6,525 matches
-
două porțiuni: ligamentul trapezoid și ligamentul conoid. Ligamentul trapezoid este situat în plan sagital (adică vertical antero-posterior), având astfel o față laterală și alta medială, o margine anterioară și alta posterioară, iar ligamentul conoid este așezat în plan frontal (adică transversal și perpendicular pe planul sagital), prezentând o față anterioară și alta posterioară, o margine medială și alta laterală. Prin urmare, ligamentul trapezoid este așezat înaintea și în afara ligamentului conoid, iar marginea posterioară a ligamentului trapezoid vine în contact cu marginea
Ligamentul trapezoid () [Corola-website/Science/335832_a_337161]
-
și nord-vest. Naosul este separat de pronaos printr-un perete plin, străpuns de o deschidere în segment de cerc la partea superioară și cu ambrazura evazată. Pronaosul dreptunghiular, cu axa lungă pe direcția nord-sud, este acoperit cu o boltă semicilindrică transversală; este luminat de două ferestre dreptunghiulare, pe nord și sud, cu ambrazuri interioare cu două retrageri succesive și care se continuă până la pardoseală. Accesul în naos este înglobat într-o nișă înaltă, plată, semicirculară la partea superioară; atât partea superioară
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
în epocile anterioare, este raportul naos/pronaos, biserica din Bălteni fiind una din puținele biserici al căror pronaos este mai îngust decât naosul. De altfel, nu numai tipul de pronaos este rar, ci și modul de acoperire cu boltă semicilindrică transversală, procedeu întâlnit în arhitectura medievală românească numai la Căluiu (biserica din Bălteni având în comun cu această biserică pridvorul și brâul puternic) și la paraclisul mic al Coziei, ambele datând din ultimul sfert al secolului XVI. Tot vechiului stil aparține
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
alta, aceștia au o coroană joasă, iar suprafața lor de masticație lată este de tip bunoselenodont și amintește forma primitivă a celor de la "Palaeotherium"; la alte specii seamănă cu cei de la rinoceri. Masticația hranei se face prin mișcări oblice și transversale ale mandibulei, iar mușchii masticatori sunt foarte puternici. Au glande salivare voluminoase. Stomacul este simplu în formă de cimpoi, cu o sugrumare care îl împarte într-o regiune cardiacă, musculară, și alta pilorică, glandulară. La capătul posterior al intestinului subțire
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
jumătatea zidurilor și se sprijineau de console de formă prismatică din piatră cioplită. Naosul a fost despărțit de pronaos de un puternic zid. Zidurile bisericii au avut grinzi de lemn înecate în zidărie și legate între ele prin mici piese transversale - aflate la nivelul solului, ceva mai sus de originea bolților și la partea superioară a zidurilor. Tot cu grinzi de lemn au fost susținute și arcurile turnurilor la nivelul clopotelor. Jos deasupra soclului, se găsește un brâu care înconjoară clădirea
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
Subclasa Cestodari cuprinde două ordine: amfilinide și girocotile (girocotilide). Cestodarii au o mărime mică sau mijlocie (3-38 cm), sub formă de frunză sau uneori alungite ca o panglică. Corpul este unitar, nesegmentat (constituit dintr-o singură bucată) sau cu pliuri transversale, deci nu este împărțit în proglote. Scolexul este absent sau slab reprezentat. Nu au organe de fixare. Capătul anterior al corpului posedă fie o trompă glandulară retractilă, uneori foarte musculară asemănătoare cu cea de la rabdocoeli (la amfilinide) sau cu un
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
adeziv (la girocotilide). Corpul este acoperit cu o cuticulă subțire la amfilinide și groasă la girocotilide. Sub cuticulă amfilinidelor sunt prezintă 3 zone: zona fibrilară (cu fibrile musculare fine dispuse în toate sensurile), zona musculară (cu predominarea fibrelor longitudinale și transversale) și zona glandulară (cu celule glandulare mari a căror secreție, cu rol de protejare a animalului, ajunge la suprafața cuticulei). Tegumentul girocotilidelor este lipsit de glande. Sub cuticulă au un strat musculos gros format din fibre transversale și longitudinale. Fibrele
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
fibrelor longitudinale și transversale) și zona glandulară (cu celule glandulare mari a căror secreție, cu rol de protejare a animalului, ajunge la suprafața cuticulei). Tegumentul girocotilidelor este lipsit de glande. Sub cuticulă au un strat musculos gros format din fibre transversale și longitudinale. Fibrele longitudinale se întind de la un capăt la altul, dând o mare contractilitate animalului. "Sistemul nervos" la cestodari este constituit dintr-o comisură lată, situată în apropierea trompei sau organului adeziv, o pereche de nervi anteriori și o
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
