67,111 matches
-
care există evidență rezonabilă, dar neconvingătoare, că un anumit experiment științific, aplicație tehnologică sau produs poate provoca daune importante oricărei părți a biosferei, principiul precauției joacă rolul de paznic, asigurând că societatea nu va acționa În mod precipitat, ci va acționa În mod conservator, interzicând sau oprind activități potențiale adverse, până când evidența științifică sugerează că se poate continua sau se găsesc alternative pentru realizarea acelorași obiective. Principiul precauției este mai mult decât un paznic. Este de asemenea o metodă mai sofisticată
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
spațiul și timpul sunt anihilate rapid iar identitățile devin stratificate și la scară globală, nici o națiune nu va mai putea să meargă singură douăzeci și cinci de ani de acum inainte. Statele europene sunt primele care au Înțeles acest lucru și au acționat conform cu realitățile, În formare, ale unei lumi globale interdependente. Altele le vor urma. Exportând modelul Uniunea Europeană În diverse regiuni ale lumii au fost implementate inițiative pentru stabilirea de zone de liber-schimb și alianțe politice transfrontaliere. Acordul nord-american pentru schimb liber
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o persoană diferită”12. Mintea estică este de asemenea condiționată să aprecieze o lume plină de contradicții. Mintea vestică și În mod special mintea americană, este foarte diferită. Avem tendința să gândim lumea mai mult În termeni raționali și să acționăm pentru a rezolva sau depăși contradicțiile, crezând că ele sunt impedimente „ În calea către cunoașterea pură și progres”. Mintea estică, notează Nisbett, consideră că „pentru a Înțelege și aprecia o anumită stare de lucruri este necesară trăirea opusului ei”13
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
alimentară contribuie, cel puțin În parte, la menținerea unui lanț alimentar de elită pe spinarea săracilor, care rezultă În moartea prin inaniție a milioane de oameni În lumea Întreagă? Cu alte cuvinte, ne-ar face acest rău rece (impersonal) să acționăm cu aceeași pasiune morală și ardoare ca și răul fierbinte? Recent, o coaliție lărgită de grupuri religioase din Statele Unite ale Americii a lansat o campanie de educație publică care deplânge modul risipitor În care este folosită benzina În America concentrându
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Chiar și așa, suntem Încă departe de ziua În care răul impersonal este tratat cu același sentiment al urgenței morale personale și publice ca și răul fierbinte. Pentru că sute de milioane, chiar miliarde, de ființe umane să conștientizeze și să acționeze conform unei abordări sistemice a comportamentului moral, este probabil necesar ca evenimente mai dramatice, chiar catastrofale, să aibă loc În lume. Există un număr de scenarii prin intermediul cărora pot să-mi imaginez specia noastră Înțelegând răul impersonal și adoptând o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
către genul de individ autonom pe care Îl cunoaștem astăzi. Apariția individului autonom, complet detașat, a adus o conștiință de sine crescută a ființei umane. Cu conștiință de sine a venit și sensul voinței personale, credința În abilitatea de a acționa asupra lumii care ne Înconjoară. Creșterea conștiinței de sine și sentimentul de identitate personală au avut un preț ridicat Însă - pierderea participării intime și a comuniunii cu lumea naturală. Istoria evolutivă a speciei, argumentează Barfield, a reiterat istoria evolutivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de mediu, căutarea relaționării și implantării, dispoziția noastră de a accepta realități contradictorii și perspective multiculturale, comportamentul nostru orientat spre proces, toate ne predispun către gândirea sistemică. Dacă putem utiliza gândirea sistemică pentru o nouă etică globală, care recunoaște și acționează să prevină răul impersonal și este dedicată armonizării mulțimii de relații care formează forțele care susțin viața planetei, vom trece pragul celei de-a treia etape a conștiinței umane. Cheia pentru o călătorie de succes va depinde de cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
globali. Dar ce putem spune despre majoritatea americanilor al căror simț al responsabilității personale se extinde rareori dincolo de interesul personal sau cel național? Cum pot ei să facă tranziția către cealaltă tabără și să Înceapă să „gândească global și să acționeze local”? Surprinzător, cea mai mare speranță ar putea fi În comunitatea religioasă americană. O mare luptă are loc Între teologi și, de asemenea, Între congregațiile evanghelice, Biserica Catolică și iudaism asupra interpretării istoriei creației din Facerea, referitor la pasajul biblic
