1,047 matches
-
casa aia. Era un loc bun pentru filmat și am făcut un fel de acoperitoare pentru lentilă din niște perdele rupte - dar, așa cum v-am zis, eram prea departe. Nu eram Însă prea departe ca s-avem imagini cu dealurile Împînzite de pini, cu lacul, cu șirul de ferme care dispăreau În trîmbe bruște de piatră explodată, În urma loviturilor proiectilelor, și nu eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
legenda cu grație, oarecum În surdină. Cartea mea cita și un fragment din Gog, de Giovanni Papini, unde se descrie o Întâlnire nocturnă, pe puntea unui transatlantic, cu contele de Saint-Germain: apăsat de trecutu-i milenar, de amintirile ce-i Împânzesc mintea, cu accente de disperare ce amintesc de Funes „el memorioso” al lui Borges, numai că textul lui Papini datează din 1930. „Să nu-ți Închipui că soarta celor ca mine e de invidiat”, Îi spuse contele lui Gog. „După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o trimitea să aducă bourul ucis: aport, Molda! aport! Sau s-a înecat în timpul braconajului voievodal? Nu mai țin minte. O altă cracă a arborelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi plăcea. Ne-am urcat în troilebuzul lung, învechit, căreia ea îi spunea „râmă”, și am început să ne hâțânăm spre Tomis III. Nu mai văzusem Constanța din copilărie - rămăsesem cu amintirea unei stațiuni frumoase. Când colo era un târg împânzit de blocuri comuniste, ce-i drept, ceva mai îngrijite. Constănțenii erau îmbrăcați în culori deschise, păreau relaxați, siguri pe ei. Venind din capitală, simțeam că ieșisem dintr-o grădină zoologică: agitație, transpirație, înjurături, veșnicele picamere care spărgeau trotuarele, spărgeau creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
inferioare; din burta enormă mai rămăsese prea puțin. De la moartea lui nevastă-sa (Mama, cum îi spuneam toți), se purta în pijama soioasă - să-i vadă lumea toată țambalul coastelor, să-l compătimească. - Uite, uite, vezi cum mă lasă? a împânzit casa de mâțe, scheise! și pe mine nici nu mă bagă-n seamă. Dumnezeii măsii de nenorocită! și eu i-am trecut apartamentul pe numele ei...un dobitoc. Was ist zu tun? m-aș ridica de-aici să sparg totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și-a pieptănat părul, și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Un cer de primăvară plutește pe apele aurii ale văzduhului. Lujerele verzi ale florilor împânzesc natura, iar petalele lor par niște dansatoare în bătaia vântului. Soarele este mai darnic în lumină, zilele s-au mărit, iar nopțile s-au micșorat. O dată cu sfârșitul iernii, încep zilele senine de primăvară. Viața parcă se umple de lumină, mai
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
atunci, încuviință moșneagul. Cine să le mai ție minte pe toate! Dar să știți, oameni buni, că boierii nu poftesc să vândă la oameni moșiile, că dacă or avea și oamenii pământul lor, cine să mai muncească boierescul? Cuvintele bătrânului împînziră o tăcere greoaie. Se auzeau de afară tropotele jucătorilor, scârțâitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. După un răstimp apoi răsună, de la tejghea, strigătul cârciumarului către un ajutor duminical, băiat mare și prostănac: ― Băă, n-auzi?... O jumătate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
relicve de mașini agricole moștenite, Dar înainte de a părăsi asociația, am reușit să mai cumpăr utilaje mai moderne, însă insuficiente pentru a face agricultură de performanță. Satul sa golit de la an la an, deoarece tineri și bărbați în putere au împânzit Europa. În sat au rămas babele, moșnegii și femeile cu copiii lor. - Dar lucrul acesta s-a întâmplat în toată țara, confirmă profesorul. Însă vreau să-mi povestești, 2-02, vreo întâmplare mai deosebită petrecută în sat, de la ultima noastră întâlnire
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
m-am recăsătorit cu o femeie văduvă cu doi copii, un băiat și o fată. Acum mă ocup de micile mele afaceri. Am dat de muncă la peste treizeci de femei și la peste patruzeci de bărbați care n-au împânzit lumea, fie din satul meu, fie din satele apropiate... Mătușa mea, sora mamei, a povestit la o vecină, apoi vecina la altă vecină și satul a ajuns să-mi cunoască povestea, povestea lui Tălângă. Se uită la ceas și-mi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
