66,268 matches
-
brațul) și golful Musura sunt respectiv o apă curgătoare (gârlă izvorâtă din brațul Chilia, pe partea dreptă) și o zonă lagunară pe cale de aluvionare, situate între ieșirea în Marea Neagră a brațelor Chilia și Sulina, a căror evoluție geomorfologică condiționează traseul frontierei româno-ucrainene cât și o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării, până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga. Geomorfologic vorbind, canalul și golful Musura sunt foarte recente
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
28 iunie 1940, comisarul adjunct al Comisariatului Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice, Vladimir Dekanozov, i-a transmis, la 17 august 1940, ambasadorului român la Moscova Grigore Gafencu, că statul sovietic dorește întrunirea la Moscova a unei comisii mixte pentru delimitarea frontierei. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era aceasta trasată pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940, anume pe talvegul brațului Chilia. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
transmis, la 17 august 1940, ambasadorului român la Moscova Grigore Gafencu, că statul sovietic dorește întrunirea la Moscova a unei comisii mixte pentru delimitarea frontierei. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era aceasta trasată pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940, anume pe talvegul brațului Chilia. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie-24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
ocupat și Ostrovul Limba din golful Musura. Delegația sovietică a pus România în fața faptului împlinit, ocupând cu forța șase insule de pe brațul Chilia, totalizând un teritoriu de peste 23,75 km². Astfel, a fost ocupată și gura brațului Chilia, linia de frontieră fiind mutată unilateral pe canalul și prin golful Musura. Ministerul de Externe al României a depus un protest la Moscova față de această ocupare, la care comisarul adjunct pentru afaceri străine al URSS, Andrei Vîșinski, a răspuns "exprimând nădejdea că România
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
nădejdea că România nu va stărui în protestul său, pe care guvernul sovietic nu-l poate accepta". El a repetat că "aceste insule nu au nici o valoare pentru România, însă ele sunt extrem de importante pentru URSS". Pentru a delimita noua frontieră și a clarifica neînțelegerea, Andrei Vîșinski propuse întrunirea la fața locului a unei noi comisii mixte. După declanșarea războiului antisovietic, la 21 iulie 1941 unități militare române ale Diviziei 10 de infanterie au trecut Dunărea, eliberând în scurt timp insulele
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
erau evacuate de către sovietici. După încheierea armistițiului cu URSS din 12 septembrie 1944, grănicerii sovietici au reocupat fără lupte toate insulele situate la sud de șenalul navigabil principal al brațului Chilia, canalul și golful Musura redevenind "de facto" zonă de frontieră. La data de 4 februarie 1948, prim-ministrul Republicii Populare Române, dr. Petru Groza și ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS", care
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
golful Musura redevenind "de facto" zonă de frontieră. La data de 4 februarie 1948, prim-ministrul Republicii Populare Române, dr. Petru Groza și ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS", care, cu toate că invoca Tratatul de pace de la Paris din 1947 (conform căruia frontiera româno-sovietică era fixată pe talvegul brațului Chilia), a permis, contrar prevederilor acestui Tratat, trecerea de partea sovietică a șapte insule românești
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
dr. Petru Groza și ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS", care, cu toate că invoca Tratatul de pace de la Paris din 1947 (conform căruia frontiera româno-sovietică era fixată pe talvegul brațului Chilia), a permis, contrar prevederilor acestui Tratat, trecerea de partea sovietică a șapte insule românești (Coasta Dracului, Dalerul mare și mic, Maican, Limba și Șerpilor), linia frontierei trecând prin canalul și golful Musura spre
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
pace de la Paris din 1947 (conform căruia frontiera româno-sovietică era fixată pe talvegul brațului Chilia), a permis, contrar prevederilor acestui Tratat, trecerea de partea sovietică a șapte insule românești (Coasta Dracului, Dalerul mare și mic, Maican, Limba și Șerpilor), linia frontierei trecând prin canalul și golful Musura spre Sulina. În schimb, ostroavele Tatomirului (Tătarul mare sau Tatanir) și Cernofcăi, și ele ocupate în 1944, sunt oficial recunoscute ca aparținând României, grănicerii sovietici retrăgându-se din ele. Acest protocol nu a fost
