6,807 matches
-
și sporadice relații cu lumea școlii au încetat, constatând cu mâhnire că a fost dat uitării. Dacă este adevărată aserțiunea că totul se uită, înseamnă că trebuie să persevereze în dorința sa de a lăsa în urmă ceva ce rezistă veșniciei: câteva cărți care să-i poarte numele. Sancțiunea Două întrebări obsedante îi stăruie în minte și nu le poate îndepărta, ca pe niște muște ce țin cu orice preț să-i intre în ochi. A greșit cu adevărat? Și dacă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la o înălțime de circa 5-6 metri. Eram îmbrăcat în pantaloni scurți și o cămașă mai largă care a făcut un zgomot ca fâlfâitul aripilor unei păsări uriașe. Asta a durat câteva secunde care mie mi s-au părut o veșnicie. Am ajuns în mărul din care am urcat în cireș, acesta a amortizat oarecum căderea iar cămașa chiar m-a oprit la un metru de pământ preț de o secundă dar a cedat și am căzut pe burtă. Câteva momente
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
deoarece biletul era de la sindicat, special pentru copii orfani. La dirigintă acasă am fost cu sora mea, dar eu am rămas în stradă și de intrat a intrat doar ea. N-a stat mult dar mie mi sa părut o veșnicie, iar la reapariția ei în stradă, zâmbea triumfătoare. Acest lucru m-a liniștit și culmea d-na dirigintă nici n-a obiectat nimic atunci când a semnat biletul. De acolo ne-am dus la școală. Acolo a fost mult mai simplu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Internațional de Artă Naivă (București) 1999, 2003, 2005 Adresa atelierului: Bulevardul Republicii Bl. 6 Sc. 3 Et.9 Ap. 34 320151 - Reșița Jud. Caraș- Severin Telefon 0355 / 808615 Mobil 0729052232 Aprecieri critice „elementele amintite..... bufnița (simbolul inteligenței) și copacul (simbolul veșniciei naturii și spiritului uman) par a fi înscrise, cioplite în lemn. Satul care se întinde de-a lungul curbelor, cu case presărate spre cer sau pământ, reprezintă un drum în spațiu dar și în același timp și aspirații ale comunității
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
animate sau chiar a închide televizorul ar însemna sămi bag capul in nisip. Concetățenii mei manipulați de televiziuni vor rămâne majoritari și, în plus, la fel de majoritari vor fi și la vot. Iar ce votează ei îmi determină viața. (2011) Despre veșnicie și alte închipuiri Scena ne înfățișează un grup de fete care stau întro casă de țară. Sunt așezate în cerc și îmbrăcate în costume populare - toate la fel. Vocea din off ne spune că portul fetelor este păstrat întocmai de pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
întru totul abolită). Și cu toții se îmbracă de la butic. Pe scurt, satul este astăzi - oricât încearcă să ne îmbrobodească domnii de la oraș, simțitori și pătrunși de valorile dacice - o firească prelungire a mahalalei. Și, oricum, dacă e să vorbim de veșnicie, aceasta sa născut, probabil, la pat. (2006) Țăranul inexistent Telespectatorul care se uită la emisiunea de la TVR Cultural Planeta kitsch, prezentată de Adrian Pintea, nu are mari șanse să se lămurească în privința kitschului. De fapt, realizatorii înșiși nu prea par
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Atunci când compară satul cu orașul, mulți intelectuali o fac pentru a ridica în slăvi satul și a vorbi despre decăderea orașului. Satul este păstrător al tradițiilor, acolo omul are un bun simț natural, carei vine din „fibra lui sănătoasă“, iar veșnicia, precum știm, a făcut ochi în cerdacul unei case țărănești, nu în altă parte. În contrast, orașul este decăzut moral și spiritual, o adunătură de mizerie și de vicii. Această viziune are o lungă tradiție la noi și a vizitat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mai crudă inamică a troienilor. Urletele Hecubei vin din durerile pe care nu le poate uita nici În pielea unei cățele. In fapt, Calypso, tu știi mai bine decît mine toate acestea și știi că oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență a memoriei la timp. De ce să te miri atunci că am rugat-o pe Mnemosyne să stea de strajă pe corabia mea? Iți repet, mă tem de moarte, dar mă tem și mai mult să renunț
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