era un lucru firesc ! Cea mai vizibilă a fost, evident, categoria (alt franțuzism !) de nouveaux riches, a „burghe zilor gentilomi”, a celor „cu bani, dar fără cultură”. Poveste veche și mereu surprinzătoare. De la „cocalari” la „baroni” și „moguli”, ea a împînzit țara și a populat imaginarul colectiv. Unii dintre ei au început să-și facă însă temele culturii de firmă și au dispărut în spatele geamurilor fumurii ale multinaționalelor. Mult mai puțin evident a fost cazul „oamenilor de cultură”, posesori ai unui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de câte ori îndrăznisem să comand, în acele șase zile, ieșise prost. Plecasem cu un pluton, și, din comandă în comandă, rămăsesem trei... - Știu la ce faci aluzie, îl întrerupse din nou locotenentul, dar n-a fost vina dumitale. Toată Ucraina era împînzită de partizani și de detașamente speciale admirabil camuflate. Îndată ce o unitate se despărțea de grosul diviziei, risca să fie înconjurată și decimată. Ați avut noroc dacă din șaisprezece ați scăpat trei. - În orice caz, reluă Darie, de data aceasta nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce zeamă fierbe inamicul. Aici suntem în „Țara nimănui”, dar în marginea pădurii suntem deja pe teritoriu inamic. Dincolo de pădure trece o șosea pe care se desfășoară o circulație vie. Având în vedere acest lucru, îmi închipui că inamicul a împânzit împrejurimile cu patrule, pentru a nu fi atacat prin 61 surprindere. Noi trebuie să aflăm cam ce poartă ei în camioanele care zguduie pământul până aici și urlă ca toți balaurii. Îi limpede ce avem de făcut? Zâmbetul din privirile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lumina zilei și să ne deplasăm la punctul nostru de observație. Au ajuns repede la locul arătat de ofițer. Cercetașii s au adunat în jurul celor doi ofițeri. Din cele observate de noi, gârla ce taie cota din față nu este împânzită de inamic, din motive obiective. Este mlăștinoasă și cu pereții aproape verticali. Cine s-ar încumeta s-o străbată? - gândesc ei. Noi am băgat de seamă, însă, că pe sub coastă sunt cărări făcute de oi. Asta înseamnă că și picior
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui Urecheatu. Voi rămâneți aici și vă desfășurați în așa fel încât să ne puteți acoperi în caz că suntem descoperiți. Noi ne vom apropia de șosea cât se poate mai mult. Mersul lor a devenit mai precaut. „Cine știe? Poate au împânzit cu ceva trupeți traseul” - gândeau în timp ce se aflau la câțiva pași de rambleul șoselei. Tunetul motoarelor grele de tanc se apropia din ce în ce mai mult... Ședeau lungiți ca șerpii, cu ochii în patru. În fața coloanei de tancuri mergeau două camioane care, din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau mârâind, parcă satisfăcuți că alungaseră luna care-i înnebunea de fiecare dată. Așa că, în loc să fie romantice, nopțile cu lună erau acum mai cumplite, mai înfricoșătoare decât cele de vreme rea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
avere, proces în care aveau o atitudine solidară, așa de repulsivă, că erau infam cotați la Palatul de Justiție, unde totuși exista deprinderea de a privi infamia. își urmăreau procesul și în viața particulară printr-o propagandă activă de calomnii; împînzeau cu doleanțele lor pe toți cunoscuții și rudele. La auzul calomniei lor, Nory sărise, gata să-i bată, și Mini se recuzase indignată. Acum devenise asidui în casa Rim și prosternîndu-se în fața profesorului și lingușind pe buna Lina, către care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sfârșit. Elîi aduna. Îi introducea în bănci. Cât n-a avut banca sa proprie. Dar, după restaurantul mare din oraș, după cabanele de la Pripor, după societatea de mașini de mică și de mijlocie putere, și aducătoare de profit, cu care împânzise, zona, dintre Dunăre și Balta Albă, a urmat banca. Încotro ai fi privit, pe unde te-ai fi dus,încolo și-n coace, cu privirea doar de firme inscripționate Omul Epocii dădeai. În spatele lor, stătea patronul Neculaiul Plumb feciorul unui
