6,704 matches
-
de explozie. Cele două explozii au distrus cupola cazematei și o parte a acoperișului fortului. Parașutiștii au continuat să distrugă cu încărcături explozive Obiectivul nr. 12, o turelă mobilă cu două tunuri și Obiectivul nr. 26, o turelă cu trei tunuri de 75 mm. Deși parașutiștii au detonat încărcăturile explozive, tunurile au putut fi repuse în funcțiune rapid de belgini, iar germanii au fost obligați să le atace pentru o a doua oară. După aceea, o altă pereche de tunuri de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
o parte a acoperișului fortului. Parașutiștii au continuat să distrugă cu încărcături explozive Obiectivul nr. 12, o turelă mobilă cu două tunuri și Obiectivul nr. 26, o turelă cu trei tunuri de 75 mm. Deși parașutiștii au detonat încărcăturile explozive, tunurile au putut fi repuse în funcțiune rapid de belgini, iar germanii au fost obligați să le atace pentru o a doua oară. După aceea, o altă pereche de tunuri de 75 mm dintr-o cupolă a fost scoasă din uz
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
trei tunuri de 75 mm. Deși parașutiștii au detonat încărcăturile explozive, tunurile au putut fi repuse în funcțiune rapid de belgini, iar germanii au fost obligați să le atace pentru o a doua oară. După aceea, o altă pereche de tunuri de 75 mm dintr-o cupolă a fost scoasă din uz și au fost distruse barăcile servaților belgieni. Încercările de distrugere ale Obiectivului nr. 24 nu au fost însă încununate de succes de la început. Obiectivul, o pereche de turele cu
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de 75 mm dintr-o cupolă a fost scoasă din uz și au fost distruse barăcile servaților belgieni. Încercările de distrugere ale Obiectivului nr. 24 nu au fost însă încununate de succes de la început. Obiectivul, o pereche de turele cu tunuri de mare calibru, montate pe o cupolă rotativă, s-a dovedit prea mare pentru parașutiștii dintr-un singur palnor, fiind nevoie de efortul conjugat al ocupanților a două palnoare. Turelele au fost avariate, dar nu și distruse cu încărcături cumulative
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
un singur palnor, fiind nevoie de efortul conjugat al ocupanților a două palnoare. Turelele au fost avariate, dar nu și distruse cu încărcături cumulative. O unitate de parașutiști a fost obligată să se urce pe turele și să distrugă țevile tunurilor cu explozivi.. Acțiuni similare au avut loc și în partea nordică a fortului, parașutiștii acționând contratimp pentru distrugerea sau scoaterea din funcțiune a fortificațiilor care adăposteau piesele de artilerie. Obiectivul nr. 13 era o cazemată care adăpostea mitraliere care acopereau
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
dotată cu mitraliere a fost distrus cu explozivi, dar alte două obiective, nr. 15 și nr. 16, s-au dovedit a fi niște instalații false. Parașutiștii au întâmpinat probleme neaștepatate la Obiectivul nr. 23, o cupolă retractabilă care adăpostea două tunuri de 75 mm. Planificatorii germani consideraseră că armele acestei fortificații nu pot opri asaltul parașutiștilor, dar această presupunere s-a dovedit eronată în timpul luptelor. Parașutiștii au fost obligați să se adăpostească. Focul puternic al armelor din cupolă nu a putut
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de detectare și interceptare a raidurilor germane în desfășurarea era următorul: Bazele RAF foloseau diferite mijloace de apărare antiaeriană în momentul atacului. Printre cele mai obișnuite se numărau bateriile de artilerie antiaeriană. În acel moment erau folosite trei tipuri de tunuri AA - de 4,5, 3,7 și 3 inch. Primele două erau tipuri moderne și care puteau atinge ținte la peste 26.000 de picioare (8 km) altitudine. Ultimul tip data din timpul primei conflagrații mondiale și putea fi folosit
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mare concentrare a bateriilor de artilerie AA era în jurul Londrei și a estuarului Tamisei. Alte concentrări de artilerie AA se aflau în jurul orașelor-port Dover, Folkestone, Harwich, Ipswich, Portsmouth și Southampton. Împotriva țintelor aeriene care zburau la joasă altitudine, britanicii foloseau tunul automat Bofors 40 mm, care avea o cadență de 120 de poiectile 1 kg pe minut. Totuși, britanicii nu dispuneau de suficiente astfel de arme. De exemplu, pentru apărarea aeroporturilor RAF Kenley și Biggin Hill, apărarea antiaeriană ar fi avut
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