mișca singure și pot ieși chiar prin orificiul anal, târându-se pe corpul gazdei și în așternut, până se usucă. Pe marginile laterale a proglotei se află "cordoane nervoase laterale principale". La marginea posterioară a fiecărui proglot, o "anastomoză nervoasă" transversală, circulară, leagă toate cele zece cordoane nervoase între ele. Sistemul excretor este format din numeroase organe terminale, ale căror capilare se adună în două perechi de "vase colectoare longitudinale (canale excretoare laterale)", situate la marginea proglotelor, o pereche spre fața
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
longitudinale (canale excretoare laterale)", situate la marginea proglotelor, o pereche spre fața ventrală și o pereche spre fața dorsală. "Vasele ventrale" sunt mai groase decât vasele dorsale. Ele se reunesc între ele, în fiecare proglot, prin câte un "canal excretor transversal" care trece prin marginea posterioară a proglotului, paralel cu anastomoza nervoasă. La extremitatea terminală a strobilului, vasele colectoare longitudinale se termină deschis pe ultimul proglot, în mod diferit, după specie. La "Taenia solium", canalele excretoare converg într-o "veziculă urinară
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
Lactomeda" sau "Milkomeda". Nu există, astăzi, nicio îndoială asupra faptului că cele două galaxii vor intra în coliziune. Se poate măsura viteza radială a galaxiei Andromeda în raport cu Calea Lactee, examinând decalajul spre albastru al liniilor spectrale ale stelelor galaxiei, dar viteza transversală (sau „mișcarea proprie”) nu poate fi măsurată direct. Astfel, s-a stabilit că galaxia Andromeda și Calea Lactee se apropie una de alta cu viteza de aproximativ km/h (120 km/s). Măsurătorile efectuate cu ajutorul telescopului Hubble, în 2002 și 2009
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
Andromeda se deplasează cu o viteză de 17 km/s. Un satelit al Agenției Spațiale Europene, lansat în 2003, misiunea Gaia, este destinat măsurării pozițiilor stelelor din galaxia Andromeda, cu o precizie suficientă pentru a determina cu exactitate această viteză transversală. Fondându-se pe cercetările profesorilor Chris Mihos de la Universitatea Case Western Reserve și Lars Hernquist de la universitatea Harvard, Frank Summers, de la Space Telescope Science Institute, a creat o infografie a evenimentului prezis. Coliziunile dintre galaxii sunt relativ comune. Se crede
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
că Andromeda a intrat în coliziune cu cel puțin o altă galaxie, în trecut. Doi oameni de știință de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică au declarat că, atunci când, și chiar dacă, cele două galaxii se vor ciocni totul va depinde de viteza transversală a Andromedei. Pe baza calculelor actuale se prezice cu o șansă de 50%, că în fuzionarea galaxiilor, Sistemul Solar va fi „aruncat” la o distanță de trei ori mai mare de nucleul galactic decât localizarea sa actuală. Ei prezic, de
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
Exagerarea verticală (EV) este o scară care se utilizează la realizarea hărților în relief, a planurilor și desenelor tehnice (perspective în secțiune transversală), în scopul de a sublinia caracteristicile verticale, care ar putea fi prea mici pentru a se identifica relativ la scara orizontală. Exagerarea verticală este calculată cu relația: unde S.O. este scara orizontală și S.V. este scara verticală. De exemplu, dacă
Exagerare verticală () [Corola-website/Science/333756_a_335085]
-
Un profil topografic este o vedere în secțiune transversală de-a lungul unei drepte care trece printr-o porțiune a unei hărți topografice. Cu alte cuvinte, dacă ai putea tăia printr-o porțiune de pământ, ai trage deoparte o jumătate și te-ai uita la partea rămasă, suprafața ar
Profil topografic () [Corola-website/Science/333754_a_335083]
-
a limbului foliar pentru a-l expune luminii. Fiind flexibil, pețiolul mai îndeplinește și o funcție de rezistență și de protecție, prin flexibilitatea sa amortizând loviturile de grindină și ploaie sau presiunea vântului și frunza nu se sfâșie ușor. În secțiune transversală, în funcție de specie, pețiolul poate avea contur circular, semicircular, semilunar, cordiform, în formă de "U" sau "V". Din punct de vedere morfologic, pețiolul poate fi: Dacă pețiolul lipsește, frunza se numește "sesilă". În acest caz baza limbului poate cuprinde tulpina între
Pețiol () [Corola-website/Science/333806_a_335135]
-
mână este fabricat prin ciobirea unei pietre, de obicei cremene sau obsidian, pentru a forma o margine ascuțită cu două fețe șlefuite, sau "pană". Pana este o mașină simplă care transformă mișcarea laterală sau mișcarea unei unelte într-o forță transversală de despicare și de mișcare a unei piese de lucru. Puterea disponibilă este limitată de efortul persoanei care folosețe unealta, dar pentru că puterea este produsul forței și a mișcării, pana amplifică forță prin reducerea mișcării. Această amplificare, sau "avantaj mecanic
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]
-
