67,111 matches
-
analizează capacitatea diferitelor modalități de acțiune de a modifica această stare. Ce contribuție ar putea aduce educația, propaganda, eliminarea șomajului, promovarea egalității etc. la variația participării politice, a calității vieții, stilurilor de viață, motivației performanței în muncă? Cum se poate acționa pentru ca inegalitatea șanselor să fie diminuată? Cum se poate acționa pentru promovarea unor norme și valori morale anumite în relațiile interpersonale? Structura standard a unei teorii sociologice va fi deci următoarea: Figura 2.3. Structura standard a teoriei cauzale Deci
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
stare. Ce contribuție ar putea aduce educația, propaganda, eliminarea șomajului, promovarea egalității etc. la variația participării politice, a calității vieții, stilurilor de viață, motivației performanței în muncă? Cum se poate acționa pentru ca inegalitatea șanselor să fie diminuată? Cum se poate acționa pentru promovarea unor norme și valori morale anumite în relațiile interpersonale? Structura standard a unei teorii sociologice va fi deci următoarea: Figura 2.3. Structura standard a teoriei cauzale Deci după cum se poate observa, întregul dispozitiv explicativ se constituie în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
2.3. Structura standard a teoriei cauzale Deci după cum se poate observa, întregul dispozitiv explicativ se constituie în jurul unei teorii abstracte a fenomenului efect. Aceasta este capabilă să orienteze analiza, oferind atât o preselecție a cauzelor concrete care ar putea acționa într-un context sau altul, cât și estimarea ipotetică a mărimii contribuției lor. Teoria abstractă a comportamentului deviant ne oferă o listă de cauze foarte generale. În cadrul unei teorii contextuale putem să formulăm o listă de condiții sociale particulare (sărăcia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-un anumit context, pentru că ne putem imagina modul în care ele se conectează cu variabilele cauzale abstracte. „Poziția geografică” a unei colectivități nu va fi inclusă într-o asemenea listă, pentru că nu ne putem imagina cum ar putea ea acționa asupra variabilelor cauzale abstracte și, prin intermediul acestora, asupra efectului. Putem face, de asemenea, presupoziții rezonabile asupra puterii cauzative a diferiților factori. Acum un secol, teoriile sociale erau tentate să acorde factorilor personali (educație, inteligență, caracter, moralitate) rolul cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societății. Sau pe baze mai mult teoretice decât empirice, putem estima că un grup social oarecare are mai multe oportunități decât un altul. În cele mai multe cazuri însă, operaționalizarea variabilelor structurale abstracte se face în mod direct, prin intermediul variabilelor contextuale care acționează cauzal asupra lor. Émile Durkheim (1960) ne oferă un exemplar celebru de asemenea tip de operaționalizare. În analiza sa a sinuciderilor, el introduce ca variabilă cauzală abstractă anomia. În teoria durkheimiană, anomia este un concept teoretic, neasociat cu un set
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
integrare a părților, de controlul asupra comportamentelor membrilor săi, încât să se asigure un anumit grad de conformare cu normele sale, bunuri pentru consumul individual și colectiv etc. O întreprindere are nevoie de personal muncitor calificat și motivat pentru a acționa în vederea realizării obiectivelor acesteia, mecanisme de conducere și coordonare a întregii activități, de informații și cunoștințe științifice etc. Cerința funcțională presupune o orientare activă a unui sistem spre crearea și menținerea condițiilor necesare bunei sale funcționări: supraviețuirii și dezvoltării. Condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o dispută latentă între două tipuri distincte de abordare a cerințelor funcționale: una universală, tipologizantă și o alta particularistă. Problema aflată în discuție este dacă sistemele sociale, indiferent de specificul lor, de natura lor particulară și de condițiile în care acționează, vor prezenta aceleași mari tipuri de cerințe funcționale sau vor fi caracterizate de cerințe funcționale particulare ce vor trebui să fie determinate în fiecare caz în parte. Pentru ilustrare voi cita unele dintre cele mai influente tentative în această privință
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de alte funcții pozitive; în primul rând, reprezintă un instrument de reafirmare a solidarității sociale într-un moment dificil pentru colectivitate, amenințată nu numai cu înfometarea, dar și cu dezagregarea. În fața amenințării naturale, colectivitatea se afirmă solidar, gata de a acționa în mod colectiv. În al doilea rând, dansul ploii poate fi interpretat ca o modalitate de „descărcare acțională”, de afirmare a atitudinii colective active. Cheia succesului societății omenești sunt nu numai inventivitatea, dar și tenacitatea, voința de a căuta soluții
