărâmul, care să îi "închidă" peregrinarea. Iată de ce, doar direcția călătoriei imaginare este fixată, cu oarecare precizie - "cerul solidar" (formând deci un tot unic) - spațiul multiplicității virtuale de fuziune, fondul nostru de existență, situat dincolo de "tronul occidental", localizat în vest, în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
spațiul multiplicității virtuale de fuziune, fondul nostru de existență, situat dincolo de "tronul occidental", localizat în vest, în care soarele își încheie călătoria pe bolta cerească și se stinge, "moare" (pentru a răsari apoi din nou în est), abisul oceanic, - adica tărâmul de "dincolo", invizibil, domeniul întunericului și, deci, al virtualului, pe care doar artistul, printr-o grație divină, îl poate percepe. Polul Sud - pe axa nord / sud - reprezintă nadirul, deci lumea sublunara, materială pe care doctrina "poeziei pure" o respinge ("având
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
e] rase de jos"). Cuvântul scris ("semne de gudron") ce, în determinările lui obișnuite, aparține lumii sublunare ("iadul"), odată reinvestit cu puteri orfice ("complect"), devine locul unui miracol (corbi întorși în ghirlande), al unui transfer (al unei viziuni) spre un tărâm ideal - și, de aceea, acceptat "sub ceruri[le]" poeziei pure - , în care adevărul ultim se întrupează ("DISCOVERY"). O idee asemănătoare este exprimată, altcumva, de S. Mallarmé, în prefață la Traité du Verbe, de René Ghil (1886), text pe care Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Bogdan- Onciul-Iorga în cadrul Facultății de Litere a Universității din București (Nastasă, 1999, p. 93). După ce criticii au reușit o lovitură de catedră în urma căreia I. Bogdan a ajuns decanul facultății, vrajba dintre generații avea să deschidă un nou front pe tărâmul manualelor școlare. Gâlceava istoricilor ce avea să conducă la un scandal de proporții pe care L. Nastasă (1999, p. 110) îl consideră a fi chiar un veritabil "război al manualelor" a fost lansată de un raport întocmit de I. Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu zeul roman Ianus, având două fețe, una ce privește spre trecut, alta spre viitor. „A fost o perioadă de profundă prefacere și transformare în Europa apuseană. Italia, în mod deosebit, era o țară a contrastelor și a confuziei. Reprezenta tărâmul a numeroase conflicte ale unui Ev Mediu intrat în declin - lupta dintre împărat și papalitate, biserică și stat, feudalism și mercantilism, aristocrație și burghezie. Intelectualii și oamenii de litere au simțit această schimbare și au manifestat, concomitent, optimism și neliniște
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Au fost bibliofili renumiți, Chaucer deținea un număr remarcabil de manuscrise, pentru care avea o adevărată pasiune. Spirite luminate ale epocii în care au trăit, deși nu li s-a recunoscut pe deplin sau la adevărata valoare meritul indiscutabil pe tărâmul literelor, au desfășurat misiuni diplomatice, având astfel posibilitatea de a călători și de a se întreține cu alți învățați ai vremii. Boccaccio a fost ambasador florentin la Avignon, pe lângă curtea papală refugiată în sudul Franței, precum și în alte misiuni diplomatice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
întreținerea și refacerea clădirilor regale, a pădurilor sau colector de taxe. Ambii scriitori au abordat cu precădere tema iubirii, dar au eșuat în viața personală în a trăi sau a se împlini în acest sentiment, așa după cum se confesează, pe tărâm ficțional de data aceasta, prin naratorii lor în introducerile operelor, mărturisindu-și de fiecare dată eșecul în dragoste. Interesant este că, spre sfârșitul vieții, Boccaccio își contestă capodopera, Decameronul, considerând-o lipsită de importanța pe care le-o acorda studiilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]