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
de externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar la fața locului, la bordul unei șalupe sovietice, un proces-verbal prin care s-a stabilit frontiera româno-sovietică pe canalul și prin golful Musura. Aceste documente au fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul-comandor Constantin Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor, a fost arestat pentru că nu recunoștea URSS-lui ostrovul Limba, Insula
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
unei șalupe sovietice, un proces-verbal prin care s-a stabilit frontiera româno-sovietică pe canalul și prin golful Musura. Aceste documente au fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul-comandor Constantin Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor, a fost arestat pentru că nu recunoștea URSS-lui ostrovul Limba, Insula Șerpilor și nici celelalte ostroave de pe Brațul Chilia. După fixarea frontierei pe brațul Musura, în mai multe rânduri, pescarilor români surprinși de furtuni în zonă nu li s-a permis
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul-comandor Constantin Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor, a fost arestat pentru că nu recunoștea URSS-lui ostrovul Limba, Insula Șerpilor și nici celelalte ostroave de pe Brațul Chilia. După fixarea frontierei pe brațul Musura, în mai multe rânduri, pescarilor români surprinși de furtuni în zonă nu li s-a permis să se adăpostească pe ostrovul Limba, fiind refulați de către grănicerii sovietici chiar atunci când (fiind Lipoveni) li se adresau în lima rusă
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
grănicerii sovietici chiar atunci când (fiind Lipoveni) li se adresau în lima rusă. Situația nu a fost oficializată decât odată cu semnarea la București la 27 februarie 1961, a Tratatului încheiat între Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare și asistență mutuală. Documentele din anii 1948-1949 au fost ratificate la data de 20 iunie 1961 la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe atunci președinte al Consiliului de Stat) doar de către Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
să intre în vigoare, fără ratificarea ei de către Parlamentele celor două țări (în acele vremuri Sovietul Suprem al URSS, respectiv Marea Adunare Națională a României), lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, se consideră conform dreptului constituțional că "de jure", frontiera de stat este pe talvegul brațului Chilia conform Tratatului de Pace de la Paris din 1947. Numai tratatul frontalier româno-ucrainean de la Constanța din 2 iunie 1997, intrat în vigoare la 22 octombrie 1997, a oficializat "de jure" frontiera româno-ucraineană de pe brațul
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
că "de jure", frontiera de stat este pe talvegul brațului Chilia conform Tratatului de Pace de la Paris din 1947. Numai tratatul frontalier româno-ucrainean de la Constanța din 2 iunie 1997, intrat în vigoare la 22 octombrie 1997, a oficializat "de jure" frontiera româno-ucraineană de pe brațul Musura, precum și apartenența a șase din cele șapte insule contestate la Ucraina (rămânănd în litigiu Insula Maican). Un nou litigiu a apărut însă după intrarea în vigoare a Tratatului româno-ucrainean de la Constanța din 2 iunie 1997, deoarece
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
a Tratatului româno-ucrainean de la Constanța din 2 iunie 1997, deoarece aluvionarea naturală, colmatarea golfului Musura, prelungirea canalului Musura spre sud și formarea unui nou golf mai la răsărit, constituie, conform poziției ucrainene, un motiv pentru a prelungi spre sud și frontiera. În 2006, grănicerii maritimi ucraineni au balizat ceeace Ucraina socotește ca făcând parte din apele sale teritoriale până la digul Nord al brațului Sulina, dig care astfel, la răsărit de farul Nord, a devenit "de facto" frontalier. Partea română susține însă
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
2006, grănicerii maritimi ucraineni au balizat ceeace Ucraina socotește ca făcând parte din apele sale teritoriale până la digul Nord al brațului Sulina, dig care astfel, la răsărit de farul Nord, a devenit "de facto" frontalier. Partea română susține însă că frontiera trece la echidistanță între Ostrovul Limba și malul sudic al golfului Musura, așa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului frontalier de la Constanța, apoi la echidistanță de talvegul brațului Chilia-Stambulul Nou și de digul Nord al brațului Sulina. Traseul
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
