1,358 matches
-
cred că luna rea le-a dat porunca Îi e prea greu iubirea să ne-o-ndure Când îți sărut eu ochii tăi de mure Ea văd cum umbre-aruncă peste lunca. Își pune peste-ochișori năframa Că sufletul la dragoste-o-mbie Dar ceru-i gol și-alesul nu și-l știe Și-n suflet simt cum e-și trăiește dramă.. Din buze când mă-nfrupt pe saturate Și sâni-ți albi de dinții meu au teamă Cu foame ne privește bag
NOAPTE DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360106_a_361435]
-
adolescenți aflați atunci pe băncile școlii și care s-au pus cu hărnicie pe scris stihuri, imaginîndu-și că poeții sînt niște favorizați ai sorții, meniți să soarbă din cupele cu nectar ale celebrității. Nu toți dintre ei s-au lăsat îmbiați de muze, dar cert este că destui au rămas cititori fideli, cît de cît avizați, de poezie esopică, întrucîtva subversivă, mesageri ai unei stări speciale de spirit, din iarna dinaintea marii devălmășiri a valorilor. La vîrsta primelor manifestări literare, Cristina
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
nu în presa literară. Dacă ești prost la Capșa, este imposibil să fii inteligent altundeva, nu puteau să rămână acolo, decât cei care aveau rezistență și spirit". Poetul Minulescu apărea deseori fluturând bilete de favoare la cinema, cu care își îmbia confrații. Când aceștia refuzau să-l însoțească, îi cadorisea cu înjurături de mai mare dragul, care l-ar fi făcut invidios pe orice birjar al capitalei. Masiv și cu ochelari și cu pălărie cu boruri largi - poetul Minulescu intră grăbit
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
ceilalți clienți ai Capșei că se născuse în același an în care murise Eminescu, Cazaban, scriitor astăzi uitat, ar fi replicat, solemn: „Două nenorociri în același an”. Același Minulescu apărea deseori fluturând bilete de favoare la cinema, cu care își îmbia confrații. Când aceștia refuzau să-l însoțească, îi cadorisea cu înjurături de mai mare dragul, care l-ar fi făcut invidios pe orice birjar al capitalei: Masiv și cu ochelari și cu pălărie cu boruri largi - poetul Minulescu intră grăbit
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
despre relația lui Eminescu cu teologia? Când zic teologie mă refer la știința teologiei, adică la un interes pe care l-ar fi arătat Eminescu cercetărilor teologice. La acest capitol opera lui literară nu ne poate ajuta, în schimb ne îmbie mărturii aproape neașteptate manuscrisele constând din mii de pagini, unele investigate, altele cercetate și comentate, altele încă necunoscute”. (EMINESCU-Ortodoxia, Editura EIKON, 2003). În 1871, în august, a fost organizată Marea Sărbătoare de la Putna, la care a participat și Eminescu împreună cu
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul tău moale tu viața mi-o legi- O știi și te faci că nu o înțelegi! Șireată și dulce- copil vinovat- De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat, De ce-aștepți să-l fur de pe ochi-ți profunzi, Și-n blondele plete tu capul ți-ascunzi” De acum poezia lui va deveni un fel de „Cântare a cântărilor” plină de farmec, în dialog cu
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
și eu încă mai trăiesc; trăiesc prin tine, prin acest popor care renaște în fața Domnului... > Și Domnul care mă urcase la ceruri a dispărut și eu am rămas singur, admirând acele meleaguri de vis. Așa am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă mai pâlpâia neputincios la apus și
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
ad-hoc și un grupaj de poeme în spirit eminescian, din cartea antologica “Ecouri viitoare”, Poeme de duh și duh de poeme. Da, aici totul miroase a Poezie și are gust de Poezie. E foarte plăcut. Totul te inspiră și te îmbie la scris. Abia dacă-ți poți ține ideile în frâu. Condeiele alunecă pe hârtie, fără să mai țină cont de mână care abia le stăpânește. Aici s-au nascut creații inedited care ulterior și-au găsit locul în cărți de
REALIZAT DE ANGELA BACIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359916_a_361245]
-