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pitorești și expresii plastice, într un stil viu și plin de culoare, Cazania, a avut un rol excepțional în formarea limbii române literare, cunoscând o largă 29 răspândire și o deosebită prețuire din partea cititorilor și credincioșilor români. Această carte a împânzit ca nici o altă tipăritură bisericile românești de pretutindeni, cu explicări evanghelizatoare în graiul țărănesc, contribuind la unificarea sufletească a credincioșilor despărțiți de voievodate și asupriri impuse peste hotare. Îndeosebi în Ardeal această lucrare a cunoscut o largă răspândire fiind citită
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o priveliște frumoasă de aici. Mai jos se afla vechea catedrală gotică mîncată de funingine, într-o cîmpie de pietre plate și negre de mormînt. în spate se ridica dealul necropolei, cu coastele tăiate de verandele mausoleelor și cu vîrful împînzit de ghimpii monumentelor și obeliscurilor. Monumentul cel mai de sus era un stîlp cu o statuie mare din piatră a lui John Knox, cu pălărie, barbă, pelerină și ținînd în mîna dreaptă o carte mare din granit. Copacii dintre morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din casă a început să cânte Bach, în persoană, cânta la țambal, improviza, nu știu dacă l-ați auzit vreodată într-un lan de porumb uscat, de sub un șopron, pe Bach, improvizând la țambal, sunetele se împrăștiau ca un fum, împânziseră cerul, mă amețeau. „Cine cântă ?“, l-am întrebat pe fierar. „E gineri-miu“, mi-a spus el, „noaptea cântă la local, la București, acum face ezecicii...“. După un timp, sunetele s-au stins și în ușa colibei s-a ivit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și cu niște ochi mari, inteligenți, ceru cuvântul și spuse: - O ființă capabilă să se adapteze la viață în vid ar putea deveni stăpâna Universului. Specia ei ar invada toate planetele, toate galaxiile. Roiuri de ființe de acest fel ar împânzi spațiul. În realitate, însă, noi știm că în galaxia noastră nu există o astfel de specie. Iată un paradox asupra căruia merita să reflectăm. - Nu înțeleg prea bine ce vrei să spui, Kellie, îl admonestă Morton. - Vreau să spun pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prăpăstii: era o cutie ca de instrument muzical, lambrisată cu fag, cu pereții presărați cu tablouri. Dar se asemănau prin ceva: Godun prefera scenele de ospăț și naturile statice și tot astea îi plăceau și lui. Doar că gazda își împânzise cu cópii de bâlci fiecare locșor și, când se așezase, avusese impresia că vânatul, vasele cu flori și toți peștii au să-i cadă în cap. Încăperea avea în schimb o fereastră mare, cu vedere spre câmp și era încălzită
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Maradona, pentru că era negricios și vorbea numai despre fotbal. Tipul cu piscinele se numea Artimon și îl prescurtaseră Arti, pentru că le era la îndemână și fiindcă așa își botezase afacerea: Arti’s Pools era brand-ul pentru gropile asfaltate care împânziseră curțile. Greu nu îi era să-l convingă pe fiecare îmbogățit să îi sape un bazin lângă casă, mai greu era să priceapă că piscina e ca o gură cu dinți și că trebuie curățată. El ar fi putut să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dacă îl pricepea. Ca și cum nu l-ar fi auzit, ea îi spuse, cu o voce care îl liniștea: — Asta e o inserție intraviteană în maculă și nimic mai mult. O înțepătură cu avastin, ca să restricționăm vasele de sânge care au împânzit aici totul. Azi, pupila e dilatată, dar în două zile va trece. Însă ce constat nu îmi place: o degenerescență în formă umedă, care a afectat ochiul în proporție de treizeci la sută, dar care poate s-ajungă până la lezarea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce se stingea doar după ce câteva pahare de whisky din cel mai vechi erau băute pe nerăsuflate. Pentru Tournesol, fericirea însemna, în oricare dintre aceste dupăamiezi calme și nesfârșite, bucuria de a întârzia între retortele și firele alchimice care îi împânzeau camerele. Închis în universul său etanș ca o monadă, separat de cei din jurul său prin auzul ce devenea din ce în ce mai șubred cu fiecare an, Tournesol era argonautul pentru care nici o formulă chimică nu este prea îndepărtată sau absconsă, iar viața se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]