741 matches
-
a dat cumva în spate, și pe femeia din fața mea mea au împins-o înapoi, s-a lovit de mine, de era să cad și eu, cei din spate începuseră să se împingă-n față, cineva din spate m-a îmbrâncit, am căzut în față, rândul se îndesise până la refuz, ca atunci când ne zbăteam să luăm autobuzul cu asalt, cineva mi-a tras un cot în coaste, iar eu, din instinct, am dat cu piciorul într-acolo, am încercat să înaintez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci l-am prins de braț, întrebându-l că ce l-a apucat, i s-a urât de viață, vrea să ajungă la școala de corecție?, dar el mi-a zis numai să-i dau pace, și m-a îmbrâncit, și l-am îmbrâncit și eu, fără să-i dau drumul la braț, spunându-i că nici mie nu-mi pasă, mă duc înapoi, fiindcă nu vreau să mă las prins, și atunci Feri m-a îmbrâncit din nou, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prins de braț, întrebându-l că ce l-a apucat, i s-a urât de viață, vrea să ajungă la școala de corecție?, dar el mi-a zis numai să-i dau pace, și m-a îmbrâncit, și l-am îmbrâncit și eu, fără să-i dau drumul la braț, spunându-i că nici mie nu-mi pasă, mă duc înapoi, fiindcă nu vreau să mă las prins, și atunci Feri m-a îmbrâncit din nou, dar de data asta mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și m-a îmbrâncit, și l-am îmbrâncit și eu, fără să-i dau drumul la braț, spunându-i că nici mie nu-mi pasă, mă duc înapoi, fiindcă nu vreau să mă las prins, și atunci Feri m-a îmbrâncit din nou, dar de data asta mult mai tare, încât m-am prăbușit peste unul dintre fotolii, tocmai peste ăla care avea butoane pe cotieră, apăsând cu palma unul dintre ele, am și simțit că face poc sub palmă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
te apropii de deținut, iar atunci mama a strigat că ei să nu-i dea ordine nimeni, o să se ducă la el, orice-ar fi, o să se ducă la el, și să crape cu toții, și cu toată puterea l-a îmbrâncit pe gardian, dar atât de violent încât el s-a dezechilibrat, și atunci celălalt gardian i-a tras un dos palmă, și atunci tata a început să urle dezarticulat, horcăind, și a luat-o spre mama, dar gardienii l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unul altuia așa cum ne-am priceput mai bine. Și chiar mai mult. Fiindcă, odată, jucându-ne de-a polițiștii, cei doi, anchetându-mă, mi-au prins mâna în ușă, frângându-mi câteva falange. Niște bestii. Cred că nu am exagerat îmbrâncindu-l, în câteva rânduri, pe Mijlociu de pe sârmă. Trebuia burdușit nițel. Cât privește cecitatea mea, aceasta se trage, în mod sigur, de la beladona pe care - jucându-ne de-a medicii, acum - cei doi mi-au picurat-o de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dar Tovarășa nu apărea înainte de jumătate de oră), așa că pica sem tocmai la timp. „Fă-i și lu’ Tebecistu’“, au început să strige, „că poate iubește și el vreo tebecistă de-a lui!“ N-am putut să scap, m-au îmbrâncit peste fetele din bancă și așteptau acum ca Petruța să-nceapă cu întrebările. Dar ea mai întâi n-a vrut, a-nchis repede caietul și-a dat să-l bage în ghiozdan: „Nu mai, gata, vine Tovarășa!“ „Fă-i, fato
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
elipsoidă. Am văzut că se vând inimi mobile, Poți răcni la ele, ți se va răspunde, elefantul le ignoră, cățelul se miră, se vând și capete mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe scări, Cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă. Afară, striga un bețiv, afară. Strigau alții mai treji. La mine strigau? De ce? Pentru ce? De unde această beznă? Orice beznă are o cauză. Bezna din tine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Căci, dacă se gândea mai bine, era mai bună viața de la țară decât traiul de la oraș. Nimic, dar absolut nimic, nu se putea compara cu iarba verde de-acasă!!... Se iscase un adevărat scandal și, după ce se certaseră și se îmbrânciseră în văzul lumii, Virgil o lăsase ca pe-o proastă acolo, în fața băcăniei și-n mijlocul târgului și se întorsese singur acasă. Și asta după ce de-abia se luaseră și ei, ca oamenii, de soț și soție... De atunci, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bandiți!... Lasă, c-o să te-nvățăm noi cum e cu democrația! O să-ți dăm noi democrație, să te saturi!... îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa următoare, cei doi securiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care plîngea de furie, apucîndu-l de mijloc. Loïc zăcea Încă pe jos. - Nemernicule, m-ai lovit, n-am să ți-o iert niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mulțumit. — Știi pentru ce mă am la cuțite cu părinții mei? zise Cecco pe neașteptate. Poetul fu uimit de această Întrebare care, aparent, nu avea nici o legătură cu Împrejurările. — Gândește-te că am Încercat să-mi ucid tatăl. L-am Îmbrâncit de mai multe ori pe scări, la el acasă, și numai dracul știe cum de nu și-a frânt gâtul. — Pentru că ești un om trăsnit, Cecco. Iată de ce. Angiolieri Își ridică ușor bărbia, mijindu-și ochii. Era ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în mii și mii de licurici; Tot ce privești e fără formă, Doar niște umbre ici și ici! Dar spre amiază încetează Și soarele încet apare; Totul în jur se luminează, Copiii ies cu mic, cu mare Aleargă, sar, se îmbrâncesc Și până-n noapte stau afară; Eu stau la geam și-mi amintesc, Pe când eram copil la țară... Parcă mă văd cum stau la masă, Alături de părinții mei; Mâncam friptură, nu prea grasă, Mămăliguță și mujdei! Mă văd cu frații în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
