767 matches
-
căldură; fluturi se scaldă tremurând, zboară descătușați către lumină și aerul de neiertat al iernii îi transformă-n țurțuri, curgând doruri la streașina ochilor mei, neîncetat... Stare 4 timpul se scurge siluit de clipa singurătății... bogația clipei o simt atunci când, îmbrățișați, strivim timpul sub noi... Stare 5 Aș vrea să mușc din timpul inutil petrecut pe muchia unei zile fără tine... Să-mi iau repaosul binemeritat când sunem împreună, strivind în palme stele. Stare 6 Stăm spate în spate la o
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
De ce nu stăm jos să discutăm despre asta? întreabă el, arătând spre fotografiile așezate pretutindeni, pe masă, pe rafturi și pe birou. Am cumpărat o cutie întreagă de rame pentru toate aceste fotografii cu mine și cu Patrick: în Portugalia, îmbrățișați și zâmbind timid către aparat. Sau Patrick în costum, arătând ca James Bond, Patrick întins pe canapea, vorbind la telefon, în pantaloni de trening, cu pieptul gol, bine făcut. Patrick venind de la jogging cu părul strâns în coadă, cu pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-mi sun prietenii rugându-i să-mi caute vreun burlac cât de cât pe gustul meu, înseamnă că își pune speranțe deșarte în cei doisprezece pași ai unui program prostesc. Aseară l-am visat pe Patrick. Stăteam unul lângă altul, îmbrățișați, părul său ne acoperea fețele ca o pânză de mătase în timp ce ne sărutam. Nu, de fapt nu ne sărutam. Fiecare avea în gură limba celuilalt, ceea ce nu părea imposibil. Nu mi-am dat seama de ciudățenia situației decât în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
urmează? Vă veți preface și la nuntă? Finn face o mutră scârbită. —O să vedem când o să ajungem la asta! Aveți de gând să vă sărutați? nu-l slăbesc eu, întrebându-mă de ce sunt totuși așa de afurisită. — Nu, vom sta îmbrățișați și ne vom privi în ochi, îmi explică Finn cu pragmatism. Am negociat deja la telefon. Nefiind cu adevărat interesați unul de altul, ne-a fost ușor să ne înțelegem. Veți împărți același dormitor? — Am rezolvat și problema asta. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bine că sunt deja în genunchi, deci nu mai pot să cad decât pe spate, peste fotoliu. Jake mă prinde la timp, ca să nu mă lovesc la spinare, și cade peste mine, fotoliul alunecă înapoi și ne trezim pe covor, îmbrățișați. Încerc să-i desfac cămașa, ca să-l pot săruta pe gât, ceea ce e dificil, deoarece pentru manevra asta nu am decât o mână liberă - cealaltă e prinsă între corpurile noastre încleștate; nu-mi pasă, îi voi desface cămașa cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înfășurându-se cu ele, culegând cu palmele mirosurile teilor de pe brațe, de pe pulpe, de pe gât și umeri, mângâindu-și cu ele fața și buzele, și ochii, și părul, ca să ne miroasă toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase, parfumate, îmbrățișate, sărutate și dorite. Așa și nu altfel, Stoian și Teodor făceau apologia frumuseții feminine care a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aparentă ușurință. Îmi imaginez că era foarte întuneric. Totuși, în lipsa oricărei surse de lumină, eu puteam distinge forme vagi în încăpere. Puteam desluși patul, becul mic din tavan și... brațele Anei, care erau întinse în direcția mea. M-am lăsat îmbrățișat, îmbrățișând-o la rândul meu, și, ajuns în pat, m-am întins pentru a mă odihni. A luat sacul de dormit de pe ea și l-a aruncat pe amândoi în așa fel încât acum eram acoperiți în întregime. Puse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca un șurub: aștept să-mi spună toată povestea aia, nu se poate să nu știu... — Ba am trădat, că toți trădăm, mai ales în iubire, e așa cum zice Blaga: În iubire, nimeni, nimeni nu-și ține cuvântul / Veșnic, strâns îmbrățișați ne-o ținea numai pământul... Păi, să-ți spun povestea primelor mele două trădări și pe urmă mai vorbim... Întrerupem a doua poveste?... * — Prima dată, și asta e a treia poveste, povestea trădărilor mele, am trădat pe la vreo nouă ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor indiferenți, părtași la măcelul orb. Sunt captiva celei de-a patra zi, de ploaie mocănească, rebelă, pisăloagă, îmbrățișată adeseori de tărâmul primitor, și binecuvântat, de la Vrancea. Aici până și ploile țes, nemuritoare, magice legende, iar norii rătăcitori le povestesc plângând depărtărilor.
