67,111 matches
-
sunt mai apropiate de cele ale oamenilor din țările În curs de dezvoltare și În contradicție cu cele din restul lumii industrializate. Fac toate acestea vreo diferență? Nimic nu este mai important pentru felul de a gândi și de a acționa În lume al oamenilor decât valorile personale. În cazul majorității americanilor, valorile religioase colorează felul În care acționăm, nu numai acasă, dar și pe scena internațională. De exemplu, atitudinea americanilor despre natura răului și a binelui diferă substanțial de cea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din restul lumii industrializate. Fac toate acestea vreo diferență? Nimic nu este mai important pentru felul de a gândi și de a acționa În lume al oamenilor decât valorile personale. În cazul majorității americanilor, valorile religioase colorează felul În care acționăm, nu numai acasă, dar și pe scena internațională. De exemplu, atitudinea americanilor despre natura răului și a binelui diferă substanțial de cea a prietenilor noștri europeni. World Value Survey (un studiu al valorilor la scara planetară) a rugat oameni din
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Îndreaptă În timp ce pregătește un nou vis pentru era globală. Construcția Erei Moderne 4. Spațiu, timp și modernitate Marile puncte de inflexiune În istoria umană sunt adesea cauzate de schimbarea concepției despre spațiu și timp. Uneori, adoptarea unei singure tehnologii poate acționa ca un ferment, schimbând Însuși felul În care percepem lumea Înconjurătoare. Să luăm drept exemplu telefonul celular. Europa a fost prima care a adoptat cu entuziasm tehnologia telefoniei mobile. Îmi aduc aminte ziua, cu mulți ani În urmă, stăteam cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un corp În repaus rămâne În repaus, iar un corp În mișcare rămâne În mișcare uniformă În linie dreapta dacă nu suferă acțiunea unei forțe; accelerația unui corp este direct proporțională cu forța aplicată și În direcția În care forța acționează și pentru fiecare forță există o forță de reacțiune egală și În direcție opusă 24. Cele trei legi ale materiei și mișcării ale lui Newton au fost primite cu entuziasm de către Învățați, aproape imediat după ce au fost publicate și modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
necesită folosirea unor mașinării complexe și mari cantități de energie. Noul proletariat urban se aduna În fiecare dimineață În atelierele de vopsit și lângă pivuele cu ciocane „unde marele consum de energie pentru a Încălzi vasele cu vopsele și a acționa ciocanele Încuraja concentrarea În unități mari”44. Acest tip de tehnologie de producție, complex, foarte centralizat și cu un consum mare de energie a necesitat stabilirea și menținerea unor ore fixe pentru Începutul și sfârșitul zilei de muncă. Clopotele care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
servi ca o dovadă parțială sau cel puțin ca un semn, care să-i dea speranța unei persoane că a fost mântuită. Calvin cerea chiar și mai mult de la credincioși. El pretindea că nu este suficient numai să continuăm să acționăm În lume la nivelul maxim al puterilor noastre - aceasta era concepția despre chemare a lui Martin Luther. Calvin credea că fiecare persoană este chemată să-și Îmbunătățească În mod constant situația În viață crescând productivitatea și, prin urmare, ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mări productivitatea, cu toate că și acolo au fost primite cu suspiciune, În special În afacerile familiale care Încă dominau În Europa. Acolo, metodele manageriale de modă veche, care combinau un paternalism benign, respect pentru tradițiile artizanale și antagonismele de clasă au acționat ca o frână pentru entuziasmul nestăvilit cu care a fost primit taylorismul În America. Europenii erau și mai puțin Înclinați să introducă eficiența În sfera personală, socială și culturală. Aceasta din nou se datorează modului diferit În care europenii și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al europenilor. Se năștea un nou european - unul mai puțin religios și cu un punct de vedere mai științific. Odată cu secolul al XIX-lea, clasa burgheză pe cale de apariție aproape că se dezbărase de sistemul de referință medieval gândind și acționând Într-un fel foarte modern. Ideea nouă și radicălă a individului rațional s-a format Încet, În decursul unei perioade de câteva sute de ani, În paralel cu schimbările profunde din filosofie, știința, comerț și politică. Ideea Eului era atât