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dat de asemenea ordine și un țel creației sale. Prin urmare, atunci când ființele umane Încearcă să submineze valoarea intrinsecă a naturii sau să manipuleze și să redirecționeze țelul și ordinea sa pentru a se potrivi cu interesele lor proprii, ei acționează cu aroganță și Împotriva lui Dumnezeu Însuși. Ideea de „stăpânire” este redefinită, oferindu-i-se sensul de „supraveghere/ângrijire”. Ființele umane trebuie să acționeze ca Îngrijitori ai lui Dumnezeu aici pe Pământ, Îngrijind În loc de a exploata și distruge creația Sa
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și să redirecționeze țelul și ordinea sa pentru a se potrivi cu interesele lor proprii, ei acționează cu aroganță și Împotriva lui Dumnezeu Însuși. Ideea de „stăpânire” este redefinită, oferindu-i-se sensul de „supraveghere/ângrijire”. Ființele umane trebuie să acționeze ca Îngrijitori ai lui Dumnezeu aici pe Pământ, Îngrijind În loc de a exploata și distruge creația Sa. În noua ordine religioasă, oamenii sunt atât parte din natura, cât și separați de ea. Suntem parte a creației lui Dumnezeu și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ea. Suntem parte a creației lui Dumnezeu și, prin urmare, dependenți de toate celelalte creaturi și lucruri care formează regatul terestru al lui Dumnezeu. În același timp, deoarece ființele umane sunt imaginea lui Dumnezeu, avem o responsabilitate sporită de a acționa În calitate de păzători și de a Îngriji creația sa. În escatolgia creștină, fiecare persoană este Înzestrată cu voință liberă. O persoană poate folosi acest liber arbitru și alege să fie salvată acceptându-l pe Hristos. Dacă facem această alegere totuși este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai este un drum lung de parcurs de la interpretarea retorică a Facerii până la angajarea personală activă din partea a milioane de americani de a-și trăi viața Într-un fel care reflectă responsabilitatea noastră de a preveni răul rece și a acționa În numele biosferei. Este Încă prea devreme pentru a sugera că visul american ar putea suferi o adevărată metamorfoză și ar putea să dea naștere etică universale. În schimb, visul european are toate caracteristicile pentru a pretinde superioritate morală În aventura
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de a crește pe micii infractori "sub o disciplină aspră, de a-i deprinde la muncile agricole sau al meșteșugul în legătură cu aceste munci, fiind supuși însă la un regim mai puțin sever decât infractorii majori" (art. 5). Minorii care au acționat fără pricepere" erau separați de ceilalți. Un instructor cu cel puțin doi ani de practică se preocupa de educația minorilor delincvenți. Aceștia erau învățați să scrie și să citească, că calculeze și primeau noțiuni generale de geografie, istorie, de catehism
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
internări în ospicii), rezultă unele concluzii interesante. Procentul psihozelor pelagroase, sifilitice, infecțioase nu s-a schimbat până în 1947 (convențional extindem perioada până în 1950), acest fapt înseamnă că singurul factor care a putut determina ameliorarea acestei patologii a apărut și a acționat în această perioadă, 1947-1950, când s-au realizat marile acțiuni medico-sociale amintite. În ceea ce privește creșterea incidenței afecțiunilor nevrotice, problemă și psihiatrice contemporană, ne mărginim a adera la opinia autorului, conform căreia urmează a se lua în considerație accesibilitatea acestor bolnavi la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nici unui adevăr moral (decît calculul oportunist) și pe axul nici unei certitudini (și îndoiala "o pune la îndoială"!) este debusolată, arbitrară și grotesc dictatorială. Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că e el însuși, că trebuie să facă un lucru sau exact contrariul lui etc. Ca să graveze mai în adînc însemnele disperării de care suferă personajul, autorul i-a creat un fel de alter ego în persoana soției, Mina, care acționînd o vreme în contratimp, apoi cu o resemnată, se pare, docilitate, subliniază din ce în ce mai apăsat tragica tratare umană a protagonistului. Iluziile cu care s-a hrănit, încercări febrile de regăsire a sensului pierdut al vieții, se destramă pe rînd. Celălalt cuplu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
