66,268 matches
-
a fost un instrument legal și administrativ, nu un teritoriu geografic. Jurisdicția teritorială a mandatului putea fi schimbată prin tratate, capitulații, concesiuni sau alte mijloace legale. Pentru un observator neavizat, părea că frontiera mandatului britanic pentru Palestina trebuia extinsă până la frontiera apuseană a mandatului Mesopotamiei. De fapt, regiunea de la est de linia Damasc-hamma-Aleppo, (inclusiv cea mai mare parte a Transiordaniei) fusese promisă încă din 1915 de britanici Sharifului din Mecca. Regatul Unit își luase angajamentul ca să permită proclamarea independenței unui stat
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
asupra teritoriilor la vest de calea ferată Hedjaz. Acordul Faisal-Weizmann prevedea că granițele dintre statele arab și palestinian să fie determinate de o comisie, după încheierea Conferinței de pace. Viitorul stat arab și căminul național evreiesc făceau necesară trasarea unor frontiere și stabilirea unui regim administrativ în subdistrictele Cisiordaniei istorice (la vest de Iordan) și Transiordaniei (la est de Iordan). Britanicii și-au asumat dreptul ca „după aprobarea de către Secretarul de stat, să dividă Palestina prin proclamație în diviziuni administrative sau
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
că acest teritoriu trebuie să rămână independent, dar legat strâns de Palestina. Aaron Klieman consideră că francezii au format un nou stat damaschin după bătălia de la Maysalun. Ca urmare, Curzon i-a transmis instrucțiuni lui Vansittart la Paris să lase frontiera de est a Palestinei neconturată. Pe 21 martie 1921, consilierii juridici ai Foreign and Colonial Office au decis să introducă în Mandatul Palestinei articolul 25. Aprobarea acestei inițiative a fost dată de Curzon pe 31 martie 1921, iar forma finală
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
și libera practicare a tuturor religiilor. În timpul și după încheierea Primului Război Mondial, Londra și-a asumat o serie de angajamente contradictorii cu privire la împărțirea regiunii: Declarație Balfour din 1917, Acordul Sykes-Picot, Acordul Hussein-McMahon și Cartea albă Churchill. În timpul discuțiilor de la San Remo, frontierele teritoriilor sub mandat nu au fost definite precis Frontiera dintre mandatele francez și britanic a fost definită vag în cadrul Acordului de frontieră franco-britanic din decembrie 1920. Acest acord au plasat Înălțimile Golan în zona de influență franceză. De asemenea, tratatul
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
încheierea Primului Război Mondial, Londra și-a asumat o serie de angajamente contradictorii cu privire la împărțirea regiunii: Declarație Balfour din 1917, Acordul Sykes-Picot, Acordul Hussein-McMahon și Cartea albă Churchill. În timpul discuțiilor de la San Remo, frontierele teritoriilor sub mandat nu au fost definite precis Frontiera dintre mandatele francez și britanic a fost definită vag în cadrul Acordului de frontieră franco-britanic din decembrie 1920. Acest acord au plasat Înălțimile Golan în zona de influență franceză. De asemenea, tratatul a dus la înființarea unei comisii mixte pentru stabilirea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
regiunii: Declarație Balfour din 1917, Acordul Sykes-Picot, Acordul Hussein-McMahon și Cartea albă Churchill. În timpul discuțiilor de la San Remo, frontierele teritoriilor sub mandat nu au fost definite precis Frontiera dintre mandatele francez și britanic a fost definită vag în cadrul Acordului de frontieră franco-britanic din decembrie 1920. Acest acord au plasat Înălțimile Golan în zona de influență franceză. De asemenea, tratatul a dus la înființarea unei comisii mixte pentru stabilirea și marcarea pe teren a frontierelor exacte. Comisia și-a prezentat raportul final
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a fost definită vag în cadrul Acordului de frontieră franco-britanic din decembrie 1920. Acest acord au plasat Înălțimile Golan în zona de influență franceză. De asemenea, tratatul a dus la înființarea unei comisii mixte pentru stabilirea și marcarea pe teren a frontierelor exacte. Comisia și-a prezentat raportul final pe 3 februarie 1922 și a fost aprobat cu unele modificări pe 7 martie 1923, cu câteva săptămâni mai înainte ca cele două puteri să-și asume responsabilitatea pentru mandate pe 29 septembrie
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
navigație pe lacul Hula, lacul Tiberiada și râul Iordan ca și cetățenii mandatului Palestinei, guvernul Palestinei fiind însă responsabil pentru administrarea lacurilor. Mișcarea sionistă a făcut presiuni asupra francezilor și britanicilor pentru includerea cât mai multor resurse de apă între frontierele viitoarei Palestine. Aceste intervenții au influențat negocierile și au dus în cele din urmă la includerea întregii Mării Galileei, a ambelor maluri ale râului Iordan a lacului Hula, a izvorului Dan și a unei părți a râului Yarmouk. Înaltul comisar
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