burtă-i nu se-mpacă - Îl cam trece, că-i bătrân. Mustu,-n limbă mi-l înțeapă; Cum să-l bea!... când e lihnit; Și apoi, când mănânci la ceapă, Cine dracu-a pomenit... S-aibă gust și să te-mbie Ca buchetul să i-l simți; Când ai cap... o pălărie Și o gură fără dinți? Ba aminte și-a adus, Când era vinu-năsprit: Mânca pastramă de urs Și-avea dinți de ronțăit. Când s-a limpezit molanul, Prostul nu
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu, n-am să-ți spun că doar cuvântul doare, Nici că mai tare decât soarele tu arzi, Azi vreau să trec peste parfumul tău de floare Și peste sânii tăi ce mă îmbie calzi. N-am să mă mai agăț de-a tale plete, De umerii rotunzi și diafani, De zâmbetul și hainele-ți cochete De mici nimicuri care costă bani. Azi vreau sa fiu iubito mai profund În nebunia amorului de tine
IUBITEI (NU,N-AM SĂ SPUN CA DOAR CUVÂNTUL...) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359596_a_360925]
-
pentru bilingvismul versului alb. Andre Breton, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme, Guillaume Apollinaire și alții au vegheat asupra lecturării textelor în limba franceză în timp de Doina Ghițescu a oferit varianta în graiul nostru. Au urmat și alții care au fost îmbiați de prezidiul uman cât și de ce al muzelor, astfel: Gheorghe Ioniță, premiul pentru poezie lirica “NICOLAE LABIȘ”; Marica Hagianu Viorica a câștigat Diplomă de onoare “CETATEA LUI BUCUR” pentru imagistică poetica și premiul publicației “FALEZE de PIATRĂ”, Dan Herciu, premiul
DECERNAREA PREMIILOR CONCURSULUI NAŢIONAL LITERAR “CETATEA LUI BUCUR” de MARIAN DRAGOMIR, CĂLIN DENGEL în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359618_a_360947]
-
TOAMNA... Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atinge-mă cu toamna ce a rămas pustie, Veșmântul de lumină s-a stins pe la ferești. Mai dă-mi o ploaie-albastră, cu doruri mă îmbie Și spune-mi prin ce toamne, melancolii doinești. Mă doare ruginiul din zâmbetul de moarte Al frunzelor ce verde-mi cântau când ne iubeam. Era atâta vară , și-acuma ce departe Te-ai dus de lângă mine și-aș vrea să
ATINGE-MĂ CU TOAMNA... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359660_a_360989]
-
depinde și de armonia familiilor ei, Primăria orașului Ulmeni a acordat diplome tuturor familiilor care au împlinit 50 de ani de căsnicie. Bucătăria tradițională, ardelenească nu putea să rămână mai prejos și așa că timp de două zile localnicii și-au îmbiat vizitatorii cu pălincă, slănină și sarmale de cea mai bună calitate. Demnă de remarcat este și compoziția simetrică a sărbătorii care a început cu un tradițional foc de tabără și s-a terminat cu un modern foc de artificii, impresionant
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
trupul fragil al Daliei. Nu avea curajul să se expună razelor fierbinți ale soarelui. Era prima zi de plajă și nu risca să facă insolație, așa că o lua gradual stând pe șezlong la umbra ciupercuței. Marea era liniștită și te îmbia la scaldă. Valurile cu unduiri leneșe se îmbrățișau la mal cu nisipul, într-un sărut fierbinte. Dalia citea din cartea poetei Georgeta Minodora Resteman "Descătușări - Fărâme de azimă". Îi plăcea poezia romantică în versurile căreia se regăsea de multe ori
ZBOR SPRE STELE FRAG. 5 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359128_a_360457]
-
și o turmă de oi care Tunse-au ieșit din scăldătoare, Iar între ele nu se poate, Sterpe a se afla, căci toate, Gemeni doar au - ia seama bine - Așa-s ai tăi dinți pentru mine. 3. Buzele tale mă îmbie Fir de cârmâz îmi par să fie. Drăguță este gura ta. Obrazul tău ar arăta Ca rodia, de bună seamă, Cum se zărește sub maramă. 4. Gâtul ți l-am asemuit Cu turnul ce a fost zidit De David, cu
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
femeie; nasturii nu te încheie, sânii vor să dea pe-afară, țipă că mai ești, fecioară! buzele îți ard de sete, vrei - sărutul, să te-mbete. mijlocelul stă să plângă, palme - vrea, în jur, să-l strângă. coapsele, imaculate, mă îmbie la păcate și la cum te văd, ispită, iadul o să mă înghită; dar ce rumeni, obrăjorii! parcă sunt bobocii florii! de gânduri mă cam rușinez, deși sunt treaz încă visez: buzele mele, hapsâne, cum aleargă peste tine! sărutând, cu foc
UITE, AI CRESCUT, LUCICA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345209_a_346538]
-
