8,137 matches
-
silueta grați oasă care acum s-a oprit și pare să mă fixeze, la rândul ei, cu pri virea. O privire parcă albastră, încercuită de un corn alb în frunte. Un inorog? E chiar frumos! Cine spunea că inorogii sunt urâți? îmi dau ochelarii jos și mă frec la ochi. Am luat-o razna. — Georgi, hai să chiulim! propun eu în timp ce sună ener gic soneria care anunță sfârșitul recreației. Dă-o naibii pe profa de chimie, n-am nici un chef de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bucle învârtejite care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei? Nici așa, nici așa - cum e totul la mine! Uf, cât mă urăsc! Bretonul tuns prea scurt de mama (ca la grădiniță - doar mama e educatoare!) încă nu mi-a crescut. Georgiana și cu mine ne chinuim degeaba să-l facem să stea cum va, stă tot ca o mătură cu paie scurte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmbrățișați pe ritmul lent, șoptindu-și tainic la ureche în penumbra din cameră. Sunt conștienți amândoi că sunt frumoși. Frumoși și veseli. Râd întruna. Fericirea lor e un cerc perfect închis, în care nimeni altcineva nu are acces. Eu sunt urâtă și fără nici un haz. Oricum, nu găsesc nimic de râs. Nimic demn de interes. Iar tu, Edo, ai dispărut de când am ajuns la Georgiana. M-ai lăsat singură, în paltonul meu în carouri peste rochia galbenă și în cizmele negre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răbdătoare, câinească. Nu-mi vine să cred! Pe mine să mă aștepte băiatul ăsta atrăgător, sub această neavenită ploaie torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc glasul care iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el zâm bitor și-mi pune o mână udă pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
atrăgător, sub această neavenită ploaie torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc glasul care iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el zâm bitor și-mi pune o mână udă pe obraz - parcă retrăiesc pe pielea mea o scenă dintr-un film pe care-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
urma urmelor, nu mă duce capul atâta cât îmi închipui eu. Sau poate că, la urma urmelor, chiar m-am îndrăgostit de Eduard, iar chestia asta mă trage în jos și mă împiedică să mă mai concentrez la scris. Mă urăsc de-a binelea pentru asta! îl urăsc și pe el! Nici nu apuc să intru în curtea școlii că mă trezesc față în față cu Eduard, care se îndreaptă cu pași mari spre mine și mă apucă de cot, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cât îmi închipui eu. Sau poate că, la urma urmelor, chiar m-am îndrăgostit de Eduard, iar chestia asta mă trage în jos și mă împiedică să mă mai concentrez la scris. Mă urăsc de-a binelea pentru asta! îl urăsc și pe el! Nici nu apuc să intru în curtea școlii că mă trezesc față în față cu Eduard, care se îndreaptă cu pași mari spre mine și mă apucă de cot, cu un gest aproape brutal. Mă opresc și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
buze, limbă și dinți... Și mireasma pielii unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul tău... Apoi am deschis geamul, larg, și am aruncat ghemotoacele de hârtie care au plutit o vreme, descumpănite, ca niște fulgi murdari și urâți de zăpadă, și au căzut apoi neputincioase în noroiul de pe alee. Am închis geamul, mi-am pus caseta cu Genesis și m-am lungit în pat, în rochia mea nouă și vesel colorată, învelindu-mă până la bărbie cu plapuma. Am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tragă și pe tine? Așa se petrece când devii major? De asta plângea mama cu sughițuri în dormitor? De asta (îmi amintesc eu subit) o fi spus tata că de-abia așteaptă să mă vadă majoră? Voi ajunge să mă urăsc nu numai pe mine, voi ajunge să-mi urăsc și vârsta pe care o am... Și toate astea în timp ce capul continuă să-mi bubuie, ca în urmă cu o lună sau două sau trei, când încă nu eram majoră... La
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
