939 matches
-
anumite zone rurale ale Franței Jura). Unele sate au devenit așezări periurbane, caracterizate prin prezența mare a navetiștilor, servicii, activități care au de suferit din cauza concurenței orașului apropiat, habitat predominant rezidențial, cu identitate socioculturală erodată. Numeroase teritorii rurale au populație îmbătrânită, dependentă de asistență medicală și socială, în care sunt vizibile declinul economic si social, rata scăzută a ocupării, o slabă punere în valoare a teritoriului, chiar o abandonare a capitalului patrimonial, un nivel de atractivitate insuficient pentru a reține tinerii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
implică ideea că boala strânge ca un clește...), dar abia la începutul secolului XX apare ca o amenințare reală pentru omenire. Cancerul este o boală a "vârstei coapte", a bătrâneții, deci e normal să fie mai răspândită într-o societate îmbătrânită... Frica de cancer este mare (spaimele trecutului rămân în conștiința colectivă...) și este asociată (în reprezentări) cu moartea sigură, deși descoperirea și folosirea radioterapiei încă în cursul anilor 1920 este unul dintre primele exemple de terapie puternică a medicinii moderne
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
puțin de 0,01 s în interiorul celulelor Kupffer unde sunt digerate; sub 1% din bacteriile care pătrund în sângele portal din intestin ajung în circulația sistemică. In perioada embrionară, ficatul îndeplinește o funcție hematopoetică; la adult participă la distrucția eritrocitelor îmbătrânite și la sinteza de eritropoetină. Ficatul inactivează substanțele toxice, medicamentele și unii hormoni din sângele circulant, fenomen cunoscut sub numele de funcția antitoxică a ficatului. Intr-o primă fază, majoritatea substanțelor amintite suferă un proces de oxidare, reducere sau hidroliză
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
puțin de 0,01 s în interiorul celulelor Kupffer unde sunt digerate; sub 1% din bacteriile care pătrund în sângele portal din intestin ajung în circulația sistemică. In perioada embrionară, ficatul îndeplinește o funcție hematopoetică; la adult participă la distrucția eritrocitelor îmbătrânite și la sinteza de eritropoetină. Ficatul inactivează substanțele toxice, medicamentele și unii hormoni din sângele circulant, fenomen cunoscut sub numele de funcția antitoxică a ficatului. Intr-o primă fază, majoritatea substanțelor amintite suferă un proces de oxidare, reducere sau hidroliză
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
această situație, de exemplu, turcisme ca tabalhana „tăbăcărie“, tabul „tobă mare folosită în fanfara militară turcă“ și altele. Tinerii de azi nu cunosc nici rusisme ca sovhoz, colhoz, stahanovist, foarte frecvente în urmă cu câteva decenii. Cuvintele pot fi considerate îmbătrânite și pentru că sunt înlocuite cu altele, mai expresive, care le iau locul tocmai datorită „tinereții“ lor. Fenomenul a fost semnalat mai ales în legătură cu trecerea de la latină la limbile romanice, printre care și româna. După secolul 4, vocabularul limbii latine a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de geam ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina mâțelor. Ca orice om al singurătații, din îndelunga nevoie de a sta de vorba cu cineva, baba Săftica povestește... povestește mereu, apoi se întoarce la torsul gândurilor ei... Privind-o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
amărăciune. Când să ridice receptorul, auzi ușa casei deschizându-se. Minette se ridică și ieși din cameră, iar Darcey, vorbind în grabă cu Tish, auzea voci în antreu. Puse receptorul jos și ușa sufrageriei se deschise. Tatăl ei arăta foarte îmbătrânit. Mai cărunt și cenușiu la față. Și Darcey îi citi suferința în ochi. Încercă să-și spună că o meritase, că asta primea pentru durerea pe care o provocase familiei, dar dintr-odată îi păru rău pentru el. — Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de-amor, De dragoste poezii și de dor, Erotica, ce adesea îi scoate din minți, Și pe cei mai...cuminți! La el însă, ...degeaba! Teoretic, știa cum e treaba, Dar avea un principiu azi demodat De la părinții părinților lui, Din îmbătrânitul sat, De Istorie așezat, Lângă Vaslui: După ce te-ai cununat Abia ai mușcat Din ,,măr"! Și-l mănânci tot! Altminteri te considerăm idiot ! Idila șuie s-a terminat, La modul nu tocmai ciudat; Codana școlită a plecat Spre...,,lumea bună