simt ca Într-un templu unde soarele, apa, pescărușii ce țipă fericiți și ucid, nisipul pe care merg gîndindu-mă că speranța liniei sinuoase nu poate fi alta decît linia dreaptă, toate Îmi vorbesc despre faptul că moartea exaltă setea de veșnicie, această sete albă cu piscurile acoperite de lumină sau de zăpezi, Muntele... Față În față cu sfinxul, omul are nevoie de muntele din sine ca să gîndească și să creadă. Apoi coboară În cîmpie și construiește. Căci cîmpia va rămîne, totuși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
strigă de bucurie, suferă și dansează. În privirea lui se zăresc și muntele și cîmpia. El ne-a Învățat că eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decît clipă cu clipă. Pierzînd aceste clipe, nu ne vom mai putea Îmbăta de veșnicie. Nu ne putem umple sufletul cu surîsul zeilor. Ne trebuie chiotul și patima zeului nostru. Calmului Iui Apolo el Îi opune inima lui fierbinte și patima cu care stoarce totul din fiecare clipă ca mustul din struguri. În suita lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar și de a nu vorbi despre zei altceva decît ce permit legendele. Poate că nici despre moarte n-ar trebui să vorbim altceva decît ne Îndeamnă viața. Abia piramidele ne amintesc cît de fragili sîntem; ele care au promis veșnicia. Dar măreția unei piramide nu stă În arta ei, ci În himera și zădărnicia ei. Îngropîndu-l pe Polinice, Antigona presară pămînt și peste propria ei teamă de moarte. Căci ceea ce ne separă de celelalte animale sînt și mormintele În care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
introducere este să-mi înfățișez istorisirea celor pe care le am de contemplat; care aici este cum cele trei Persoane dumnezeiești scrutau întinderea sau rotunjimea lumii plină de oameni, și cum, văzând că toți coborau în iad, hotărăsc 1 din veșnicia Lor ca cea de-a doua Persoană să se facă om pentru a mântui neamul omenesc; și astfel, la plinirea timpurilor, îl trimit pe sfântul înger Gabriel la Stăpâna noastră 2. 103. A doua introducere. Compunerea vizuală a locului; aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
absolută, a poetului Mihai Eminescu. În spațiul ieșean, Sabin Bălașa a identificat Florența culturală, posibilitatea relansării unei noi Renașteri. Pe mai departe, în Sala Pașilor Pierduți, Luceafărul va rămâne Nemuritor și Rece și va privi la noi ca venind din Veșnicie... Sabin Bălașa a iubit și s-a simțit legat sufletește de Iași prin lucrările de artă ce le-a dăruit acestui oraș; a petrecut cei mai frumoși ani aici și și-a exprimat dorința de a fi înmormântat în Cimitirul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași, și nu la București sau în satul natal. Ultima lui expoziție antumă de la Cercul Militar Național din București a fost un veritabil elogiu adus Iașului și oamenilor lui. Sabin Bălașa și-a început drumul prin veșnicie la 1 aprilie 2008, la București, având la căpătâi albastrul, tinerețea și iubirea pe care le-a căutat și redat cu măiestrie în întreaga lui operă. Optând să înveșnicească la Iași, ne-a adus un elogiu și, în același timp
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de Cachan (1997 - program TEMPUS) și la Université de Liege (1998 - program SOCRATES). În afara preocupărilor tehnice a fost o mare iubitoare și cunoscătoare de literatură, muzică simfonică, pictură și sculptură. Prof. univ. dr. ing. Doina Smaranda Nour a trecut în veșnicie în ziua de 31 martie 2009 și a fost înmormântată în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. Calitățile remarcabile de profesor, cercetător științific și formator de specialiști și, nu în ultimul rând, calitățile umane de excepție, întreaga formație de intelectual de înaltă
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
dor nestins. Carina și Valentin făcuseră tot ce trabuiau să facă. Nu aveau ce să își reproșeze. Aproape că se ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș imaculat, care o implora să îl ia în brațe, tânguindu-se. Trupul îi tremura fără să o mai asculte. Cu cât cortegiul funerar se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și nu ai cum să o salvezi. Dintre toate lucrurile pe care ți le pregătește viața, cea fără rezolvare este mortea. Lucrurile care odinioară le socotea importante își pierduseră din strălucirea lor. A doua zi, când merse la locul de veșnicie să atămâieze mormântul, să îi aprindă lumină la căpătâi, vremea era tristă, la fel când fusese înmormântat. Își aminti cum înainte de acest eveniment trist avusese un vis iar acum îl retrăia cu intensitate. Visase că mergea prin cimitir iar la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
