1,610 matches
-
În 1974, viața Își dădea toată silința să o facă. Iată-l din nou: mirosul de clor. Sub mireasma imposibil de ignorat a fetei care stă la el În brațe, diferit chiar de mirosul untos de floricele, care a rămas Îmbibat În scaunele vechi de cinematograf, domnul Go detectează un iz inconfundabil de piscină. Aici? În Clubul 69? Adulmecă aerul. Flora, fata din brațele lui, spune: ― Îți place parfumul meu? Dar domnul Go nu răspunde. Domnul Go are obiceiul să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văd că parchetul era curat și că sângele nu se mai afla acolo unde se găsea ieri. Probabil a fost șters de către oamenii de serviciu după ce-am plecat noi acasă, dar trebuie să fi rămas măcar o pată. Sângele îmbibat în parchet! Nici acela nu se găsea nicăieri. Câteva secunde m-am întrebat dacă am nimerit în clasa care trebuie, căci nu era posibil ca sângele de la locul unei crime să se fi evaporat ca prin minune. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fermă. Torn în apă jumătate de sticlă de spumant de baie cu aromă de migdale și mă dau pe spate, cu felii de castraveți pe ochi, un prosop umed și cald în caare mi-am împachetat părul, după ce l-am îmbibat de balsam. După ce m-am șters cu unul din imensele prosoape pufoase ale lui Lauren, merg în bucătărie și deschid ușa frigiderului. Ura! Pentru cineva atât de slabă ca Lauren, aici se găsește o imensă cantitate de mâncare. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că seniorul Ishida voia să-i arate că era de prisos să mai vină cu vreo jalbă. Tristețea îi inundă sufletul ca o apă revărsată. El însuși iubea valea aceea, dar asta nu însemna că uitase vreo clipă de pământul îmbibat de sudoarea și de amintirea străbunilor săi. Acum, când seniorul Ishida îi poruncea limpede să se lase păgubaș, îi apăru înaintea ochilor chipul trist al tatălui său. Îi reveni în minte și figura dezamăgită a unchiului. Ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rău pentru că nu-și poate arăta recunoștința cum se cuvine, întrucât eram pe o corabie, și îmi dădu niște hârtie japoneză și câteva pensule. Nepriceput la vorbe, se străduia din răsputeri să-mi mulțumească. Uitându-mă la chipul lui, parcă îmbibat cu miros de pământ, m-am simțit cuprins de milă față de omul acesta care fusese trimis într-o țară îndepărtată, cu toate că la porunca Stăpânului. Însoțitorul său, Yozō, stătea și el puțin mai departe și nu făcea decât să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-are cum să fie mai departe de-o milă. Coborând un deal plin de buturugi, ajunse pe o pajiște. La marginea pajiștii curgea râul. Nick era fericit s-ajungă la râu. Merse În susul apei pe pajiște. Pantalonii i se Îmbibară cu rouă. După ziua fierbinte, roua se lăsase repede și din abundență. Râul nu făcea nici un zgomot. Curgea prea repede și lin. Ajuns la marginea pajiștii, Înainte de a urca un dâmb ca să-și pună cortul, aruncă o privire spre râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tocmai ar fi primit câțiva pumni. Din gura Întredeschisă se simțea un miros fetid de alcool. Harry văzu că erau cinci bărbați. Jucau cărți. Alcoolemia lor probabil că avea tot atâtea grade cât rachiul de palmier, iar creierele le erau Îmbibate. Peste câteva minute, Harry era Înapoi În cameră. Îi auzea pe bărbații beți Încercând să facă liniște pe drum spre ieșire. Se Împiedicară de cablul unei veioze, sparseră un geam, Își curățară gâtlejurile de mucozități scoțând zgomote demne de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tot Îi făcea plăcere să aibă reverii sexuale cu ea. Ultima lui iubită Îi spusese că faptul că se gândește tot timpul la sex și cu fiecare femeie pe care o Întâlnește e anormal și dezgustător. Fusese nebun și prea Îmbibat cu Martini să-i mărturisească așa ceva. Cu Marlena nu va face aceeași greșeală. Nici o relație nu trebuia să fie atât de deschisă. Trebuie păstrat misterul, asta Încurajează