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
c-a ținut foarte mult? Trăsura fiind din cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea, a fost înțeles! De mult cât a huzurit, Se-ngrășa, era obosit, De la o vreme s-a-mbolnăvit, Arăta îmbătrânit, Și ntr-o zi ne-mplinit, Discret...a murit! Trăsura a plâns în neștire Nemaivenindu-și în fire! A rămas tristă și goală! Ba nu! Conține-o... Morală: Sunt oameni care neștiindu-și măsura, Și mai ales că viața și politica-i
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
care te trăsese În piept, căci probabil nici nu i-ai spus de diamante, așa cum nu ai spus despre ele nici poliției. Six Își scoase trabucul stins din colțul gurii și Îl puse, nefumat, În scrumieră. Începea să pară foarte Îmbătrânit. — Trebuie să Îți acord acest credit, i-am zis, raționamentul dumitale era perfect: găsești omul cu diamantele și astfel Îl găsești pe omul cu documentele. Când ai aflat că Helfferich nu te Înșelase, l-ai pus pe urmele mele. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trec nepăsători pe lângă el, n-are nici mâna întinsă, nici o cutie goală prin preajmă sau, cel puțin, un carton pe care să-i arunci ceva mărunțiș, poate nici nu-i cerșetor, o fi beat, soarele se joacă pe chipul lui îmbătrânit, încadrat de o barbă încâlcită, căruntă, poartă pe el îmbrăcăminte pentru toate anotimpurile, ca și cum ar fi dus deodată cu el tot timpul în spinare, toată viața lui, aș fi vrut să pun asta în desenul meu, în privirea lui, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am vorbit tâmpenii cu colegii de celulă, dar de când frumușelul de Lee i-a mătrășit pe negroteii ăia... Vogel îl trase un croșeu de dreapta de-l dădu peste cap cu scaun cu tot. Scuipând sânge și dinți sfărâmați, filfizonul îmbătrânit gemu și râse în același timp. Fritzie îngenunche lângă el și-i presă artera carotidă, tăindu-i astfel fluxul sanguin către creier. — Bobby, băiete, nu mă prea omor eu după sergentul Blanchard, dar e colegul meu și n-o să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era așezată, fiind înconjurată de oameni care stăteau în picioare. Avea un șal alb de lână pe umeri, o pătură albă pe genunchi; își ținea picioarele pe un scăunel. Privea spre băiat. Chipul îi era foarte slab, cu pielea gălbuie, îmbătrânită, părul rar îi era strâns într-o pieptănătură înaltă, cum se purta în urmă cu patruzeci de ani. Gajus se apropie, mergând la un pas în urma ofițerului. Toată lumea tăcea. Ochii Liviei îi căutară pe ai băiatului, se înfipseră în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cameră, Într-o imobilitate aproape totală. Am terminat de citit Shakespeare. Sunt ca și renăscut. Dar cearcăne vinete se lățesc sub ochi, striuri roșii foarte numeroase Îmi străbat corneea Într-un păienjeniș Îngrijorător. Am senzația unui om bolnav, mă simt Îmbătrânit, obosit. O transpirație extrem de iute exală de sub subțiorile mele, de acolo de unde mi-au fost smulse aripile. „Am fost furat de partea mea Îngerească“, Îi spun lui Bazil, „de aceea mă mișc stingher printre voi, nu-mi găsesc locul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un semn spre fața lui Loesser. Ridurile nu sunt decât simple accesorii din latex. La fel ca și cicatricile: toate sunt false. Weir e născut în 1950. Loesser are cu douăzeci de ani mai puțin, așa că a trebuit să pară îmbătrânit. Apoi mormăi ca pentru sine: Asta mi-a scăpat. Trebuia să mă fi gândit mai bine. Bucățile astea de latex acoperite cu machiaj pe care le-a găsit Amelia la locul faptei? Am presupus că erau de la manșoanele acelea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asasinat. După Jim Închidea ușa, nu mai putea să o deschidă, dar la el nu venea nimeni, În afară de o irakiană În vîrstă, care locuia În anexă. CÎnd aceasta sună la ușă, Jim o văzu strîmbîndu-se În vizor, iar chipul ei Îmbătrînit transmitea un mesaj misterios. Femeia rămase apoi pe gînduri timp de zece minute În lift, Îmbrăcată impecabil și purtînd o mulțime de bijuterii În clădirea aceea abandonată. Jim era bucuros să fie lăsat În pace. După ce fusese aruncat de pe bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În