reflectau puternic pe cascheta lui, acoperindu-i fața. Probabil că avea ochii destul de ageri. Avea un trup voluminos, iar gâtul îi era atât de gros, aproape căt capul. Cântărind situația în care se afla, un minut i se păru o veșnicie. În același timp se trezi brusc cu un individ în fața ei care ignoră agentul de poliție și o întrebă scurt și repede privind-o în ochi:Știi limba maghiară? - Nu, de ce mă întrebi? - Ai răbdare și ai să vezi. În
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu vin, în ambianța căruia avea loc consacrarea religioasă era următoarea: „Binecuvântat fii Tu Iahve, Regele nostru, care ai creat totul intru slavă Ta, care i-ai făcut pe oameni după chipul Tău, care ai zidit femeie din bărbat pentru veșnicie, covârșește cu bucurie acest cuplu mult iubit așa cum ai făcut-o odinioară în grădina raiului, Tu care ești bucuria mirelui și a miresei, Tu care ai facut plăcerea și bucuria, mirele și mireasă, înțelegerea și prietenia”. în cele din urmă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
peisagistic nu le conferă stări meditative, nici îi însuflețește, nici îi lasă nepăsători. „împrejurul” e casa naturii, o lume organic existențiala aflată într-o eternă rotire de anotimpuri, în care, înșiși animați de febră muncii gospodărești, au intrat de-o veșnicie și trăiesc în nesfârșire. În ansamblu, imaginile despre Huși alcătuiesc o lungă confesiune despre urbea natală, un jurnal plastic în care pictorul Viorel Huși își comunica altfel emoțiile și gândurile, revărsându-le compozițional și cromatic în tablouri. Fiecare peisaj e
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ca astăzi, co boară în mine calmul și, cum stau aplecată peste sugativa verde, dacă ar începe să se cearnă praf, cred că cenușiul ăsta fin, mărunt-mărunt, s-ar potrivi și m-ar acoperi cu o liniște singuratică, de culoarea veșniciei. Mă întreb uneori: am fost inconștientă? cum am putut să fiu de acord cu de spărțirea asta așa de lungă și acum lipsită de perspectiva de a ne revedea prea curând? Cum îți spun mereu - voi fi început să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
renunțăm prin poștă la „poeți“, „editură“ etc. Dacă vrei, comunică-mi un nou cod. Stana e o foarte dibace persoană, în meseria ei: a început să fotografieze ce o interesează, iar plicurile ajung aici la mine mutilate și lipite pentru veșnicie, uneori chiar de hârtia scrisorii. Îți scriu în grabă și fără șir; aici se închide electricitatea pe negândite, după un semnal scurt de 3 ori. Astă seară, ca aproape în fiecare seară, m’am așezat pe scări ca Georges și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am să te regăsesc peste 100 de ani? Am să te mai port o dată în pântece? Oare când, într-un alt timp, te-am mai purtat, de mă chinuie amintirea asta ca și cum mi-ai fi aparținut de-a lungul unei veșnicii, în diferite epoci? Noapte bună, scumpa mea Nemesis. Într-o zi va trebui să răzbuni toate suferințele astea. Noapte bună. IV 14 noiembrie 1950, marți [...] Unde ai ajuns cu cartea ta reluată despre țara aceea de legendă? Nu mai răzbate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt acum disponibile în Grădina Mântuirii la prețul special de 6 500 de dolari. De ce să nu le adaugați pe lista cadourilor de nuntă - și să le permiteți celor dragi să vă ofere darul care va dura cu adevărat o veșnicie?** Încă o dată, sincere felicitări și vă dorim o viață lungă și fericită împreună. Hank Hamburg Director de Vânzări Patru Oricum, cui îi pasă de proasta de Elinor? O să avem o nuntă ca-n povești, cu sau fără ajutorul ei. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
crezut J.G. Frazer <endnote id="(117, p. 39)"/> -, ci unul al răzbunării divine : „Și a pus Dumnezeu lui Cain un semn, ca nimeni care-l va Întâlni să nu-l omoare” ( Facerea 4, 15). Ca și În cazul „evreului rătăcitor”, veșnicia lui Cain face parte din pedeapsă. Astfel, pedeapsa Însăși devine veșnică. Povestea lui Cain părea să aibă toate datele necesare pentru a deveni modelul legendei „jidovului rătăcitor”. Într-un fel, ea a jucat acest rol, dar numai până la nașterea legendei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]