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Newton și Locke erau ocupați filosofând despre metafizica noii lumi raționale În curs de formare, o schimbare mult mai prozaică În obiceiurile și comportarea oamenilor obișnuiți avea loc - una care va pregăti generațiile următoare de europeni să gândească și să acționeze În mod obiectiv și autonom. Să ne reamintim de importanța pe care filosofii iluminiști au acordat-o desprinderii omului de natură și transformării realității Într-un câmp de obiecte În scopul folosirii, exploatării și transformării acestora În proprietate. Natura, În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Papei și ordinii sociale feudale peste care prezida Vaticanul. Luther a contestat importanță ideii că Biserica este singurul emisar al lui Dumnezeu pe Pământ și a spus că preoții sunt păcătoși ca și restul oamenilor și, prin urmare, incapabili să acționeze ca intermediari Între credincioși și Dumnezeu Atotputernic. El sfătuia că singura autoritate infailibilă În materie de credință era Biblia și că voința lui Dumnezeu putea fi cunoscută de fiecare creștin prin citirea scripturilor. Fiecare om, spunea Luther, stă singur În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pentru o generație care era obișnuită cu noțiune psihologică de proiecție. James scria: Este clar că e dificil de tras o linie de separație Între ceea ce un om numește eu și ceea ce acesta numește simplu: al meu. Noi simțim și acționăm În raport cu anumite lucruri care ne aparțin, Într-un fel asemănător celui În care simțim despre noi Înșine și acționăm asupra noastră. Faima noastră, copiii noștri, munca mâinilor noastre pot să ne fie la fel de dragi ca și corpurile noastre și să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tras o linie de separație Între ceea ce un om numește eu și ceea ce acesta numește simplu: al meu. Noi simțim și acționăm În raport cu anumite lucruri care ne aparțin, Într-un fel asemănător celui În care simțim despre noi Înșine și acționăm asupra noastră. Faima noastră, copiii noștri, munca mâinilor noastre pot să ne fie la fel de dragi ca și corpurile noastre și să dea naștere la aceleași simțăminte și la aceleași acte de răzbunare dacă sunt atacate... În sensul cel mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Însăși sursa capitalismului de piață. Dar pentru filosofii utilitariști ai secolului al XVIII-lea, Însemna cu mult mai mult. Regimul proprietății private era mijlocul de a Înlocui vechea viziune utopică, de inspirație teologică, a Bisericii cu un nou vis utopic acționat de materialism. Mântuirea divină, În lumea de apoi, va deveni mai puțin importantă decât mântuirea materială, aici și acum pe Pământ. „Proprietatea este libertatea umană exercitată asupra naturii”, a scris Raymond-Théodore Troplong, președintele senatului francez Între anii 1852 și 186931
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai mari. Instituțiile de guvernământ feudale erau prea mici și mult prea limitate, pentru a administra noua rază de acțiune potențială a activității umane. De fapt, majoritatea acestor instituții au privit piețele mai mari drept o posibilă amenințare și au acționat pentru a le Împiedica. Spre sfârșitul epocii medievale, apăruseră mai mult de o mie de orașe În toată Europa. Orașele aveau hambare, ateliere și hanuri și erau deservite de meșteșugari locali. Aceștia produceau o varietate de bunuri și servicii cere
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
reglementa activitatea membrilor săi. Breslele erau răspunzătoare pentru menținerea standardelor de calitate pentru industria lor, stabilirea nivelului de producție și vânzare, precum și a prețului corect pentru vânzarea produselor și serviciilor lor. Economia de breaslă funcționa conform tradițiilor și nu era acționată de forțele pieței. Nu se căuta să se obțină un profit, ci să se mențină un stil de viață. Breslele se opuneau unei piețe libere, forței de muncă libere, comercializării terenurilor și prețurilor concurențiale - caracteristici esențiale ale economiei moderne. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
industriei respective; rețele de cooperare tehnologică, care permit firmelor să realizeze schimburi de cunoștiințe și expertiză În cercetare și În dezvoltarea liniilor de producție 3. Comerț cooperativ Secretele unei rețele de succes sunt reciprocitatea și Încrederea. Fiecare membru al rețelei acționează dintr-un sentiment de „bunăvoință”, simțind obligația de a coopera și de a asista, În loc de a profita de celelalte părți. Încrederea este În centrul relațiilor de rețea. Caveat emptor este Înlocuit cu aceea că nici una dintre părți nu „va exploata
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care au contribuit la perimarea schimburilor pe piață și a modelelor ierarhice. Comerțul global devine mai dens și accelerat. Nici o firmă nu poate să concureze eficient ca agent autonom lucrând numai Într-un mecanism de schimb pe piață. Astăzi, a acționa singur este o manieră sigură pentru a fi eliminat de pe piață. Numai punând Împreună resursele și Împărțind În mod egal riscurile și câștigurile În cadrul relațiilor de rețea, companiile pot să supraviețuiască. Aceasta implică cedarea unei părți din autonomie În schimbul avantajelor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