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dansul ploii poate fi interpretat ca o modalitate de „descărcare acțională”, de afirmare a atitudinii colective active. Cheia succesului societății omenești sunt nu numai inventivitatea, dar și tenacitatea, voința de a căuta soluții, de a nu se resemna, de a acționa dincolo de limitele posibilităților efective de acțiune umană. Recurgând la ea, nu se obține un rezultat efectiv. În condiții ridicate de înaltă incertitudine însă, colectivitatea și/sau individul dobândesc sentimentul că au acționat și în cazul acestei situații, despre care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
soluții, de a nu se resemna, de a acționa dincolo de limitele posibilităților efective de acțiune umană. Recurgând la ea, nu se obține un rezultat efectiv. În condiții ridicate de înaltă incertitudine însă, colectivitatea și/sau individul dobândesc sentimentul că au acționat și în cazul acestei situații, despre care nu au de unde ști că este insolubilă. Atitudinea activă a fost reafirmată. În acest sens, magia poate fi interpretată ca o acțiune simbolică cu funcția de recuperare a speranței și de afirmare, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fost reafirmată. În acest sens, magia poate fi interpretată ca o acțiune simbolică cu funcția de recuperare a speranței și de afirmare, totodată, a necesității acțiunii. Dezastrul natural nu găsește colectivitatea disperată, neputincioasă, resemnată, în pragul dezagregării interne, ci acționând solidar și organizat. Dansului ploii i se pot asocia și alte funcții: oportunitate de manifestare estetică și, de ce nu, eventual facilitarea contactului între tineri în vederea alegerii partenerului de viață. Analiza funcțională nu trebuie, în consecință, să se rezume la identificareaunei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
context structural (Merton, 1957), la care trebuie să se adapteze. Sistemul din care face parte, elementele acestuia cu care el se învecinează, alte sisteme pe care le afectează lateral tind să dezvolte exigențe specifice față de respectivul element. Cerințele funcționale laterale acționează în mai multe sensuri: 1. amplificarea caracteristicilor pozitive din punctul lor de vedere (amplificarea funcțiilor educativ-integrative ale armatei); 2. inhibarea sau limitarea consecințelor negative (controlul poluării, protecția muncii); 3. modificarea unui element prin implementarea unor caracteristici (finalități) suplimentare în raport cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
uman-colective de acțiune. Acțiunea colectivă se deosebește decea individuală, presupunând totodată și capacitatea de acțiune concretă, coordonată, de mobilizare pentru acțiune a unui număr mare de persoane. Se vorbește, astfel, de capacitatea unei clase sociale sau a colectivității de a acționa unitar, de a-i mobiliza la o acțiune organizată și coordonată pe membrii săi. • Instrumentele materiale și social-instituționale de a acționa: tehnologii, instituții sociale, norme colective, tradiții, organizații sociale. • Cunoștințele necesare realizării respectivei activități, în condițiile existente, cât și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a unui număr mare de persoane. Se vorbește, astfel, de capacitatea unei clase sociale sau a colectivității de a acționa unitar, de a-i mobiliza la o acțiune organizată și coordonată pe membrii săi. • Instrumentele materiale și social-instituționale de a acționa: tehnologii, instituții sociale, norme colective, tradiții, organizații sociale. • Cunoștințele necesare realizării respectivei activități, în condițiile existente, cât și capacitatea (cunoștințele necesare) de a crea noi instrumente tehnice și instituționale de acțiune. Sistemele sociale dispun de posibiluri acționale determinate. Vânătorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este latentă. Pot fi formulate două asemenea tipuri de situații care fac ca o cerință funcțională să fie latentă: a) Lipsa posibilităților de satisfacere a respectivei cerințe funcționale. Dacă în posibilul acțional al sistemului nu există vreo posibilitate de a acționa în sensul satisfacerii cerinței funcționale în cauză, aceasta va tinde să treacă în latență. Presiunea continuă spre acțiune ar fi în acest caz disfuncțională, sistemul orientându-și energiile în alte direcții. Apariția posibilităților efective de satisfacere a cerinței funcționale va
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de mediu care afectează posibilul acțional al acestuia. Schema funcțională lărgită poate fi atunci figurată în următorul fel: Figura 4.2. Schema funcțională lărgită Un enunț cauzal complet trebuie să ia deci în considerare două tipuri de cauze, unele care acționează asupra cerințelor funcționale ale sistemului (s) în discuțieși altele care acționează asupra posibilului său acțional. El va trebui să fie de forma: E(s) = f (C × P) Alegerea unui element E de către sistemul s este în funcție (determinată cauzal) de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate fi atunci figurată în următorul fel: Figura 4.2. Schema funcțională lărgită Un enunț cauzal complet trebuie să ia deci în considerare două tipuri de cauze, unele care acționează asupra cerințelor funcționale ale sistemului (s) în discuțieși altele care acționează asupra posibilului său acțional. El va trebui să fie de forma: E(s) = f (C × P) Alegerea unui element E de către sistemul s este în funcție (determinată cauzal) de C, clasa condițiilor exterioare care afectează dinamica interioară a sistemului, cerințele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