când astrul se înalță luminii! Câtă pace e în lanurile aurite și grele de boabe,unduitoare , ce baie de roșu aprins prin întinderile nesfârșite de maci adie, câmpul de floarea soarelui e plin de semințe hrănitoare, un copac singuratic ne îmbie la răgaz, umbră oferind, aici la câmpie. Fântână de piatră la răscruce, cu apă rece, pe țăran îl așteaptă, prânzul o bucată de brânză,ceapă și un colț de pâine pe vatră un pic de odihnă după orele lungi de
VARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340260_a_341589]
-
după pocal. De spaimă, Verdunel goli și el pocalul și simți cum îi revine vâna lui de oltean aprig și iute la vorbă. Asta cu iuțeala la vorbă și-o cenzură băgând în gură bucatele de pe platoul cu care-l îmbia cucoana. Erau niște fileuri subțiri, fragede, cu un gust minunat. Ca să abată gândurile fiarei care părea pusă numai pe măceluri întrebă ce este această delicatesă care onorează masa cu adevărat regală la care avea cinstea să fie invitat. În fine
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
și presiunilor de a ne conforma, cu mic cu mare, unui model colectiv. Uităm cine am fost, uităm cine mai suntem și, mânați de cântecele de sirenă cu care lumea hi tech, reclamele TV și trend-setterii de toate soiurile ne îmbie să ieșim în afara noastră spre a ne turna spiritul în tipare uniforme, sfârșim prin a râde de vechile preocupări de a schimba lumea, încetăm a mai crede în poveștile despre iubire și bunătate și luăm drept adevăr personal ceea ce, la
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
merdenele, probabil că nu poți să ajungi la genul ăsta de discuție. Acum ești agresat din toate părțile de imagini cu mâncare, treci pe lângă o grămadă de fast-food-uri în drum spre serviciu, deschizi televizorul vezi iar imagini în care ești îmbiat să mănânci. Ajungi să mănânci de fapt compulsiv, iar relația noastră cu mâncarea a devenit opusul a ceea ce spui. Cum putem să ne apărăm? Trebuie să înveți să te ferești și de tine, și de lume. E ușor să fii
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntruna? Ce idei se-nșiră dulce în mâțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Totuna: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
în mod inerent, poetul le răspunde prin rime adecvate, subordonate conceptelor estetice despre poezie, despre sensul creației ca expresie a nevoii de frumusețe, versuri cu o adevărată încărcătură runică, curgând cu forța descântecului: „E mai vie născocirea/ când iubirea o îmbie./ Scrie în rune ani de fiere/ și de miere.” („Descântec”). Într-o expresie caldă, cu argumente convingătoare, prin notații persuasive, autoarea acestei valoroase cărți documentare reușește să conducă așa-zisul dialog înspre dezvăluirea ideii fertilității creației blagiene întreținute de flacăra
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
care-l produce. Cine este primul interesat în discurs? Autorul. Hermeneutul este atras în necunoscutul discursului pentru ca pe interesul producătorului să fie făcut obiect al efectului vizat. Spre norocul autorului, hermeneutul este liber, el nu ascultă de nimeni. Autorul îl îmbie, textul îl sfidează. Hermeneutul este liber, dar necunoscutul îl atrage. Dorința de cunoaștere, după cum ne învață Aristotel, este primordială în orice om. Dorința de a ști îl aruncă în text. Aici, el numai ca excepție va afla mesajul proiectat de
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor/ domnitor al tăcerii” („Zăpadă și vis”). În „Cuvântul înainte” (pp. 5-7), Dan Cristea (poate cel mai mare critic de poezie român al momentului, în orice caz cel mai
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
a sesizat capacitatea poetului de a transforma zdrențele în muguri și coroane, iar veninul, în miere. Acest contrast lexical în expresia poetică pe care poetul o continuă în Testament: „Am luat ocara și torcând ușure / Am pus-o când să îmbie, când să înjure, / Am luat cenușa morților din vatră / Și am făcut-o Dumnezeu de piatră“, ilustrează mesajul poeziei. De altfel, în strofa următoare, autorul sublinia tocmai rolul poeziei de a demasca „stăpânul ca un țap înjunghiat... / Biciul răbdat se
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]