1,021 matches
-
unul din cei mai curajoși martiri ai prigoanei și orgiilor penitenciare comuniste, Înalt Prea Sfințitul Valeriu Anania în Rotonda plopilor aprinși, prelatul și prolificul creator de cultură, românul care ne-a lăsat o lecție de cum se moare senin, cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut să facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din această lume pe care atâți se străduiesc s-o strâmbe, a putut rosti în fața enoriașilor săi, ca un părinte copiilor adunați la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după care, întoarsă pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mătanie, zicîndu-i ironic (deși era epitrop la biserica ortodoxă), "Lasă-l, tu, că s-o fi culcat și el", îl certa, speriată că o asemenea blasfemie putea atrage vreo nenorocire asupra casei noastre. După ce-și termina mătăniile, adormea mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
căpitan de aviație sau comandant de fregată și-o să te Însori și-o să mă iei să stau la tine și nevasta ta o să fie o fată foarte bună și-o să ajung să-mi văd primul strănepot Înainte de a Închide ochii Împăcată. Pe bietul Julius cuvintele bunicuței l-au emoționat atît de tare Încît a pornit-o Într-o goană nebună ca să ajungă la timp și s-o găsească În viață. Îi era frică să nu se rătăcească, dar cum era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu înțelegi ce vreau să zic. Ce înțeles pot avea lucrurile, în afară de ceea ce sunt deja? Lucrurile vii fac atâta zgomot doar ca să spună ceea ce tăcerea spune mai bine. Lucrurile moarte sunt ceea ce sunt deja și pot să tacă din gură împăcate. Oamenii sunt cei mai răi. Vin peste el cu vorbele lor. Mai rău decât greierii într-o noapte caldă. Sau broaștele, mai mult sau mai puțin. Auzi cum împroașcă. Ascultă păsările alea. Dar păsările pot fi și mai gălăgioase. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
medicamentului și le menționase cu prilejul întrevederii lor. Propria sa fiică era diabetică și nu avea nici o intenție de a induce cuiva această boală. Nu voia să propună nici o cale de acțiune cu care Karin să nu fie pe deplin împăcată. Daniel proceda corect informând-o în toate modurile posibile. Decizia îi aparținea întru totul lui Karin, dar Weber era gata s-o ajute cu tot ce se putea. Îi trimise și ei o copie a mesajului. Adormi cu propriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mână, iar acum nu știu dacă mai este sfințită sau trebuie să o sfințesc din nou”... „Pentru suflețelul tău curat, Alexandra, sigur brățara a rămas sfințită, dar mai atinge-o dacă vrei, ca să fii sigură și să rămâi cu inimioara împăcată...” Tot în acele zile o bătrânică mă întreabă: „Și iconițele aiestea mititele cu sfântul le dați degeaba”? 45 „Nu degeaba, vi le dau cu binecuvântare. Bucurie sfântă vă doresc!”. „Părinte ne-ați adus în aceste zile Ierusalimul la Fălticeni. Nu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vor parcă a simboliza frăția dintre cele două țări atât de mult timp 103 despărțite - Moldova și Țara Românească) ce se înalță asupra colinelor împădurite, și glas de clopote. Călătorule, dacă pașii te poartă pe aici, ascultă liniștea și pleacă împăcat ! Semnătură indescifrabilă * 13 septembrie 1976 Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat drumul spre falnica Moldovă unde am văzut din nou Mănăstirea Secu. Aici am găsit totul în haină de lumină și sărbătoare. Biserica își spune cuvântul și azi prin vrednicii strămoși
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
capul lui. Dacă izbutesc să-i țin despărțiți, dacă izbutesc s-o fac să se-ntoarcă la John și să se poarte ca o femeie cumsecade, atunci pot să spun că mi-am Încheiat rostul pe pămînt. Pot să mor Împăcată“ - a zis, și plîngea, sărmana de ea. „Tu nu știi nimic, tu habar n-ai“ - zice - „prin ce-am trecut eu.“ Și-atunci mi-a povestit tot, cum s-a făcut de l-au Întîlnit, cum l-au cunoscut cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fericire, fără durerea care o însoțește, pe care o poți simți, poți arăta spre ea, o poți apuca de coada-i fără valoare, cînd ar fi mai ușor să nu faci nici un efort și să-i îngădui să dispară. Mai împăcat. Soarele strălucea în fiecare zi. Antrenamentele deveniseră mai dure. Cu cît ne adaptam unul altuia, cu atît Schneiderhahn insista în a ridica pragul dureros. Cunoșteam oboseala înfiorătoare care se instala după parcurgerea unei distanțe mari cu lovituri ferme. Cunoșteam, de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