romantismul. Cel puțin superba și matura Marlena nu va emite nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am adus umbrela. Câtă dreptate ai, wawa. Marlena aprobă din cap, fericită să o vadă pe Esmé bucuroasă. Mai căzură câțiva stropi pe umbrelă. Asta Îi aminti Marlenei de Încercarea lui Harry de a stinge focul. Se gândi la rochia Îmbibată În apă pe care o folosise ca să stingă flăcările, picăturile gri care se scurgeau pe podea și pe pat. Și-l imagină pe Harry gol și dezorientat Încercând să Înțeleagă semnificația plasei de țânțari carbonizate ca și cum ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
după altul, însă nu ne-am oprit deloc. Mă întrebam. «Oare ce se întâmplă?» Mergeam mai departe. Nu am discutat cu ceilalți despre asta. Eu mă aflam cel mai aproape de linia de metrou. De aceea am trecut chiar pe lângă ziarele îmbibate cu sarin. Cam la treizeci de centimetri distanță. Am auzit că avusese loc o explozie accidentală la Tsukiji, dar stația aceea era departe și eram convins că toate astea nu aveau nici în clin nici în mânecă. Nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dată am inhalat gaz la metrou. Un observator era căzut în stație. Celălalt observator a venit sus și ne-a rugat să-i dăm o mână de ajutor. Am coborât din nou la metrou cu alți călători. Aerul deja era îmbibat cu gaz sarin. Observatorul mormăia ceva: «Nu, eu trebuie să rămân în stație.» I-am spus că nu e cazul, că este periculos. Încă era conștient, dar nu putea sta în picioare. Spunea: «Trebuie să mă așez.» A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am văzut o femeie căzută jos. M-am uitat în dreapta și am văzut un bărbat întins pe peron. M-a îndreptat spre el, adică spre dreapta. Mai târziu am aflat că acolo erau pungile cu sarin. Am zărit niște ziare îmbibate cu un lichid. Erau aruncate lângă un stâlp. Sunt sigur de asta. Era un pachet de două ori mai mare decât o cutie pentru obentō. Erau împăturite frumos. Nu fuseseră împăturite în grabă. Îmi amintesc. «Ei! Ce-o fi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
moarte fără memorie și pornește în larg, reluând, până când marea îl înghite, un ritual ciclic fără de sfârșit, perpetuat de noi generații de pescari bețivi, care vor smulge mării alți pești, născuți între timp și hrăniți cu trupul mort, anonim și îmbibat de alcool al pescarului...Ce se cuvine să jelim, viața sau moartea lui? Capitolul IX îNTR-UNA DIN NOPȚI, CAROL SE sculă din pat ți începu să-și facă de lucru prin cameră, pe întuneric. își târșâi papucii până la ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și, parcă numai potrivit pentru Prâslea cel Voinic: -Vând pat pentru copil cu picioare de fier. Sau pe aceeași temă: - Vând pătuț copil făcut la comandă pentru pretențioși. Și uite așa am început eu să mă neoculturalizez, adică să mă îmbib cu noua cultură, apărută mai ales la generația postdecembristă pentru care limba română poate fi folosită oricum, ca o haină, și pe față și pe dos. Vă rog, citiți și dumneavoastră aceste opere, pentru care eu nu voi cere niciodată
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
îi înconjură pieptul cu brațele și se lipi de el, străduindu-se, pe cât putea, să nu zgândărească săgeata ce stătea înfiptă în umărul lui. Văzu, cu oroare, în vreme ce Rutilan își reîncepuse galopul, că scurta de piele a lui Waltan era îmbibată de sânge și foarte curând i se păru chiar că el rămăsese în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu de ajuns o ocheadă ca să înțeleagă că nu aveau nici o șansă. — Ne ajung! