67,494 matches
-
de bază a formațiunilor geologice care formează subasmentul și orizontul formațiunilor de suprafața maternare. Din punct de vedere geotehnic pământurile din cuprinsul perimetrului orașului Valea lui Mihai sunt predominant nisipoase, prafoase, sau prafoase nisipoase. Ca și resurse naturale se pot aminti : lemn de salcâm ( esența tare ) pentru construcții, combustibil, argila pentru cărămidă, apa termală, exploatare de țiței, gaze. Altele surse minerale locale le constiuie exploatările de nisip folosite pentru construcții ( mortar pentru zidărie și tencuieri ) pentru fabricarea BCA. În perspectiva datorită
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
liberală fiind pe rând consilier comunal, prefect de Prahova (1935-1936) și senator. Un alt urlățean a fost inginerul [[Constantin Costandache]] (1891-?). A urmat "Școala de Poduri și Șosele" (Politehnica) din București, dar și-a consacrat apoi întreaga activitate problemelor financiare. Amintim dintre lucrările publicate: "La solution économique de la crise monetaire" ([[1923]]), "Lichidarea vechilor datorii" ([[1933]]) ș.a. Cunoscutul diplomat interbelic [[Constantin Vișoianu]] (1897-1994) este și el originar din Urlați. A urmat Dreptul și Filosofia la București și Paris, după care a intrat
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Costinești]], precum și lucrări de natură ambientală la [[Muzeul Militar Național]]. De proveniență din târgul de pe Cricov este inginerul electronist, dr. în științe matematice [[Paul V. Constantinescu]] (n. 1930, Urlați). Desfășoară o activitate didactică și științifică prodigioasă și prestigioasă din care amintim doar: "Introducere în programarea automată" (1967), "Modelarea unitară a genezei și dezvoltării sistemelor" (1983), "Sisteme ierarhizate" (1986), "Sinergia, informația și geneza sistemelor" (1990) Tânărul pictor [[Adrian Nicolae]] (n. 1956, Urlați) e și el get-beget urlățean. După ce a absolvit Institutul de
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
După ce a absolvit Institutul de artă plastică N. Grigorescu (1986) a devenit membru al Filialei UAP Ploiești, participând din 1990 atât la expozițiile organizate la Ploiești, cât și în țară. Fără să aibă matrice cu miroznă de Dealu Mare am aminti și alte personalități care au avut contacte cu târgul cu nume șaradă... Printre ei, scriitorul [[Alexandru Antemireanu]] (1877, Tomșani-1910), care, pe lângă faptul că e din împrejurimi și a făcut școala primară la Urlați, datorează învățătorului său și numele de scriitor
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
viața vine și [[Ionel Teodoreanu]] cu romanul său "Să vină Bazarcă!" (1947, apărut postum), unde un lăutar localnic "prin arcușul căruia curge tot vinul vechi de la Urlați", vin care e sprinten la băut, dar și cu o ușoară melancolie care amintește buchetul marelui Cotnar . În acest Urlați, a cărui față a început să se mai schimbe în ultima vreme, întâlneam în deceniul al IX-lea al veacului trecut pe dascălul [[Vasile Marin Cucu]] (1915, Cornurile Ph. - ?), autorul romanelor de nuanță autobiografică
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
inscripții, numeroase monumente sculptate, statui, monede, ceramică, un altar cu scriere grecească dedicate zeului Kimistenos etc. Pe teritoriul localității se găsesc câteva biserici cu valoare arhitecturală deosebită, unele incluse pe lista actualizată a monumentelor istorice cu valoare deosebită, între care amintim: Poluarea
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
din perioada daco-romană. În secolul X așezarea s-a aflat sub stăpânirea voievodului Glad. Există referiri că la Nădlac exista o cetate la 1192, distrusă de tătari în 1241. Prima atestare documentară sigură datează din 11 martie 1313, când este amintită într-un testament sub numele de "Noglog". Între 1451-1446 s-a aflat în posesia lui Iancu de Hunedoara. În 1474 regele Matei Corvin dăruiește moșia Nădlac familiei de feudali sârbi Jaksici. Aceștiau au construit la Nădlac un castel cu turnuri
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
Siret un corporaliu făcător de minuni, transformând localitatea într-un important centru de pelerinaj atât pentru credincioșii romano-catolici cât și pentru cei ortodocși. Din 1395 încep să fie înființate școli pe langă bisericile ortodoxe din Siret. În 1401 orașul este amintit că reședința episcopala a armenilor, informație contestată de unii istorici. Șiretul avea în vremea respectivă o puternică comunitate armeana întemeiata în timpul migrației armenilor din 1319 sau chiar cea din 1239. În anul 1352 este menționată o puternică colonie armeana care
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