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
ce Înseamnă „bordura”... “Două lacrimi de cer”, rostogolindu-se din ochii mirați ce nu puteau Înțelege... Și cu toate acestea, visul n-a murit, crezând cu tărie că va ajunge În casa sufletului ce-a zămislit-o! Iat-o acasă! Îmbrățișată și răsfățată ca nimeni alta ! Lucrurile se Întâmplau astfel: vineri, 21 decembrie 2007, ora 15,00; mă aflam la editura Alfa din Iași. În timp ce-mi primeam proaspătul volum “Două lacrimi de cer”, Împreună cu felicitările editorului, sună telefonul mobil
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ea, pe lângă balustradă. Charlot se întreba uluit cum de nu percepe ea o prefăcătorie atât de izbitoare, ca mirosul de sulf, și totuși ea nu încerca să se ferească de el. Când el o prinse în brațe, fata se lăsă îmbrățișată, cu ochii închiși, de parcă se pregătea să se sinucidă. Privind peste umărul ei, Carosse îl văzu pe Charlot jos în hol. Îi adresă un zâmbet triumfător și-i făcu cu ochiul în semn de complicitate. —Mademoiselle Mangeot, rosti Charlot. Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tip abstract” și încetează a mai fi un tip real înjosit: „el se ridică sus și ia proporțiile largi și demne ale unui tip abstract: simbolul unui popor întreg... Uite-l! În schimbul unei închipuite îndreptățiri de sufraj, el este aci îmbrățișat, aplaudat, huiduit, ridicat pe brațe, tăvălit prin noroi, pupat, bătut, îmbătat și mistificat; arareori, parcă și-ar înțelege 48 lucid ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit, dar tot glumeț; beat dar cu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de la tine din pizdă-mi dai? Ce-i aia? întreabă fata râzând sonor și face pași înapoi spre ieșire. Vezi că nu ești întreg la minte! Fata s-a întors din cârciumă într-un minut, cu două sticle de bere îmbrățișate. Le-a trântit pe masa lui bărbatu-său, a tras dintr-una un gât scurt și s-a așezat, culegându-și spuma cu limba. La masa din fund, lângă ușa veceului și depozitului, doi băieți care pân-atunci băuseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mari și mustăți lungi, cu pălării ascuțite, copii ai străzii în zdrențe foarte pitorești și femei cu fuste colorate. Uneori ședeau lenevos pe treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele erau desenate cu grijă și pictate cu și mai multă grijă. Nici o fotografie n-ar fi putut să fie mai exactă. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
intrasem în viața ei. Poate de atunci, mai știi, începuse să mă iubească. Patefonul tăcu și, în locul lui, Iliuță se apucă să cânte o doină din frunza lui vrăjită. ― Ah, dacă ar ști ei cum îi ascultăm împreună! Uite, lipiți, îmbrățișați, gură-n gură. Mă lipeam de ea, o îmbrățișam, o sărutam. Toate astea mi se păreau așa de ireale, de parcă s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe, în cea mai frumoasă dintre cele 1001 de nopți. ― Mâine n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în timp ce zicea: -Da, da, da, și vocea ei răsuna departe. S-au îmbrățișat îndelung, apoi au continuat drumul pe jos. Trotinel, s-a apropiat de ei, zicându-le: -Urcați aici în spinarea mea, presupun că abia așteptați să stați amândoi îmbrățișați. A mai trecut o bună bucată de vreme și străbătând cele șapte țări și mări au ajuns acasă, cu toții sănătoși și voioși. Când i-a văzut, moșul lui Căiță s-a bucurat mult pentru că, deși la început jinduise la averea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-l împiedică deloc de la progres. Adevărul nud, rostit la momentul nepotrivit, devine într-atât de respingător, încât poate trasa pentru totdeauna o crăpătură în relația ce se pretinde a fi strânsă, căci acesta este un aliat de încredere, de toată lumea îmbrățișat, numai câtă vreme slujește interesul celui ce îl află. Însă la vérité, l’âpre vérité(Adevărul, asprul adevăr (în limba franceză). Cuvinte atribuite lui Georges Danton. ) este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rămâne