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațul ca să-i oprească. — Așteptați! porunci. Nu sunt hunii! Câțiva războinici burgunzi apăruseră, pe jos, în fața sihăstriei. în urma lor, urcând pe drum, veneau alții, dintre care unii pe cai. Erau murdari și sfârșiți, cu hainele sfâșiate, cu armurile zdrențuite și îmbibate de praf și sânge; câțiva erau răniți și se târau, agățându-se de tovarășii lor. Cu solicitudine, Ambianus deschise din nou porțile și, puțin după aceea, primii războinici intrară în curte, făcându-și loc prin mulțimea fugarilor, aruncând priviri piezișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu care țăranii se aprovizionau din munții dimprejur, erau înnegrite de foc, dar, cu toate acestea, majoritatea încă în picioare; însă acoperișurile de ardezie se prăbușiseră înăuntru împreună cu bârnele în flăcări, care ici și colo încă mai trosneau. Aerul era îmbibat de mirosul acru al fumului și de acela al cărnii arse. Romanul se găsi curând în centrul zonei, nu prea mari, care până atunci fusese punctul unde se aduna comunitatea minusculă: fără îndoială, un clan de coloni care, din cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Acum e deja ziuă și sigur nu mai doarme nimeni. Așa că e vremea să pornim la drum. Să ne pregătim! 5 Ieșiră din mlaștină câteva ore mai târziu, pătrunzând într-o regiune unduitoare, cu sol argilos, la fel de dezolantă și la fel de îmbibată de ape, dar în care începea să se facă simțită prezența omului. Mergeau pe sub cerul limpezit într-o zonă de stepă, pe cărări unde pământul roșiatic părea să se sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și deosebit de primitiv, dacă nu ar fi avut brățări de argint bătute cu rubine și pandantivul de aur - cu siguranță, rodul unor precedente furtișaguri - ce îi atârna la gât. Purta o bluză soioasă de in, fără mâneci, și pantaloni mulați, îmbibați de noroi și pătați de sânge - sângele Flaviei, gândi ea cu scârbă - strânși pe picior cu șireturile sandalelor. în grădină, Hippolita îl văzuse privind-o ironic, auzise râsul său batjocoritor, însă acum atitudinea sa părea a fi cu totul alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul sărmanului Etbinus. — L-am întors eu, explică Maliban. Când l-am găsit, era cu fața în jos. Aplecându-se, împreună cu Dubritius asupra cadavrului tânărului, Sebastianus căută pe bluza sa îmbibată de sânge semnele rănilor: două găuri de la lovituri de pumnal, una în dreptul stomacului, alta la dreapta, în plămân. — Probabil că nu a murit imediat, comentă. Rutilius, în picioarele lângă el, arătă că pământul din apropiere avea zgârieturi adânci și pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
draco al Celei de-a Cincisprezecea Ilirica. Curând, după ce traversase un drumeag bătătorit, unitatea sa începu urcușul coastei, care, din fericire, se arăta lung și nu avea să supună caii la mari eforturi, singura neplăcere fiind terenul oarecum dificil, încă îmbibat de ploaia din seara precedentă. Cercetașii dispăruseră după culme, însă unul dintre ei apăru curând pe fundalul maiestuos al norilor, anunțând, prin gesturi grăitoare și frenetice ale brațelo,r că din partea cealaltă dușmanul se apropia. Bătălia, deci, începuse. — Pregătiți javelinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căpetenii, între care Balamber îl recunoscu și pe Utrigúr. Mai erau și doi dintre fiii regelui: Ellak și Dengizich, care avea un braț înfășurat într-o fâșie de pânză murdară și plină de sânge. Toți aveau încă pe ei armurile îmbibate de praf și sânge. Atila părea încruntat și furios, dar hotărât și stăpân pe sine. Balamber îl văzu cum scutura cu fermitate capul și îi răspundea ceva lui Edec, căpetenia scirilor; puțin după aceea, se îndreptă spre mulțimea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
moarte fără memorie și pornește în larg, reluând, până când marea îl înghite, un ritual ciclic fără de sfârșit, perpetuat de noi generații de pescari bețivi, care vor smulge mării alți pești, născuți între timp și hrăniți cu trupul mort, anonim și îmbibat de alcool al pescarului...Ce se cuvine să jelim, viața sau moartea lui? Capitolul IX îNTR-UNA DIN NOPȚI, CAROL SE sculă din pat ți începu să-și facă de lucru prin cameră, pe întuneric. își târșâi papucii până la ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]