știți, stăteam la căpătâiul bătrânei și mă întrebam cum naiba izbutise ea să arunce cu atâta precizie pantofii când abia se mai putea mișca... Asta nu înțeleg nici acum...“. „Câteodată mama avea putehi“, mi-a explicat doamna Gerda. (Acum părea împăcată.) „Mă îmbhăca, zicea că sunt neajutohată. Îmi thimitea phin aeh hochia sau cămașa sau capotul, făhă să se miște, veneau singuhe...“. „Vai, doamnă Gerda“, am spus, „pe cuvântul meu de onoare că mă uimiți ! Cum de puteți vorbi așa ?...“. „Atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scrise cu litere mari ușor înclinate spre stânga: „SUNT BINE NICU.“ Apoi scoase văcuța din buzunar, o arătă movilei albe și plecă. Clopotele bătuseră mai de mult amiaza, iar băiatul se hotărî, fiindcă era timp bun și își simțea sufletul împăcat, să mergă în Grădina Cișmigiu. Era duminică, deci nu se cădea să lucreze, adică să caute portmoneul cu biletul de loterie. Dacă vremea permitea, pe lacul Cișmigiu se făcea patinaj. Nu mai departe decât anul trecut o văzuse, de pe margine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar Agata și doctorul, care stăteau vizavi, se aplecaseră spre el, să-l audă. Și le spuse despre ultimele cuvinte rostite de tânăr și de vădita ușurare pe care o citise pe chipul lui apoi, și cum părea că moare împăcat. — Poate că e vorba numai de o aspirație mistică, spuse doctorul, iar Agata adăugă: — Un fel de rugăciune. Dar Costache era sigur că „sindroamele“ spun altceva. Odată se amuzaseră, polițistul și bărbatul ei, să vadă asemănările dintre meseriile lor și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din costul călătoriei, amenințându-l că dacă se împotrivește își va pierde slujba. În seara care urmă întoarcerii lui Jor, Fara se strecură până la locuința polițistului și-i înmână o sută șaptezeci și cinci de unități monetare. Porni spre casă cu conștiința împăcată. A treia zi după aceste întâmplări, ușa atelierului său se deschise cu zgomot și intră un bărbat. Fara se încruntă când văzu cine e: Castler, un pierde-vară de prin oraș. Rânjea cu gura până la urechi: - Ia ascultă Fara, eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cetății lui Ali Shah și școala Talebieh, chiar de lângă locul unde bunicu-său își etalase covoarele. Descoperise că deznădejdea care îl rodea în deșert, înainte să plece din casa pe care tocmai ce o vânduseră, se schimba în mâhnire calmă și împăcată. — Fiul tău pare un flăcău de nădejde, îi spusese lui taică-său mullah-ul de la moscheea Jameh, și era un lucru liniștitor pentru un părinte. Pe urmă avuseseră o casă a lor, pe strada Vahidi, îndestulată și cu terasele însorite. Era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nazi, sora lui Ebadi, a fost arestată la o săptămână după plecarea avocatei, iar Niaz și Elnaz, juristele gemene care lucraseră cu Ghazal, în următoarea duminică. Leclerc, care ar fi trebuit să se-arate neliniștit în privința iubitei lui, era mai împăcat decât ceilalți, fiindcă le aflase tactica din Tunis, când fusese mirat de admiterea prelegerii publice a unei disidente șiite: Iranul, ca și dictatura religioasă și militară de-atunci, a lui Ben Ali, se foloseau de fațada internațională și democratică a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ungându-i urechea cu politețurile taruf-ului lor de persani dintr-o stirpe veche: — Saretoun dard nakoné, zise nora. — Rouyé mahetan ra miboosim, îi răspunse. — Ekhtiar darin. — Pahtoun ra mibossam, spuse el, ca și cum ar fi venit s-o pețească. După perfidia împăcată a acestui joc de cuvinte, vorbiră ca și cum s-ar fi despărțit cu o secundă înainte. Povestiră despre Armin ca și cum ar fi fost de față și despre Omar de parcă atunci i-ar fi așternut să mănânce în aceeași sufragerie. Dintr-odată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