din Calul verde ajung să se refugieze într-un soi de "realitate de gradul doi", populată de fantome absurde (cum este și calul verde), inventată din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane, autoagresiunea acționează ca moment al lucidității și al recunoașterii unor zone maculate în planul conștiinței, dar și ca rezultat al lașității, al abandonului în registre care țin de etic și de social. Primul factor este unul indubitabil traumatizant, al doilea poate funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
circulat și s-au răspândit prin contact. Cele trei familii de limbi mai au în comun și folosirea extinsă a pasivului în vorbire, existența mai multor mărci pentru pasiv, precum și folosirea pasivizării în situația în care agentul de persoana 3 acționează asupra pacientului de persoanele 1 și 2. Influența exercitată de limbile romanice (spaniolă, franceză) a făcut ca în limba bască să fie înregistrate fapte lingvistice nespecifice (chiar la nivelul morfosintaxei), comentate de Jendraschek (2007). De-a lungul timpului, basca a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și de inacuzative nu reprezintă o fază. Wechsler (2005) arată că analiza de tip micul v are atât aspecte pozitive (există o sursă gramaticală generalizată pentru agentivitate și pentru cauzalitate, în afară de sensul lexical inerent al anumitor verbe; nivelul la care acționează agentivitatea opțională este structura argumentală, nu structura propoziției), cât și aspecte negative (legătura cu creșterea valenței sau cu selecția și atribuirea/verificarea rolurilor tematice). Pentru a explica diferența dintre tiparul pasiv și cel inacuzativ, Embick (2004a: 140) introduce în teoria
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
-se în linia teoriei cognitive de tip cauzal, Lemmens (1997) arată că gramatica (engleză) acțiunii și a evenimentului este guvernată de două modele distincte ale cauzalității: modelul ergativ și modelul tranzitiv. În modelul ergativ, constituirea evenimentului începe cu Tema și acționează împotriva curentului de energie. Participantul Temă este evocat ca parte a miezului conceptual autonom al predicației procesuale (conform lui Langacker 1991). În sistemul lui Davidse (1991)89, în reprezentarea ergativă a unui eveniment, de tipul Floyd broke the glass/The
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fenomen controlat. În engleza modernă, verbul a fost supus unui proces de tranzitivizare, deoarece, din punct de vedere tehnologic, avortul este din ce în ce mai puțin un fenomen cu cauză internă. În modelul tranzitiv, femeia nu mai este entitatea afectată, ci Instigatorul care acționează asupra fetusului, care devine din coparticipant entitate afectată. 4.6. Rezultate ale unor studii despre achiziția limbajului și despre deficiențe de limbaj 4.6.1. Babyonyshev, Fein, Ganger, Pesetsky și Wexler (2001) au studiat diferențele de reprezentare a lanțurilor A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a se îngrășa, iar Calude 2007: 255 numește incoativ evenimentul care implică o schimbare de stare spontană, dar observă că termenul a fost extins și la evenimente în cazul cărora schimbarea e dusă la capăt de factori externi, fizici, care acționează fără voință), anticauzative (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 14, cu referire la inacuzativele derivate). Levin și Rappaport Hovav (1995: 31, 79) observă că alternanța cauzativă este un diagnostic valid pentru inacuzativitate 103, așa cum au arătat Burzio (1986), Rosen (1981), și că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
îl îngrijorează pe Max'. 5.2. Explicații pentru existența fenomenului 5.2.1. Dixon (2000: 62)104 identifică nouă trăsături semantice la care sunt sensibile construcțiile cauzative: (a) legate de verb: stare/acțiune, tranzitivitate; (b) legate de entitatea asupra căreia acționează cauza: control asupra situației cauzate, voința sau dispoziția cauzei de a realiza evenimentul cauzat, afectarea entității de către evenimentul cauzator; (c) legate de cauză: acțiunea directă sau indirectă a cauzei, intenția (rezultat accidental sau intenționat), eveniment natural sau care presupune efort
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Levin și Rappaport Hovav (2005: 20) reiau ideea că unele clase de verbe prezintă realizare argumentală uniformă, iar altele manifestă variație de realizare argumentală, subliniind că studiile tipologice au arătat că verbele care denotă evenimente în care un Agent animat acționează asupra unui Pacient și îi schimbă starea (crush 'a crăpa', destroy 'a distruge', kill 'a omorî') sunt tranzitive în majoritatea limbilor (Agentul este subiect, iar Pacientul este obiect direct). Levin și Rappaport Hovav (2005: 11) reiau ideea că verbele care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]