pe loc, dar apoi o pornea iar după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau. Departe, în satul nostru, se aprindeau luminițe. Bisericuța se vedea distinct cu zugrăveala colorată pe pereți. Parfum, culoare, melodii. I-am spus, cu tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va găsi cu ușurință o scuză. Și va iubi iarăși cu aceeași patimă, tremur, nervi, pândiri perverse, amenințări. Și la o vreme, îmbrățișată prea strâns, își va nega dragostea dintâi. Până când se va deprinde și cu dragostea nouă, se va potoli, se va simți prea încrețită la față ca să mai placă; săturată oarecum, nici nu va mai ține așa de mult să placă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
va fi găsită și va ieși la iveală. — A fost îngrozitor, Alan. Nu-mi mai trecuse niciodată prin cap așa ceva. Nu m-am mai gândit până acum la grămadă ca la o chestie sexuală. Mă refer la toți bărbații aceia îmbrățișați, strânși laolaltă. Și apoi mingea împinsă înăuntru... ca o... ca o... Bull nu reușise să spună cuvântul, dar Alan își dăduse seama la ce se gândea. În orice caz, odată intrată în grămadă, mingea a căzut fix la picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
câine cretin care urlă să te joci cu el. Vrei să știi ce îmi șoptește instinctul despre noul domeniu aflat în plină dezvoltare în sfera dependenței? Vrei să câștigi un milion? Să-ți spun? — Ce mai stai? am exclamat eu. — Îmbrățișatul, spuse Fielding Goodney. Strânsul în brațe. Doi oameni întinși unul lângă altul, emanând căldură și siguranță. Cum comercializăm așa ceva? Cu un manual de specialitate? O casetă? Cămăși de noapte? Un studio pentru îmbrățișări cu gazde specializate în arta îmbrățișării? Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căldură și siguranță. Cum comercializăm așa ceva? Cu un manual de specialitate? O casetă? Cămăși de noapte? Un studio pentru îmbrățișări cu gazde specializate în arta îmbrățișării? Gândește-te, moșule. Sunt milioane și milioane de dolari vârâți în povestea asta cu îmbrățișatul. Fielding luă nota de plată, care arăta de-a dreptul banal și lăsă douăzeci de dolari pe farfurioară. Autocratul lui închiriat îl aștepta tras lângă bordură. La un moment dat, Fielding se întoarse și îmi spuse cu fața strălucind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sufăr, tăcut, dezbrăcat, acest tip care le-a oferit totul și care e cel mai mare fatangiu pe care l-au cunoscut vreodată în nenorocita lor viață -aceste femei, aceste femei simple, goale, ele uită de rivalitatea lor și plâng îmbrățișate. Generic de final. — Lorne, am spus eu, trebuie să fug. De fapt, a mai trecut o oră până când Thursday mi-a deschis ușa să plec. La capătal discuției despre scenariu, Lorne a dat cu halatul pe care îl purta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
obligatorie în diabet, le ținea pe linia de plutire. învățau pe ruptele. Se plimbau puțin, mai ales atunci când simțeau că le ia capul foc. După primul an de studiu, în vacanța mare, veniră acasă îmbogățite cu multe cunoștințe în domeniul îmbrățișat. Nu lăsau să treacă însă nici o zi în care să nu acorde măcar două ore unui studiu suplimentar ce avea să le ușureze parcurgerea materiei din anul următor. Aproape în fiecare seară se întâlneau pentru a petrece timpul împreună, sub
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aerul supraîncălzit, bucăți de celuloză intactă sângerau în coroana de lumină care acoperea depozitul. Pintenii de metal deformat, triunghiurile de sticlă spartă, erau semne rămase necitite ani întregi în acea iarbă neîngrijită, cifruri traduse de mine și Vaughan în timp ce stăteam îmbrățișați în mijlocul furtunii electrice care ne traversa retinele. I-am mângâiat umărul, amintindu-mi de momentele de teroare în care mă agățasem de soția mea. Și totuși, Vaughan, cu toată duritatea lui, era un partener absolut binevoitor, ochiul acelei iluminări a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]