major? De asta plângea mama cu sughițuri în dormitor? De asta (îmi amintesc eu subit) o fi spus tata că de-abia așteaptă să mă vadă majoră? Voi ajunge să mă urăsc nu numai pe mine, voi ajunge să-mi urăsc și vârsta pe care o am... Și toate astea în timp ce capul continuă să-mi bubuie, ca în urmă cu o lună sau două sau trei, când încă nu eram majoră... La naiba cu toți și cu toate! La naiba cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trebui să se ridice și să meargă la baie acum, dar știe ce îl așteaptă. își îndreaptă ochii spre cârjele sprijinite de rama pa tului. Privirea cenușie i se înnegurează și corpul refuză să se miște de pe pat. Eduard își urăște cârjele. E un sentiment puter nic, de o virulență care îl miră și pe el. Niciodată până la ac cident nu a nutrit vreun sentiment atât de intens. Totul era ușor și în limitele previzibilului. Mergea pe un drum plăcut și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se minunase Macarie sincer, cu un glas hârâit. Eu auzisem de la fete doar de fratele tău, dar văd că tu ai talent cu carul, băiete! Cred că pe tine nu te bagă nimeni în seamă, nu-i așa, că ești urât ca mine și mai ești și bâl bâit ca naiba, în timp ce frate-tu are tot ce-i trebuie, nu-i așa? Și pun prinsoare că nu desenează ca tine! Bobo se oprise din desenat și îi aruncase o privire mirată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la mare, alături de Eduard, acel băiat ciudat care o atrăgea inexplicabil, care părea de nepătruns și care totuși pătrundea atât de bine în mintea ei întortocheată, ea stătea în camera întoarsă cu fundul în sus, îno tând printre bagaje și urându-se de moarte. I se părea că ziua de 1 Mai 1975 nu va mai trece niciodată. — Dar de ce te-ai simțit atât de mândru? întrebă Codrin Neacșu, zornăindu-și mai tare gheața în pahar, cu privirea în continuare lipită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu un surâs ironic. — îmi pare rău că nu vrei să-l cunoști și nu vrei să locuiești cu noi..., adăugase doamna Martin, oftând și dând geamantanul jos de pe pat. Are o casă frumoasă în centru, pe o străduță liniștită. — Urăsc casele din centru, de pe străduțe liniștite! exclamase Clara, înverșunată. Nu-mi place nici apartamentul ăsta, m-am săturat de el până peste cap! îmi pare bine că o să mă mut cu tata în altă parte! Doamna Martin oftase din nou
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din ce În ce mai mult, În taină, după ceea ce nu găseam la noi: spațiu, sălbăticie, dealuri, păduri... Cred că tânjeam mai cu seamă după crânguri, după copacii „adevărați“. Cu una sau două excepții - și anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că s-a Înscăunat ca stăpân și ticăie fără remușcări, asemeni unui ceas. Copacii Însă urzesc timpul sau mai degrabă plămădesc o varietate de timpuri: când dense și abrupte, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Încolo, ca să mă convertesc. Să mă căiesc. Dar acum, Doamne, dă-mi, rogu-te, o sulă zdravănă, aș ști s-o folosesc de minune. Am toate datele: sunt un tip deștept, plin de bani și Încă arătos. Și-i cam urăsc pe oameni. Pe femei le urăsc cel mai mult, pliciticoasele dracului! Așa că Îngăduie-mi, Doamne, măcar să le fut cum trebuie! Coboară-ți privirea asupra mea! Uită-te bine la tipa aia! Merită! Cam așa ceva Îmi doream În clipa aceea, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
căiesc. Dar acum, Doamne, dă-mi, rogu-te, o sulă zdravănă, aș ști s-o folosesc de minune. Am toate datele: sunt un tip deștept, plin de bani și Încă arătos. Și-i cam urăsc pe oameni. Pe femei le urăsc cel mai mult, pliciticoasele dracului! Așa că Îngăduie-mi, Doamne, măcar să le fut cum trebuie! Coboară-ți privirea asupra mea! Uită-te bine la tipa aia! Merită! Cam așa ceva Îmi doream În clipa aceea, așa m-aș fi rugat dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce-aș fi putut să-i spun, cine ar fi fost În stare să spună ceva mai acătării acolo, sub sunetele alea. Ce era să-i spun, poezele? Să povestim filme? Poate. Eu pentru altceva mă pregătisem. L-am cam urât pe Leac, cum a putut să mă