o cadență de 120 de poiectile 1 kg pe minut. Totuși, britanicii nu dispuneau de suficiente astfel de arme. De exemplu, pentru apărarea aeroporturilor RAF Kenley și Biggin Hill, apărarea antiaeriană ar fi avut nevoie de un număr dublu de tunuri automate, față de cele pe care le aveau în dotare. Pentru acoperirea necesarului de tunuri antiaerine pentru înălțimi mici erau folosite piese de artilerie de 3 inch, vechi din 1918. Acestea erau capabile să tragă doar 15 proiectile pe minut. Pe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de suficiente astfel de arme. De exemplu, pentru apărarea aeroporturilor RAF Kenley și Biggin Hill, apărarea antiaeriană ar fi avut nevoie de un număr dublu de tunuri automate, față de cele pe care le aveau în dotare. Pentru acoperirea necesarului de tunuri antiaerine pentru înălțimi mici erau folosite piese de artilerie de 3 inch, vechi din 1918. Acestea erau capabile să tragă doar 15 proiectile pe minut. Pe 18 august, pentru apărarea antiaeriană a aeroportului Kenley a fost folosit și un sistem
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
incendii sau semne ale distrugerii bombardamentului care ar fi trebuit deja să se fi încheiat. Ei se așteptaseră să atace un aeroport răvășit de bombe. Când bombardariele Do 17 au ajuns deasupra obiectivului, au fost întâmpinate de focul mitralierelor și tunurilor antiaeriene britanice. O parte a avioanelor de vânătoare ale escadrilei 111 RAF au atacat bombardierele germane. Un avion britanic Hurricane a fost doborât imediat, nu se știe dacă de focul mitraliorilor germani sau a antiaerienei britanice, iar pilotul Stanley Connors
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au trimis în aer 13 escadrile. De la Watnall au mai fost trimise în misiune încă patru escadrile. În total, britanicii aveau în aer 47 de avioane 47 Spitfire și 97 Hurricane. Zece dintre avioanele de vânătoare RAF erau dotate cu tunuri de 20 mm. Cele patru escadrile de la Watnall (No. 32, 54, 56 și 501) cu un total de 11 Spitfire și 33 Hurricane au luat poziție pe linia Margate-Canterbury, unde urmau să ia primele contact cu formațiunile inamice. Restul escadrilelor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
poruncește stegarului să lase steagul jos și se alătură turcilor împreună cu oastea sa. Astfel, în loc să lupte cu turcii, oastea condusă de Golia pornește la luptă împotriva oastei lui Ioan Vodă. Aflând cele petrecute, domnitorul poruncește propriilor oșteni să tragă cu tunurile în trădători, iar majoritatea acestora mor în luptă. Cronicarul Grigore Ureche omite iarăși trădarea lui Golia, afirmând ambiguu că „la începutul războiului zic că o samă de moldovéni să să fie închinat la turci și turcii i-au pus în
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
construcție a început în 1903, a fost prima de felul său din Imperiu. Structura era un trapez, cuprinzând o metereză pentru infanterie, și a fost echipată cu două turnuri blindate de pază, electricitate și sistem de ventilație. Zidurile cazematelor de pe tunuri au fost acoperite cu plută pentru a reduce zgomotul focurilor. Costurile acestei singure redute s-au ridicat la 850.000 de ruble. Complexul de redute și structuri defensive a fost împărțit în patru sectoare. Primul a urmat malul stâng al
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
a susține acest atac, germanii au construit o cale ferată pentru a transporta obuzierul lor de . Proiectilele acestui obuzier cântăreau aproximativ o tonă, iar raza de acțiune era de . La câteva zile după începutul asediului, au fost desfășurate mai multe tunuri de diferite calibre. Armata germană și-a concentrat atacul pe primele trei redute, cele mai vechi structuri ale cetății. Armata nu a înconjurat întreaga cetate, apărătorii ei putând să se regrupeze și să se reaprovizioneze. La 8 august, germanii și-
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
divizional obișnuit, în vreme ce tabăra franceză era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și un număr de soldați aflați în retragere, care au fost mobilizați pentru organizarea apărării. Pe 18 iunie 1940, cadeții francezi au pus în poziții defensive două tunuri de 75 mm, 10 tunuri vechi de 25 mm, 35 de mitraliere, patru mortiere de 81 mm, șapte mortiere de 60 mm, cinci tancuri vechi din prima conflagrație mondială și 3 mașini blindate, cu care trebuiau să apere patru poduri
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și un număr de soldați aflați în retragere, care au fost mobilizați pentru organizarea apărării. Pe 18 iunie 1940, cadeții francezi au pus în poziții defensive două tunuri de 75 mm, 10 tunuri vechi de 25 mm, 35 de mitraliere, patru mortiere de 81 mm, șapte mortiere de 60 mm, cinci tancuri vechi din prima conflagrație mondială și 3 mașini blindate, cu care trebuiau să apere patru poduri și un front lung de