și orașul istoric Konya, au fost declarate zonă de influență italiană. În reginea Kurdistan urma să se organizeze, în conformitate cu Secțiunea III, articolele 62-64, un referendum prin care locuitorii urmau să-și decidă soarta. Kurzii nu au căzut de acord asupra frontierelor viitorului lor stat, datorită diferențelor dintre zonele unde se găseau așezările lor și granițele administrative și politice ale regiunii. Primele schițe ale granițelor Kurdistanului au fost propuse în 1919 de Șerif Pașa, reprezentantul „Societății pentru Înălțarea Kurdistanului” ("Kürdistan Teali Cemiyeti
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Iran, în Irak (aflat sub control britanic) și în Siria (aflată sub controlul francez). Chiar și aceste prevederi nu au fost niciodată puse în practică, de vreme ce Tratatul de la Sèvres a fost înlocuit câțiva ani mai târziu de Tratatul de la Lausanne. Frontiera irako-turcă așa cum este azi, a fost stabilită în iulie 1926. Articolul 63 al tratatului prevedea garanții speciale minorității asiriano-chaldeană. Aceste prevederi nu au fost niciodată puse în practică, fiind eliminate prin Tratatul de la Lausanne. Regiunea Strâmtorilor urma să acopere Bosforul
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Çatalca, insulele Imbros și Tenedo și insulele Mării Marmara treceau sub controlul Greciei. Apele teritoriale ale acestor insule au fost declarate ape internaționale și administrarea lor a fost lăsată în seama „Regiunii Strâmtorilor”. Armenia a primit un teritoriu important, în conformitate cu frontierele fixate de președintele SUA, Woodrow Wilson. Această zonă avea să fie cunoscută cu numele de „Armenia Wilsoniană" și includea provinci care nu mai aveau după război o populație armeană importantă, așa cum era cazul orașului-port Trabzon. Detaliile prevederilor tratatului cu privire la Mandatul
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Palestina a trecut în mod oficial sub mandatul britanic. Mandatul francez pentru Liban a fost stabilit la Conferința de la San Remo. Mandatul privea regiunea dintre Eufrat și Deșertul Sirian la est, Marea Mediterană la vest, Munții Alma Dagh la nord și frontiera egipteană la sud. Aria acestui teritoriu era de aproximativ 160.000 km2 și o populație de aproximativ 3.000.000 de locuitori. Mandatul francez pentru Liban a fost lărgit mai apoi de Liga Națiunilor cu Mandatul francez pentru Siria. Regiunea
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Internă Macedoneană” (VMRO), care milita pentru recucerirea Macedoniei prin război. În fața atâtor inamici, Stamboliiski a căutat sprijjinul comuniștilor bulgari și a stabilit relații cu Uniunea Sovietică. În martie 1923, Stamboliiski a semant un acord cu Iugoslavia prin care recunoștea noua frontieră comună și se angaja să lupte împotriva VMRO. Naționaliștii au organizat o lovitură de stat pe 9 iunie 1923, în timpul căreia Stamboliykski a fost asasinat. Cu sprijinul direct al țarului și a VMRO, la Sofia a fost adus la putere
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
slavă. În anul 805, Krum a profitat de înfrângerea hanatului avarilor pentru a înfrânge restul avarilor și pentru a-și extinde autoritatea sa peste Munții Carpați, în Transilvania, și de-a lungul Dunării în estul Pannoniei. Bulgaria a avut astfel frontieră comună cu Imperiul franc, cu urmări importante în politica dusă de succesorii lui Krum. Krum s-a angajat într-o politică de expansiune teritorială. În 807 forțele bulgare au învins armata bizantină în valea Strumei. În 809, oștirea lui Krum
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
garnizoana bizantină, de 6.000 de oșteni, în ciuda promisiunii lui Krum că viața acestora va fi cruțată. Actul a provocat reacția împăratului bizantin Nicefor (Nichifor) I, care a dispus strămutarea populației din Anatolia și a o coloniza de-a lungul frontierei pentru a o proteja. Nicefor I a încercat, fără succes, să recupereze și să refortifice Serdica. La începutul anului 811, Nicefor I a întreprins o expediție masivă împotriva Bulgariei. A înaintat până la Marcellae (lângă Karnobat). Aici, Krum a încercat să
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
reprezintă o serie de conflicte din perioada 634 - 1180 între Imperiul Roman de Răsărit) și califatele arabe. Conflictele au început în timpul primelor cuceriri musulmane ale Califatului Rashidun și ale Califatului Omeiad și au continuat sub forma unor lungi lupte de frontieră până la începutul cruciadelor. Ca rezultat, bizantinii au pierdut multe teritorii, iar Levantul, Mesopotamia și Africa de Nord au fost cucerite de către arabi. Prelungirea și escaladarea războaielor dintre bizantini și sasanizi din secolele al șaselea și al șaptelea au lăsat ambele imperii epuizate
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]