întregii Mării Galileei, a ambelor maluri ale râului Iordan a lacului Hula, a izvorului Dan și a unei părți a râului Yarmouk. Înaltul comisar pentru Palestina, Herbert Samuel, a fost cel care a cerut controlul complet al Mării Galileei. Noua frontieră urma o fâșie de 10 m lățime de-a lungul malului de nord-est. După trasarea liniei de frontieră, guvernele francez și britanic au semnat pe 2 februarie 1926 un Acord de bună vecinătate între teritoriile sub mandat Palestina, Siria și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
părți a râului Yarmouk. Înaltul comisar pentru Palestina, Herbert Samuel, a fost cel care a cerut controlul complet al Mării Galileei. Noua frontieră urma o fâșie de 10 m lățime de-a lungul malului de nord-est. După trasarea liniei de frontieră, guvernele francez și britanic au semnat pe 2 februarie 1926 un Acord de bună vecinătate între teritoriile sub mandat Palestina, Siria și Liban. Ministrul de externe britanic, lordul Curzon, împreună cu reprezentanții guvernelor francez și italian, au respins primele versiuni ale
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
pot fi amendate unilateral. John Marlowe nota că, în ciuda independenței teoretice a Transiordaniei conferită prin tratatul din 1947, Legiunea Arabă a continuat să fie folosită, sub comanda nominală transiordaniană, dar sub cea reală britanică, în chestiunile polițienești și pentru controlul frontierelor Palestinei. Purtătorul de cuvânt al Agenției Evreiești a declarat că Transiordania reprezenta o parte integrantă a Palestinei și că, în conformitate cu articolul 80 al Cartei ONU, poporul evreu are un interes legitim în acest teritoriu. Tratatul anglo-american, cunoscut și cu numele
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Potok și o parte relativ mică din Kosovska Mitrovica. Acesta din urmă include acele părți ale orașului Mitrovica, care sunt corespunzătoare pe malul nordic al râului Ibar. Cuprinde o suprafață de 1.200 km² sau 11% din teritoriul provinciei. Datorită frontierei cu Șerbia Centrală, partea de nord a provinciei Kosovo nu este, strict vorbind, o „enclava sârbă” sau „exclavă sârbă”. Kosovo de Nord este bogat în minerale, fiind cunoscută odinioară mină Trepča. Părțile Kosovo de Nord sunt: Partea de nord a
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
primit „dreptul de tranzit liber spre portul Batumi pentru toate materialele și mărfurile destinate sau provenind din Turcia, fără obligațiuni sau taxe vamale și cu dreptul Turciei să utilizeze portul Batumi fără nicio taxă specială”. Tratatul modifica de asemenea și frontiera dintre Turcia și Armenia pe cursul râurilor Akhurian și Aras. Turcia primea de la Armenia aproape fostul oblast Kars din Imperiul Rus, inclusiv uezdul Surmalu cu Muntele Ararat și orașele Iğdır, Koghb (Tuzluca), Kars, Ardahan și Oltu, ruinele de la Ani și
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
uezduri Nahicevan și Șarur al guberniei Erivan) să fie incorporată în Azerbaidjan ca un teritoriu autonom. În 1924 a fost fomată pe acest teritoriu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Nahicevan, ca o enclavă subordonată Azerbaigeanului Sovietic. Noua republică autonomă avea o frontieră de 15 km cu districtul Surmalu din Turcia. Însfârșit, în articolul nr. 6, Tratatul consemna că părțile contractante „consideră toate tratatele precedente, semnate de Imperiile Otoman și cel Țarist, ca fiind anulate, acestea pierzându-și puterea juridică”, implicând astfel, printre
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
situație foarte grea. Pe de-o parte, turcii doreau să păstreze relații bune cu URSS, dar în același timp nu erau dispuși să cedeze vreun teritoriu. Diplomații britanici au remarcat că, încă din 1939, politicienii sovietici doresc redeschiderea negocierilor privind frontiera sovieto-turcă și să anuleze tratatul de la Kars. La încheierea celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică se transformase într-o superputere, iar Turcia nu avea deloc capacitatea să lupte cu vecinul ei. La sfârșitul toamnei anului 1945, sovieticii concentraseră
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
toate republicile sud-caucaziene vor semna mai târziu tratate similare cu Turcia. Ministrul de externe armean Vartan Oskanian a amintit că Declarația de Independență a Armeniei și Constituția țării numesc provinciile turce răsăritene „Armenia Apuseană”. Armenia nu recunoaște în mod explicit frontierele Turciei contemporane. În plus, Oskanian a subliniat că Turcia nu a pus în practică o serie de prevederi ale tratatului. De exemplu, tratatul cerea Turciei să deschidă consulate în fiecare dintre cele trei republici caucaziene. Datorită tensiunilor dintre Armenia și
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
Turcia nu a pus în practică o serie de prevederi ale tratatului. De exemplu, tratatul cerea Turciei să deschidă consulate în fiecare dintre cele trei republici caucaziene. Datorită tensiunilor dintre Armenia și Azerbaidjan în privința regiunii Arțah/Karabah, Turcia a închis frontiera terestră cu Armenia și relațiile diplomatice bilaterale au intrat în colaps, ceea ce ar echivala cu o violare a tratatului, după părerea Erevanului. Oskanyan merge până acolo încât afirmă că Turcia pune la îndoială validitatea tratatului