oraș și al miilor de sirene care urlau continuu și care constituiau de fapt emblema sonoră a Shanghai-ului. VÎnătaia de pe față Începuse să dispară, lăsîndu-i chipul mai slab decît și-l amintea, cu gura mai strînsă și mai Îmbătrînită. Uitîndu-se În oglinda din baia lui Patrick, la haina sa prăfuită și la cămașa murdară, se Întrebă dacă mama și tatăl lui l-ar mai recunoaște. Își șterse hainele cu un prosop ud. La fel ca domnul Guerevici, trecătorii chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fine, fructe exotice și fructe de mare, fazani, pulpe de porc și vițel În glazuri arămii, pești uriași zăcând În sosuri onctuoase, brânzeturi fine, torturi, prăjituri sofisticate, lichioruri mov și dulci, icre negre și roșii, sticle de șampanie și vinuri Îmbătrânite În răcoarea subteranelor, asemeni arhitecturii luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prea dură. Sunt tatăl tău, sexul tău pentru mine este cărnița aceea golașă care se umplea de nisip pe plajă. Dar sunt un bărbat. Și am fost un bărbat rău și barbar care a violat o femeie, o fetiță ușor îmbătrânită. Am făcut-o pentru că am iubit-o din prima clipă și nu vroiam să o iubesc, am făcut-o pentru a o ucide și vroiam să o salvez. În timp ce mă frec la ochi să alung imaginea mea, văd un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e partea ariană? Și dacă Îi e frig, de ce Îi e? Îl trezi atingerea unei mâini grele și calde. Deschise ochii și văzu mâna brună a tatălui său odihnindu-se pe piciorul lui, ca o broască țestoasă. Era o mână Îmbătrânită, bătătorită, cu unghii Îngălbenite, acoperită de ridicături și adâncituri, străbătută de vase de sânge Închise la culoare, cu pete de pigment printre smocuri de păr rar. O clipă fu cuprins de panică, Însă imediat Își dădu seama că era mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se strânsese pe taburetul său, Îmbrăcată În pantalonii uzați din catifea reiată și puloverul roșu, puțin lărgit, ca și cum se abținea din toate puterile să nu-i tragă o palmă peste obrazul grăsuț. Ochii Îi erau uscați, strălucitori, iar chipul ridat, Îmbătrânit, de parcă nu Yael, ci bătrâna ei mamă se apleca peste el, mirosind a pâine neagră și măsline și săpun simplu de toaletă. Și spuse cu mirare, cu un zâmbet Încordat, vorbind parcă nu cu el, nici cu ea Însăși, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l remarcase niciodată până atunci: Șula, pe care o curtase cu mai bine de treizeci de ani În urmă, Înainte de-a intra În anul țapului, și care În zilele acelea avea o frumusețe feciorelnică minunat de delicată, era foarte Îmbătrânită și Încărunțită. Se lățise În șolduri. Semăna acum cu o femeie ultrareligioasă epuizată de atâtea nașteri, care Își accepta cu resemnare decrepitudinea. Camera răspândea un miros Închis, pătrunzător, de covoare groase și mobilă antică, masivă și scumpă, care respiraseră ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
îi controlă să nu aibă răni grave și-i trimise în sufragerie să se uite la casete video nepotrivite pentru vârsta lor. Părea bolnavă până când mi-am dat seama că nu se machiase. Avea o față în mod evident mai îmbătrânită decât a mea, ridurile erau mai pronunțate, fără îndoială din cauză că stătuse atâta la soare în vacanțele petrecute în Caraibe. Avantajul petrecerii vacanțelor în Marea Britanie fiind că tenul meu nu va fi niciodată distrus de soare. Iar părul ei nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pascală, în care, totuși, aparențele pledează contra nevoii de a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit mocirla în care se afundase și unde se simțea mai la largul ei. Mi-am pus în gând să uit. Vreau și trebuie! O doresc însă pe Gloria, mai bătrână cu treizeci de ani, cu flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
visele îndopate și le mâna în abator și sub cuțit. Din nimic reușea să scoată gust. Aerul îl amesteca în supe consistente. Cu trei vorbe nazalizate muia pietrele. Dacă, în ziua de astăzi, i-aș aduna pe toți criticii mei îmbătrâniți și i-aș invita la masă în jurul lui, al oaspetelui de onoare, el ar putea să le explice efectul magic al imaginației libere, așadar magia pe hârtie albă; dar, incurabili, ei le-ar ști din nou pe toate mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]