părăsească așa, cocostârc. Dar de unde să știe ce băiat sensibil eram eu? Și cum aș fi putut să-i mărturisesc tot? Îl alesesem tocmai pentru că nu era el omul căruia să-i plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu pot gândi altfel. Chiar dacă mi se sfâșie inima privind la tine. Smaranda surâde blând, ghemuită la pieptul lui. Hai să petrecem timpul permisiei tale la Sinaia. Ce spui, vrei? Nici nu știi ce bucurie îmi faci! Mi s-a urât de explozii, incendii, ruine, moarte. Vreau să evadez, undeva departe. Sunt însetat de liniște, de spații largi și calme, unde să am tovarăș doar frumusețea ta. Am uitat cum este să trăiești și numai tu mă poți face să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arcada uriașă. Nimic nu dă de bănuit că acolo așteaptă oameni înarmați, cu ochii țintă pe obiectiv. Înainte de război fusese un asiduu cercetător al limbilor vechi, dar acum spiritul lui universitar rămase pierdut undeva în ceața timpului. Tocmai de aceea urăște războiul. Pentru că datorită lui acum vorbește doar limba lui Marte. O limbă pe care niciodată nu dorise să o învețe, dar se pare că și-o însușise bine în timp. Dovadă dosarul făcut de germani. Îl văzuse atunci când lichidaseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
30 de ani. Înălțimea: 1, 80 m. Fața: ovală. Ochii: căprui. Păr: castaniu. Semne particulare: Cicatrice orizontală la încheietura mânii stângi. Se întrebase atunci de unde o aflaseră și pe asta. El aproape că uitase incidentul din liceu când căpătase rana urâtă în urma căruia se căptușise cu cicatricea. Atunci nici prin cap nu-i trecuse că într-o zi va figura ca detaliu de recunoaștere într-o fișă a Gestapo-ului. Trece ușor cu degetele peste pleoape. În ultimul timp albul intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce încă curge din rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare cel mai zdruncinat. Așezat pe un afet, cu arma trântită în zăpadă, murmură ceva numai de el auzit. Privește pierdut trupul unui soldat german, aproape un flăcăiandru, cu o rană urâtă la cap, care zace nemișcat în zăpadă, la picioarele lui. Răsărit din întuneric, Marius se apropie cu pași greoi. Automatul i se bălăbăne de cureaua petrecută după gât. Primise raportul pierderilor. Din fericire, printre victime nu se află nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lucește precum o oglindă. Dinspre culoarul din spatele lor apar doi soldați care transportă o ladă mare cu echipament de transmisiuni necesară baricadării unei intrări sau ferestre. De ce ții atât de mult să rămâi pe front, Nicky? Îți place războiul? Îl urăsc. Și eu. Totuși încă ești aici, în prima linie. Cu toți anii de război ai avea tot dreptul să nu fii aici. Ai un motiv anume? Marius aruncă pe geam țigara uitată ĩn colțul gurii. Are chipul întunecat, crispat. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai voie să-ți uiți tinerețea, puritatea de-atunci. Nu le poți schimba pe nimic; nu-ți este Îngăduită nici o trădare, trebuie să rămîi ce-am fost amîndoi. Credeam În frumusețea lumii, În eternitatea destinului ei, În libertatea tuturor, și uram orice necuviință Împotriva ei și a fiecăruia. Nu ai voie. Cei care conduc acum țara, țările toate din jur, sînt fosilele unor vremuri criminale care au existat, cu siguranță În preistorie, și care din cînd În cînd tresar aduse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care să poată fi folosită în mod sistematic spre a călăuzi acțiunea către un scop fixat. Absența ideologiei împiedică dictatura să-și mobilizeze coercitiv supușii în urmărirea scopurilor îndepărtate. Totuși, neprevăzutul autorității poate să îi determine pe supuși să o urască. Un regim oligarhic este condus de o elită care acordă prioritate exercitării autorității efective asupra supușilor, mai degrabă decît reprezentării cetățenilor individuali (Rose, 1996a: 13 ș.u.). Dacă autoritatea sa este exercitată în concordanță cu supremația legii, atunci un regim
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]