factorii care determină variația cerințelor funcționale sunt ținuți constanți (cerințele funcționale vor fi, la rândul lor, constante), alegerea de către sistem a unui element va fi determinată complet de variația condițiilor ce afectează posibilul său acțional. Iar când clasa factorilor care acționează asupraposibilul acțional al sistemului nu variază, alegerea elementului E va fi determinată exclusiv de variația condițiilor ce afectează cerințele funcționale ale respectivului sistem. Astfel, explicațiile cauzale prin evocarea unui singur factor vor fi incomplete. Cazul religiei, citat la începutul capitolului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Pentru înțelegerea mai clară a schemei funcționale lărgite este necesar să analizăm mai amănunțit modul în care cele două tipuri de cauze externe determină dinamica internă a sistemelor. Determinarea cauzală a cerințelor funcționaletc "Determinarea cauzală a cerințelor funcționale" Condițiile exterioare acționează asupra sistemelor sociale producând modificări în starea acestora, a parametrilor lor funcționali, fapt care are consecințe importante pentru configurația cerințelor lor funcționale. Acest lucru este valabil pentru toate sistemele deschise, cu autoreglare, și, în mod special, pentru sistemele sociale care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un articol. Un mediu dinamic, aflat în rapidă schimbare, cere sporirea capacităților creative și adaptative ale sistemului. Un pericol extern produce, printre altele, anxietate și deci cerința absorbției ei. Se pot desprinde câteva mari tipuri de modalități prin care mediul acționează asupra cerințelor funcționale. a) Latent/manifest. Multe cerințe funcționale sunt doar latente, potențiale, eleactualizându-se, devenind manifeste doar în anumite condiții de mediu. Securitatea este potențial o cerință funcțională a oricărei colectivități. În măsura în care nu există nici o amenințare, această cerință nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
oferă un alt exemplu de joc latent/manifest alcerințelor funcționale. Necesitățile umane superioare, argumentează psihologul american, devin manifeste doar într-un mediu suportiv care asigură satisfacerea în linii generale a necesităților de la baza ierarhiei. b) Intensitatea cerințelor funcționale. Condițiile exterioare acționează și asupra intensității cerințelor funcționale, a importanței și urgenței lor. Cerințele de solidaritate, de noi cunoștințe, de întărire a autorității sociale, de reducere a tensiunilor interne, de creativitate și adaptare flexibilă pot varia mult din punctul de vedere al intensității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ocupă o poziție de conducere, securitate și supraviețuire în cazul unei poziții sociale marginale (șomer), autoactualizare, recunoaștere socială, prestigiu într-o poziție ca aceea de artist sau om de știință. Există multe teorii care invocă drept cauze factori externi ce acționează asupra comportamentului sistemelor prin cerințele funcționale ale acestora. J. White (1948) face observația că în cazul colectivităților aflate la un nivel scăzut de dezvoltare economică și socială, trăind într-o relativă izolare, există o anumită structură a raportului dintre timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acestea creează necesități corespunzătoare lor. Pentru a procura însă noile produse, resimțite tot mai mult ca necesare, populația respectivă trebuie să-și intensifice efortul productiv pentru a putea schimba propriile produse pe noile produse. Modificarea mediului (apariția de noi produse) acționează asupra sistemului (colectivitatea în cauză) modificând cerințele sale funcționale (generarea de noi necesități), iar acestea orientează sistemul în sensul satisfacerii lor; creșterea producției pentru a putea schimba propriile produse pe produsele devenite înalt dezirabile și, complementar, scăderea timpului dedicat activităților
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la acest circuit cauzal (Lanzetta, Wendt, Langham, Haefner, 1954). Ei au recurs la o ingenioasă manipulare experimentală a gradului de anxietate. În mod direct este dificil să măsori gradul de anxietate și, complementar, cerința funcțională aeliminării ei. Se poate însă acționa asupra nivelului de anxietate pe cale medicamentoasă. În consecință, s-a lucrat cu grupuri plasate în următoarele tipuri de condiții: a) condiții de amenințare în care se presupune că grupurile se vor caracteriza printr-un nivel ridicat de anxietate; b) condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cazul său, spre deosebire de sistemul finalist, elementele au preeminență asupra întregului. Suprasistemele au o logică diferită de logica sistemelor finaliste. Ele nu se constituie „de sus în jos”, de la finalități spre structură, ci de „jos în sus”, de la sistemele componente care acționează în sensul realizării finalităților lor proprii și generează stări structurale rezultate, echilibruri. Acțiunile cumulate ale elementelor componente creează interacțiuni, efecte de compoziție emergente care, la rândul lor, modifică situația în care acționează fiecare sistem component. Boudon (1979) ne oferă un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]