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Diviziei I de cavalerie, singura divizie de cavalerie a Wehrmachtului, a ajuns în dreptul Saumurului înaintea miezului nopții. Pe malurile râului au ajuns la început subunități de motociclete cu ataș și mașini blindate. Cadetul Hoube a deschis focul cu unul dintre tunurile de 25 mm împotriva blindatelor germane. Până în zori, fuseseră lovite șapte tancuri și două mașini blindate. Acesta a fost începutul unei lupte care avea să dureze până pe 20 iunie. Francezii au hotărât să distrugă podul rutier „Napoleon” de la Saumur și
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
și distrus primul. Adolf Hitler l-a convocat pe generalul Kurt Student, comandatul "7. Flieger-Division" (Divia a 7-a aeriană), pentru găsirea unei soluții. S-a discutat pentru început un atac clasic al parașutiștilor, care ar fi atacat și distrus tunurile fortului, mai înainte ca forțele terestre germane să intre în raza lor de acțiune. Această soluție a fost respinsă. Avioanele de transport Junkers Ju 52 aveau o viteză prea mică și erau vulnerabile la atacul artileriei antiaeriene belgiene și olandeze
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
pe timp de zi. Cele 12 aparate de zbor puteau să transporte 80-90 parașutiști la obiectiv. Hitler a propus folosirea unei arme noi, "Hohlladungwaffe", o încărcătură explosivă de 50 kgcare care putea să distrugă buncărele belgiene în care erau amplasate tunurile. Această unitate de parașutiști avea să ducă la îdeplinire prima operațiune aeropurtată strategică din istorie. Armata belgiană putea mobiliza 22 de divizii, dotate cu 1.338 de baterii de artilerie și doar 10 tancuri AMC 35. În schimb, belgienii dispuneau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
strategică din istorie. Armata belgiană putea mobiliza 22 de divizii, dotate cu 1.338 de baterii de artilerie și doar 10 tancuri AMC 35. În schimb, belgienii dispuneau de 200 de vehicule antitanc T-13. Acestea erau dotate cu un tun antitanc de 47 mm și o mitralieră FN30 montată în turelă. De asemenea, belgienii aveau și 42 vehicule T15s. Acestea erau clasificate ca „vehicule blindate”, dar erau de fapt tancuri ușoare dotate cu mitraliere Hotchkiss de 13,2mm montate în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de 47 mm și o mitralieră FN30 montată în turelă. De asemenea, belgienii aveau și 42 vehicule T15s. Acestea erau clasificate ca „vehicule blindate”, dar erau de fapt tancuri ușoare dotate cu mitraliere Hotchkiss de 13,2mm montate în turelă. Tunul antitanc standar belgian era 47 mm FRC, tractat de camioane sau de tractoare blindate Utilitie B. Un raport al vremii afirmă că un proiectil al acestui tip de tun a străpuns un vehicul Sd kfz 231 și mai apoi blindajul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ușoare dotate cu mitraliere Hotchkiss de 13,2mm montate în turelă. Tunul antitanc standar belgian era 47 mm FRC, tractat de camioane sau de tractoare blindate Utilitie B. Un raport al vremii afirmă că un proiectil al acestui tip de tun a străpuns un vehicul Sd kfz 231 și mai apoi blindajul unui Panzer IV aflat imediat în spatele lui. Aceste tunuri belgine erau mai bune decât piesele antitanc de 25 mm ale francezilor, sau cele de 37 mm ale germanilor. Belgienii
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de camioane sau de tractoare blindate Utilitie B. Un raport al vremii afirmă că un proiectil al acestui tip de tun a străpuns un vehicul Sd kfz 231 și mai apoi blindajul unui Panzer IV aflat imediat în spatele lui. Aceste tunuri belgine erau mai bune decât piesele antitanc de 25 mm ale francezilor, sau cele de 37 mm ale germanilor. Belgienii au început mobilizarea pe 25 august 1939, iar în mai 1940 reușiseră să aibă sub arme o armată cu 18
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
mare număr de tancuri Renault AMR-ZT-63. Tancul R35 era egal sau chiar superior tancurior germane Panzer I și Panzer II, în special la a armament. Cele 90 de vehicule blindate Panhard 178 ale forțelor terestre franceze erau dotate cu un tun de 25 mm, ale cărui proiectile erau capabile să străpungă blindajul tancurilor germane Panzer IV. În ceea ce privește blindatele capabile să se angajeze în luptă tanc contra tanc cu sorți de izbândă, germanii dispuneau de 73 de Panzer III și 52 Panzer
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]