realizare remarcabilă, mai ales dacă ne gândim că nici chiar arhitecții săi nu sunt siguri ce reprezintă cu exactitate. Problema este că nu a mai existat până acum o instituție de guvernământ asemănătoare Uniunii Europene. Nu este un stat, cu toate că acționează ca atare. Legile sale, au prioritate În fața legilor celor douăzeci și cinci de națiuni care o formează și sunt obligatorii. Are o moneda unică - Euro -, folosită de mulți dintre membrii Uniunii. Reglementează comerțul și schimburile și coordonează energia, transporturile, comunicațiile și, din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Comunitate Economică Europeană avea o identitate juridică internațională. Putea să Între În relații diplomatice și să negocieze tratate În numele țărilor membre, În aceeași manieră cu statele-națiune. Tratatul de la Roma și formarea Comunității Economice Europene ridica dreptul statelor membre de a acționa În mod unilateral În chestiuni economice 12. Cele șase state au intrat Într-o Înțelegere separată pentru a crea o afacere cooperativă cu scopul de a dezvolta energia nucleară pe teritoriul lor. Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică (EURATOM) a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În afara comunității. La fel de important, votul prin Întrunirea majorității calificate a fost introdus În multe domenii, În care votul unanim al statelor membre fusese anterior necesar. În fine, Comunitatea a introdus ideea „Competenței exclusive a Comunității”, care interzice statelor membre să acționeze unilateral În anumite domenii importante, care anterior erau prerogativul guvernelor naționale, incluzând chestiuni legate atât de uniunea economică și monetară, coeziunea socială, cercetarea și dezvoltarea tehnologică, cât și de politicile ambientale 20. SEA a slăbit În mod efectiv puterea exercitată
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a Întărit angajamentul Uniunii În ceea ce privește drepturile umane și a cerut țărilor care doreau să adere să accepte prevederile Convenției Europene pentru Drepturile Omului drept o condiție prealabilă integrării În Comunitate. Înțelegerea de la Amsterdam a acordat Uniunea Europeană puteri legislative pentru a acționa Împotriva discriminării bazate pe sex, rasă, religie, etnie, disabilități sau vârstă, oriunde În interiorul Uniunii. Uniunea a obținut puterea de a acționa În chestiuni legate de forța de muncă În statele membre. Uniunii i s-a acordat chiar și o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Drepturile Omului drept o condiție prealabilă integrării În Comunitate. Înțelegerea de la Amsterdam a acordat Uniunea Europeană puteri legislative pentru a acționa Împotriva discriminării bazate pe sex, rasă, religie, etnie, disabilități sau vârstă, oriunde În interiorul Uniunii. Uniunea a obținut puterea de a acționa În chestiuni legate de forța de muncă În statele membre. Uniunii i s-a acordat chiar și o anumită putere de a legisla standardele generale În domeniul sănătății publice, cu toate că organizarea și administrarea sănătății au rămas responsabilitatea statelor membre 27
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acest model birocratic vertical de guvernare. În această schemă, ideile, sentimentele și expertiza - atât a funcționarilor guvernamentali, cât și a cetățenilor pe care Îi servesc - sunt În mare măsură ignorate. Cea mai eficientă organizație era considerată aceea În care funcționarii acționează ca niște soldați, iar cetățenii sunt tratați ca agenți pasivi. Vechea formă de comandă-și-control rațional era imaginea În oglindă a mentalității mecaniciste a epocii. Atât mașinile cât și oamenii erau văzuți ca instrumente pasive, activate de o forță superioară externă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lui Wiener, „pentru ca orice mașină - care este supusă unui mediu extern variabil - să funcționeze În mod eficient este nevoie ca informația (cu privire la rezultatele acțiunii ei), să Îi fie furnizată ca parte a acelei informații asupra căreia trebuie să continue să acționeze”4. Feedbackul Îi furnizează mașinii informație despre performanța ei, care este apoi comparată cu performanța dorită. Informația Îi permite mașinii să-și ajusteze activitatea În mod corespunzător, pentru a micșora diferența Între performanța dorită și performanța reală. Cibernetica este teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
continuu, conducând la o schimbare a Însăși paradigme culturale, precum și la schimbări fundamentale În aranjamentul politic și economic. Aș sugera Însă că În decursul istoriei, concepția oamenilor despre realitate Începe cu crearea unei povești despre ei și lume, această poveste acționând unui ADN pentru toate permutațiile evolutive care urmează. Cultura nu este și nu a fost niciodată o prelungire a pieței sau a guvernului. Mai degrabă, piețele și guvernul sunt extensii ale culturii. Sunt instituții secundare, nu principale. Ele există datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]