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
monarhului Persiei pentru toți supușii creștini din imperiu. Acest sistem al menținerii creștinilor ca o comunitate religioasă protejată a continuat după cucerirea islamică a Imperiului Sasanid, iar comunitatea creștinilor nestorieni a continuat să se dezvolte, reușind să trimită misionari dincolo de frontierele imperiului, până în China sau India. Milieturile creștine au fost înființate în Imperiul Otoman de sultanul Mehmed al II-lea Fatih după cucerirea Constantinopolului în 1453. Sultanul a reorganizat statul otoman drept stat succesor al Imperiului Bizantin, acordând acestor milieturi hatișerife
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
orașelor Erzurum și Sarıkamıș, după o serie de bătălii pierdute la Kara Killisse, Sardarapat și Bash Abaran. Trupele otomane comandate de Vehib Pasha au cucerit de asmenea și Trabzonul în nord. După semnarea tratatului de la Brest-Litovsk a fost stabilită noua frontieră turcă. Unele condiții suplimentare au fost impuse Armeniei după semnarea tratatului de la Batumi. Semnarea celui de-al doilea tratat a coincis cu data proclamării independenței Republicii Democrate Armene. Imperiul Otoman a reușit să oblige Armenia să renunțe la Armenia apuseană
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
i-a scris unui prieten: „odinioară fericitele și liniștitele câmpii ale Americii fie vor fi înecate în sânge, fie vor fi locuite de robi. Tristă alternativă! Dar poate un om virtuos să ezite să aleagă?” Un grup de vânători de la frontieră și-a botezat tabăra Lexington în iunie, la aflarea veștilor. Tabăra avea să devină orașul Lexington, Kentucky. Pentru primele guverne americane, era important să se păstreze o imagine a unei agresiuni britanice și a nevinovăției americanilor pentru această primă bătălie
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Yeonpyeong, deși agenția oficială de știri a Coreei de Nord, KCNA a acuzat Coreea de Sud „că ea a tras prima în teritoriul nostru maritim.” Încă de la semnarea armistițiului dintre Organizația Națiunilor Unite și Coreea de Nord, nord-coreenii sunt în litigiu cu Coreea de Sud în privința frontierei maritime de vest care este susținută de Sud. Guvernul Coreei de Nord nu recunoaște așa-numita Northern Limit Line (linia de demarcație maritimă dintre cele două Corei), cerând o frontieră mai la sud, care cuprinde niște locuri de pescuit și
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
Unite și Coreea de Nord, nord-coreenii sunt în litigiu cu Coreea de Sud în privința frontierei maritime de vest care este susținută de Sud. Guvernul Coreei de Nord nu recunoaște așa-numita Northern Limit Line (linia de demarcație maritimă dintre cele două Corei), cerând o frontieră mai la sud, care cuprinde niște locuri de pescuit și mai multe insule sud-coreene, inclusiv Yeonpyeong. Într-un efort de a-și afirma pretențiile teritoriale, Coreea de Nord la finalul anilor '90 și la începutul anilor 2000 au făcut mai multe incursiuni
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
de Northern Limit Line ceea ce a dus la o bătălie navală lângă insula Yeonpyeong în 1999, precum și un alt conflict în aceeași zonă în 2002. Deși nu au existat alte ciocniri grave pentru un timp, în 2009 de-a lungul frontierei în litigiu a avut loc o bătălie navală lângă insula Daecheong, Coreea de Sud acuzând Coreea de Nord că un submarin de-al lor ar fi scufundat nava militară ROKS Cheonan (PCC-772). Pe 23 noiembrie 2010, la ora 14:34 ora locală, în timpul unui
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
armenii au reușit să formeze un guvern provizoriu, iar mai apoi o republică independentă. Conflictele militare dintre turci și armeni, atât din timpul războiului mondial, cât și după încheierea acestuia, au fost cele care au decis până în cele din urmă frontierele Armeniei. Rusia a acceptat în aprilie 1915 formarea guvernului provizoriu armean sub conducerea lui Aram Manougian, conducătorul rezistenței din regiunea Van. Naționaliștii armeni au sperat că vor reuși să obțină eliberarea de sub dominația otomană în schimbul ajutorului acordat armatei țariste. Ceea ce
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
prevederile Tratatului de la Sèvres au devenit imposibil de aplicat. Mai înainte ca Republica Democrată Armeană să devină parte a Uniunii Sovietice, ea a semnat pe 2 decembrie 1920 Tratatul de la Alexandropol, prin care erau trasate granițele dintre cele două state. Frontierele armeano-turce au fost mai apoi recunoscute prin semnarea Tratatului de la Moscova. Bolșevicii au cedat prin acest tratat provinciile care au fost disputate de turci și armeni și care erau deja ocupate de primii - Provincia Kars, Provincia Iğdır, Provincia Ardahan și
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]