perioadă Moldova era instabilă din punct de vedere politic, domniile principilor fiind foarte scurte. Unii dintre principi au fost ostili armenilor, alții în schimb i-au sprijinit. În perioada 1632-1639 călugărul italian Nicolo Barsi vizitează Moldova și în scrierile sale amintește că a vizitat orașul Siret în care se află o foarte frumoasă mănăstire dominicana cu hramul Sfanțul Ioan Botezătorul. Această mănăstire avea în grădina un izvor făcător de minuni și era un important centru de pelerinaj în zonă. În 1673
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
în punctul Valea Oanii s-a mutat în jurul mănăstirii, pe moșia Segarcea, locul pe care este așezată astăzi, localitatea Segarcea.La 15 septembrie 1557 a fost emis la Târgoviște, de către cancelaria lui Pătrașcu cel Bun, un document prin care este amintită și localitatea Segarcea. Dacă în anul 1415 se amintea doar de existența unei moșii cu numele de Segarcea, iar în 1557 se amintește și de existența unei localități cu numele de Segarcea, se poate trage concluzia că satul ar fi
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
pe moșia Segarcea, locul pe care este așezată astăzi, localitatea Segarcea.La 15 septembrie 1557 a fost emis la Târgoviște, de către cancelaria lui Pătrașcu cel Bun, un document prin care este amintită și localitatea Segarcea. Dacă în anul 1415 se amintea doar de existența unei moșii cu numele de Segarcea, iar în 1557 se amintește și de existența unei localități cu numele de Segarcea, se poate trage concluzia că satul ar fi putut lua ființă numai în acest interval de timp
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
1557 a fost emis la Târgoviște, de către cancelaria lui Pătrașcu cel Bun, un document prin care este amintită și localitatea Segarcea. Dacă în anul 1415 se amintea doar de existența unei moșii cu numele de Segarcea, iar în 1557 se amintește și de existența unei localități cu numele de Segarcea, se poate trage concluzia că satul ar fi putut lua ființă numai în acest interval de timp.Principala ocupație a locuitorilor acestor locuri era creșterea animalelor, în principal a oilor, dar
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
sarcinile feudale.În Războiul de Independență de la 1877, locuitorii din localitatea Segarcea și-au adus o importanță contribuție, fie prin participarea directă cu forțe omenești, fie prin aprovizionarea armatei cu hrana pentru ostași și furaje pentru căi. Este demn de amintit că printre jertfele omenești ale acestui război se numără și ostașul Ion Mitrache, locuitor al Segarcei - primul ostaș român căzut în luptele de la Rahova. Pe teritoriul localității s-a aflat și un depozit de colectare a alimentelor pentru armată. În
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
suma de patru banali vechi. Banalii erau o monedă a timpului respectiv. În documente din anii 1367 și 1368 se vorbește despre posesiunile feudalilor din Ibașfalău sub denumirea de ”possessions Ebessffalwa”, indicând că proprietari mai mulți feudali. La 1374 este amintit Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău, ca fiind stăpânul acestui sat (Ladislao filio Emerici de Ebessffalwa). Într-un document din 3 iulie 1381, regele Ludovic I de Anjou informează cele ”Șapte scaune” și cele „Două Scaune”, Scaunul Mediașului și Scaunul
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Grigorie și Petru, fiii lui Apă din Mălâncrav, în stăpânirea părților din moșia ce le revin de la Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău. Într-un document din 1 mai 1399, Ibașfalăul apare sub denumirea de "Ebesfolwa". În același timp sunt amintite și satele Gogan, Ernea și Hundorf. În documente din sec XIV și XV Dumbrăveni apare sub numele de "Ebesffalwa" (satul lui Ebes), care probabil a fost numele unui stăpân feudal. Numele de Ebesffalwa se va păstra până la începutul secolului al
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
suma de patru banali vechi. Banalii erau o monedă a timpului respectiv. În documente din anii 1367 și 1368 se vorbește despre posesiunile feudalilor din Ibașfalău sub denumirea de ”possessions Ebessffalwa”, indicând că proprietari mai mulți feudali. La 1374 este amintit Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău, ca fiind stăpânul acestui sat (Ladislao filio Emerici de Ebessffalwa). Într-un document din 3 iulie 1381, regele Ludovic I de Anjou informează cele ”Șapte scaune” și cele „Două Scaune”, Scaunul Mediașului și Scaunul
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Grigorie și Petru, fiii lui Apă din Mălâncrav, în stăpânirea părților din moșia ce le revin de la Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău. Într-un document din 1 mai 1399, Ibașfalăul apare sub denumirea de Ebesfolwa. În același timp sunt amintite și satele Gogan, Ernea și Hundorf. În documente din sec XIV și XV Dumbrăveni apare sub numele de Ebesffalwa (satul lui Ebes), care probabil a fost numele unui stăpân feudal. Numele de Ebesffalwa se va păstra până la începutul secolului al