inseră) diverse ligamente, precum și o serie de șanțuri sau adâncituri, cu rol de suport pentru anumite structuri ligamentare. Se articulează superior cu gamba prin intermediul articulațieie "talo-crurale", inferior cu calcaneul prin intermediul articulației "talo-calcaneene" ("subtalare") și anterior în compartimentul medial al articulației transversale a tarsului prin articulația talo-calcaneo-naviculară. Deși de el nu se prinde (nu se inseră) nici un mușchi prezintă o mulțime de inserții capsuloligamentare. Este acoperit pe o suprafață de 60 % de cartilaj și are o vascularizație deficitară (asigurată de ramuri provenite
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
de corpul talusului prin colul talusului. El se articulează înainte cu osul navicular, iar în jos cu calcaneul și se află în contact cu ligamentul calcaneonavicular plantar și partea calcaneonaviculară a ligamentul bifurcat. Capul talusului este oval, cu axul mare transversal. El are 2 fețe: anterioară și inferioară (plantară). "Fața anterioară a capului talusului" prezintă o față convexă, ovală și netedă numită fața articulară naviculară care se articulează cu fața articulară posterioară a osului navicular. "Fața inferioară (plantară) a capului talusului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a corpului talusului este ocupată în întregime de trohleea talusului, care este acoperită de o fațetă articulară, fața superioară a trohleei talusului. Trohleea talusului ("Trochlea tali") este o suprafață articulară în formă de scripete, convexă dinainte înapoi și ușor concavă transversal, care ocupă partea superioară a corpului talusului. Ea este acoperită de o fațetă articulară, numită fața superioară a trohleei talusului, care corespunde cu fața articulară inferioară tibială ("Facies articularis inferior tibiae") de pe epifiza distală a tibiei. Trohleea talusului se prelungește
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
configurată față de fața articulară inferioară a tibiei ("Facies articularis inferior tibiae") de pe epifiza distală a tibiei, cu care se articulează, formând articulația talocrurală ("Articulatio talocruralis") de tip ginglim. Fața superioară a trohleei talusului are forma unui scripete patrulater cu axul transversal, convex dinainte înapoi (în sens antero-posterior), cu o rază sagitală a convexității de 20 mm în mediu, dar ușor concav în sens transversal, mai mult lung decât lat, care se strâmtează dinainte-înapoi, având marginea anterioară mai lungă. Aceste curburi talare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Articulatio talocruralis") de tip ginglim. Fața superioară a trohleei talusului are forma unui scripete patrulater cu axul transversal, convex dinainte înapoi (în sens antero-posterior), cu o rază sagitală a convexității de 20 mm în mediu, dar ușor concav în sens transversal, mai mult lung decât lat, care se strâmtează dinainte-înapoi, având marginea anterioară mai lungă. Aceste curburi talare au structuri omoloage de îmbucare pe epifiza distală a tibiei. Elementele acestui scripete sunt următoarele: două povârnișuri (medial și lateral), un șanț (gât
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
talusului și ocupă 1/3 din fața superioară a talusului și este limitată anterior de fața articulară naviculară de pe capul talusului și posterior de marginea anterioară a trohleei. Ea este mai lată decât lungă și este traversată de o creasta cervicală transversală (colierul transversal Farabeuf), care merge paralel cu fața articulară a capului talusului. Fața superioară a colului este neregulată, curbată medial, și prezintă, imediat înaintea șanțului trohleei, o depresiune mai mult sau mai puțin profundă concavă, numită fosa cribriformă, ciuruită de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
ocupă 1/3 din fața superioară a talusului și este limitată anterior de fața articulară naviculară de pe capul talusului și posterior de marginea anterioară a trohleei. Ea este mai lată decât lungă și este traversată de o creasta cervicală transversală (colierul transversal Farabeuf), care merge paralel cu fața articulară a capului talusului. Fața superioară a colului este neregulată, curbată medial, și prezintă, imediat înaintea șanțului trohleei, o depresiune mai mult sau mai puțin profundă concavă, numită fosa cribriformă, ciuruită de găuri vasculare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cribriformă, ciuruită de găuri vasculare, unde se așază partea anterioară a tibiei în mișcărilor de flexiune a gambei pe picior. Parte medială a feței superioare a colului este înclinată medial datorită rotirii capului talusului. Pe versantul posterior al crestei cervicală transversală se inseră capsula articulară a articulației talocrurale, iar pe versantul său anterior capsula articulară a articulației talocalcaneonaviculare și ligamentul talonavicular dorsal ("Ligamentum talonaviculare", sin. "Ligamentum talonaviculare dorsale"). Capsula articulației talocrurale se inseră aproape de fețele maleolare laterală și medială și distal
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]