incendiu, lopețile, tîrnăcoapele, gălețile de tinichea, lăzile cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de Cal care alimentează. Avea dreptate Bătrînul cu previziunile lui, își zice oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grăbiți care îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl calcă pe picioare, i se freacă de haine, nici măcar n-a fost nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
orbit, ai băgat-o în spital și acolo a sărit de pe acoperiș. — Greta! L-am strâns și mai tare în brațe. — Șșt! Asta a fost acum paisprezece ani, tati! E mult de-atunci. Bătrânul încercă să mă împingă. L-am îmbrâncit către balustrada pridvorului și l-am țintuit acolo. Buzele i se schimonosiră, gata să mă bălăcărească, apoi fața îi deveni inexpresivă și mi-am dat seama că nu-și amintește cuvintele. Am închis ochii și am vorbit eu în locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Eu mi-aș putea pierde cumpătul. Ai grijă să nu fie nici un copil prin preajmă, dacă încearcă să facă vreo figură, omoară-l. Priponelile solo și, pe deasupra, în haine civile sunt strict împotriva regulamentului. — Ai înnebunit? Ăsta-i... Lee mă îmbrânci afară din mașină. — Pune mâna pe el, fir-ar să fie! Suntem la Arestări, nu într-o futută sală de clasă! Pune mâna pe el! Am traversat printre mașinile care rulau cu viteză pe Van Ness și am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și i-a scăpat: — Hei! Nu ești cumva Bucky Bleichert? — Pune mâna pe copil și cheamă o asistentă socială, i-am spus eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și chiar atunci am auzit țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu un grăsan imens și anunță: — Nu-i el făptașul. Vreo doi polițiști bătură ironic în birouri. Vreo șase întoarseră capul, dezgustați. Koenig îl îmbrânci pe grăsan afară, pe coridor. L-am întrebat pe Harry: — Unde-i Lee? Harry îmi făcut semn spre biroul lui Ellis Loew. — C-c-cu Loew. Și c-cu niște j-j-jurnaliști. M-am îndreptat spre birou și am tras cu ochiul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
domnule... pă-părinții mei... Am auzit un claxon și l-am văzut pe Johnny Vogel aplecat peste geamul mașinii. — Millard a zis să ducem fata la Tribunalul de Minori de pe Georgia Street. Am luat-o pe sus pe Lorna și am îmbrâncit-o pe bancheta din spate. Fritzie a pornit sirena și am plecat în trombă. • • • Drumul până în centrul L.A.-ului ne luă treizeci și cinci de minute. Millard și Sears ne așteptau pe scările Tribunalului de Minori de pe Georgia Street. Am condus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
râsetele care însoțeau fiecare lovitură; apoi mam văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, „cer condamnarea lui Daniel Petric la...”, restul n-am mai auzit deoarece, îmbrâncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și tot uitându-mă la lumânările aprinse care licăreau în întuneric m-am pomenit în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ostile, iar nevoia de dragoste era amânată pentru vremuri mai bune; care n-au mai venit niciodată, fiind împiedicate definitiv de povestea cu Dinu. Descoperirea pe care o făcusem în cimitir s-a dovedit, într-adevăr, hotărâtoare. Ea m-a îmbrâncit să înaintez, mai departe decât vroiam, pe drumul confruntării cu tata; un drum aspru, dificil pentru amândoi, care nu putea să se termine decât prost. Sub puntea ruptă, s-a căscat o prăpastie pe care timpul n-a făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrâncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată, dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mersese cu mine, un prilej să ridice pânza care acoperea bucata de marmură. „Dar nu-i nimic, chicoti ea ca să mă consoleze, ai să faci tu o sculptură mare dacă o să ai energia necesară”. Rușinat, furios, am reacționat grosolan. Am îmbrâncit-o, „du-te dracului cu energia ta”, apoi am plecat trântind ușa. Din întâmplare, pașii m-au dus în noaptea aceea în dreptul circului. Spectacolul se terminase, iar uriașul cort de pânză era cufundat în întuneric. M-am strecurat înlăuntru, neobservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrâncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-acolo, urmărit de tăcerea tainică și amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea, sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îi străluceau. Observând că intrasem în panică, m-a îndemnat ironic: — Grăbește-te, domnule sculptor, dacă vrei să scapi cu viață. Grăbește-te. Așadar, își permitea să fie și generos. În ultima clipă mă umilea. Mi-a venit să-l îmbrâncesc, să-l lovesc, dar mi se făcuse frică și am ieșit de-acolo. Azilul ardea ca un putregai uriaș. Mă surprindea însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]