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
1968 reședința județului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forțată a orașului, ducând la modificări semnificative în structura populației. Conform datelor recensământului din 7 ianuarie 1992, populația orașului a fost de 46.029 de locuitori. Din planul orașului, amintind de litera T pe vremea lui Balázs Orbán, a rămas numai partea orizontală, adică strada Petőfi, cât de cât în forma veche. Majoritatea clădirilor din strada Petőfi au fost construite la sfârșitul secolului XIX. sau la începutul secolului XX. Clădirile
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
numele de „Petroșeni”. Prima mențiune a Petroșanilor ca localitate o avem de la 1788. În această perioadă, locotenent-colonelul prusac Gotze face o călătorie în Orient și se întoarce din Turcia prin țările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” amintește și de Petroșani. La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroșani, iar întreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori. În această perioadă, ocupația de bază a populației era păstoritul. În 1840 încep primele exploatări în suprafață ale zăcămintelor de
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
partea de sud-est a orașului. Simboluri importante ale acestui cartier vechi sunt Biserica Greco-Catolică și Avionul Artificial din Petroșani. Unii spun că Avionul Artificial din Petroșani era funcțional mai demult, iar acum este așezat în centrul cartierului, pentru a le aminti celor din Petroșani de acele vremuri. Cartierul este cunoscut ca a fi învechit, însă, începând cu anul 2007, de când Tiberiu Iacob-Ridzi a devenit primar al Petroșaniului, se lucrează la reabilitarea Cartierului Aeroport. Conform recensământului din 2002 în Petroșani traiesc 40
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
pictor care picta în secolul XX, Baba lucra în tradiția Marilor Maeștri, nefiind nici în legătură cu realismul socialist din blocul comunist, nici cu modernismul popular în vest. Chiar dacă anumite opere ale sale arată o influență impresionistă puternică, cele mai bune opere amintesc de Marii Maeștri Spanioli, printre care Francisco Goya. A fost de asemenea fascinat de peisajele venețiene și spaniole. A expus la principalele manifestări din țară și la expoziții internationale, printre care Bienala de la Veneția (1954, 1956), expoziția "Arta non-abstractă" din
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
a căsătorit cu Janet O. Jeppson mai târziu în acel an. Gertrude, născută în Canada, a murit în Boston în 1990. Asimov a fost un claustrofil; adică se bucura de spațiile mici, închise. În primul său volum de autobiografie, își amintește o dorință din copilărie de a deține un stand propriu de reviste într-o stație a Metroului din New York, în care s-ar fi închis pentru a citi în timp ce asculta zgomotul trenurilor. Asimov se temea de zburat, făcând astfel doar
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
George McGovern în cadrul unui interviu televizat din anii '70. El era nemulțumit de ceea ce considera o atitudine "irațională" promovată de mulți activiști politici radicali începând de la sfârșitul anilor '60. În a doua sa autobiografie, "In Joy Still Felt", Asimov își amintea de întâlnirea cu Abbie Hoffman, rămânând cu impresia că eroii mișcării contra-culturale din anii '60 au fost purtați de un val emoțional care, în cele din urmă, i-a lăsat eșuați într-un "tărâm spiritual al nimănui", din care se
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
da, numai, nenorocita politică ce o fac partidele și bărbații noștri de stat, de patruzeci de ani încoace.”" Barbu Delavrancea i-a scris emoționat prietenului său: Tot atunci i-a trimis lui Mateiu, prin Delavrancea, o scurtă scrisoare, din care amintim aceste cuvinte: "„Împrejurările prin care a trecut și trece țara noastră și care-mi întristează așa de adânc bătrânețele mie să-ți fie îndemn în dragoste pentru patrie. Dumnezeu să-ți facă ție parte de vremuri mai bune la bătrânețe
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
dată a fondării 752 a. Chr.. Data folosită de Varro, 753 a. Chr., a fost adoptată de istoricii moderni. Editorii renascentiști adăugau data fondării Romei manuscriptelor pe care le publicau, dând falsa impresie că romanii își numerotau anii. Este de amintit că anul de fondare varronian nu a început pe 1 ianuarie, ci în Ziua Întemeietorului - 21 aprilie. Acest lucru împiedica biserica romana timpurie să sărbătorească Paștele după 21 aprilie, deoarece sărbătorile de Ziua Întemeietorului erau în dezacord cu sobrietatea Postului
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]