conducă în alegerile tale și nu-ți mai călca pe suflet ascultând de părerile celor din jur, sau pur și simplu încercând să le faci altora pe plac crezând că așa viața ta va fi mai bună, mai abundentă, mai împăcată. Nu e așa. Și eu am crezut asta și viața mi-a demonstrat cât de mult am greșit. Dacă tu nu te respecți, dacă tu nu-ți urmezi Sinele Divin și ghidarea lui, cum vrei să te respecte cei din
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Azimioară, în capot de zanana și cu bigudiurile ascunse sub un tulpan subțire, locotenentul se drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată. Intră în minister împăcat cu sine și cu toată lumea, cu vremea imposibilă de afară ― ninsoarea se transformase în lapoviță ― cu notele proaste ale lui fiu-său la geografie și științele naturale, cu proiectul nevesti-sii pentru un palton de blană și participația costisitoare la nunta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la o budincă formidabilă și crema de zahăr ars din frigider. Cristescu își întinse mâinile peste masă. ― Unde sânt tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă n-o să vă stingheresc, mi-ar face mare plăcere să vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că nu locuia la adresa oficială? ― Proprietăreasa lui mi-a spus nu numai că nu locuia acolo, dar și că i-a îngăduit să închirieze camera altcuiva. Își făcea apariția o dată pe lună, așa cum cereau regulamentele și deci ea avea conștiința împăcată. Ieșiră din autoavion... Hedrock știa că Neelan vorbește și curînd sensul vorbelor lui avea să-i pătrundă în minte. Dar deocamdată atenția lui era concentrată în sus. Pe cer fulgerau avioane, dar nici o umbră întunecată, nici o torpilă săgetînd aerul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și oferind lista înmânată lui la Kabul, Winkie își răscumpără păcatele vieții frivole și moare înveșmântat în portul indian al mamei sale, oferind viața ca jertfă Imperiului din care venea tatăl său. Ereditatea complicată a metisului euro-asiatic este în fine împăcată, odată cu trecerea dincolo de Styx. Umbra lui Königsberg Marele Război este și un război african. Departe de frontiera teribilă pe care o înscriu în trupul Europei tranșeele, Primul Război Mondial înseamnă, în Africa, confruntarea cu spațiile nedomesticite și cu enigmele care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
birou, întinzându-mi manuscrisul cel gros. Nu mai aveam scăpare... Întrevedeam doar o singură speranță - să constat, după doar câteva pagini, că textul e suficient de prost, din punctul meu de vedere, încât să pot renunța la el cu conștiința împăcată. De obicei îmi dau seama destul de repede. Uneori îmi e de-ajuns să citesc doar primul paragraf. Mi-era teamă doar că romanul s-ar putea să nu fie destul de prost, sau să fie poate destul de bun încât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu pasărea. Cred că e mai sigur dacă ești pe scena mea cu un papagal decât pe scaunele mele cu un sticlete. Vino cu blestemata aia de pasăre. * Domnul Gonzalez stătea lângă micul său radiator, ascultând sunetele râului, sufletul său împăcat plutind în Nirvana, pe undeva mult deasupra fabricii Levy Pants. Simțurile sale savurau în mod inconștient tărăboiul pe care îl făceau șobolanii, mirosul de hârtie veche și lemn și sentimentul de tihnă pe care i-l dădea perechea lui largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Alzheimer. De fapt, i-am dat apă. — Vei câștiga? — Oh, sigur. Adam oftă. — Mincinosule. Mâna i se relaxă. — Ai grijă de tine, frățioare. Și închise ochii. Josh se panică și își șterse lacrimile repede. Dar Adam respira încă. Dormea, foarte împăcat. Capitolul 89 Judecătorul din Oxnard tuși în aerul rece, în timp ce își comunica decizia avocaților din fața lui. Alex Burnet era și ea acolo, împreună cu Bob Koch și Albert Rodriguez. — Așa cum puteți vedea, zise el, am decis că proprietatea lui BioGen asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]