KorAP: Find »[drukola/base=împărtășire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...91 >

2,256 matches

Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839

o celebrare comunitară, se vorbește de o „împreună-slujire cu îngerii”, care, potrivit credinței Bisericii Ortodoxe, are loc la orice celebarea a Liturghiei. Accentuarea aspectului de „mysterium tremendum” („taină înfricoșătoare”) a favorizat foarte devreme individualizarea Împărtășirii. În fața tendinței tradiționale spre o Împărtășire tot mai rară, pentru Afanasiev Euharistia nu este - așa cum o considera teologia scolastică - una dintre cele șapte Taine din Biserică, ci Taina Bisericii. Ea trebuie înțeleasă în mod eclesial, iar nu individualist. „Unirea cu iisus Hristos este unirea cu toți

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
pentru comunitate și în numele ei. În felul acesta comunitatea însăși devine preoțească în sensul lui 1Pt. 2, 5-9... în întâlnirea simultană <> [în același loc] a tuturor stărilor și cinurilor comunității.”[ 23] 4. Despre Taina Euharistiei ca „Taină a adunării” și împărtășirea continuă Dintre trăsăturile esențiale ale Euharistiei face parte și caracterul ei de „Taină a adunării”. Celebrantul vorbește în numele adunării (persoana întâi plural), nu numai al său propriu și nu numai pentru sine, ci ca „gură a Bisericii”, respectiv ca „limbă

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
adunării”. Celebrantul vorbește în numele adunării (persoana întâi plural), nu numai al său propriu și nu numai pentru sine, ci ca „gură a Bisericii”, respectiv ca „limbă a comunității bisericești”, al cărei „Amin” este constitutiv pentru celebrarea euharistică. Mai cu seamă împărtășirea - în principiu a întregului popor, nu numai a câtorva inși izolați - este din nou parte integrantă constitutivă a dumnezeieștii Liturghii. Canonul 9 apostolic interzice expres participarea la dumnezeiasca Liturghie, fără a lua parte la Împărtășanie. Toți, inclusiv laicii, concelebrau Liturghia

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
al Liturghiei, când se refereau la „împreună-slujirea îngerilor” la Liturghiile săvârșite de acesta. Sfântul Ioan Gură de Aur avertiza: „Sunt împrejurări în care preotul nu se deosebește de cel care e supus lui, ca de pildă atunci când este vorba de împărtășirea cu înfricoșătoarele Taine. Cu toții suntem vrednici de ele deopotrivă, nu ca în Vechiul Testament, unde preotul mănâncă ceva, iar poporul altceva, și unde poporului nu-i este îngăduit să aibă parte de ceea ce preotul avea parte. Acum nu-i așa; ci

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
Despre Asceză și Liturghie. Nominalism[29] liturgic - asceză fără Euharistie versus formalism sau magism euharistic - Euharistie fără asceză Reafirmarea sensului pascal-eshatologic al Duminicii la „colivari”[30] era strâns acompaniată de redescoperirea sensului de comuniune euharistică al Liturghiei și de apologia împărtășirii continue/frecvente [synechōs, sychna] ca realizare concretă a acestor sensuri într-un etos pascal-eshatologic-euharistic. Cele două tabere își disputau două concepții despre Tradiția: una „teoretică”, alta „pragmatică”. Grupul tradiționalist al „colivarilor” susținea respectarea strictă a „teoriei” din prescripțiile canonice scrise

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
realizare concretă a acestor sensuri într-un etos pascal-eshatologic-euharistic. Cele două tabere își disputau două concepții despre Tradiția: una „teoretică”, alta „pragmatică”. Grupul tradiționalist al „colivarilor” susținea respectarea strictă a „teoriei” din prescripțiile canonice scrise și vorbesc limpede despre o împărtășire continuă a credincioșilor. „Anticolivarii” pragmatici apărau legitimitatea acomodărilor și „practicilor” sacramental-liturgice create în timp și devenite „tradiții” și susțineau ca împărtășirea credincioșilor să se facă mai rar după o îndelungată pregătire ascetică individuală. [31] În fața simptomelor de îngrijorătoare decadență religioasă

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
pragmatică”. Grupul tradiționalist al „colivarilor” susținea respectarea strictă a „teoriei” din prescripțiile canonice scrise și vorbesc limpede despre o împărtășire continuă a credincioșilor. „Anticolivarii” pragmatici apărau legitimitatea acomodărilor și „practicilor” sacramental-liturgice create în timp și devenite „tradiții” și susțineau ca împărtășirea credincioșilor să se facă mai rar după o îndelungată pregătire ascetică individuală. [31] În fața simptomelor de îngrijorătoare decadență religioasă și afazie teologică, precum și a limitelor programului „iluminismului ortodox”, „colivarii” vor opune un program de „trezie” și „luminare” ortodoxă prin recuperarea

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
tainic în cel care se cuminecă și se amestecă cu sufletul său comunicându-i incoruptibilitatea învierii; primind însă doar o părticică a Pâinii sfințite cel care se cuminecă primește doar o parte a trupului lui Iisus Hristos, de aici necesitatea împărtășirii continue.[32] Majoritatea Părinților greci ai Bisericii afirmă natura înviață, și ca atare incoruptibilă, a Trupului euharistic al lui Iisus Hristos prezent ca atare în întregime în cea mai mică părticică și caracterul spiritual al jertfei euharistice. Fundamentul ultim al

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
al lui Iisus Hristos făcut prezent în mod real prin epicleză pe sfântul disc este supus ruperii și suferă astfel o stricăciune obiectivă; ca atare el nu poate fi în acel moment un corp incoruptibil, ci devine abia în momentul împărtășirii. Pentru a explica aporia Trupului euharistic în același timp înviat și coruptibil altfel decât postulând o prezență reală în Euharistie a Trupului lui Iisus Hristos în două forme succesive: inițial coruptibil, apoi incoruptibil, singura soluție teologică de salvare a simultaneității

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
Kavsokalivitul are un dublu obiectiv: demonstrativ-polemic (apodictic-dialectic). Refuzul chemării la Masa lui Dumnezeu este o pseudo-evlavie. Scopul punerii la încercare de sine nu este de a ne autorespinge și ține la distanță, ci de a ne face încercați și vrednici. Împărtășirea nu are apoi drept criteriu desăvârșirea sau nedesăvârșirea - în sensul că desăvârșiții s-ar putea împărtășii oricând, iar cei nedesăvârșiți maximum de două-trei ori pe an - întrucât ea este în primul rând leac pentru cei bolnavi și merinde de drum

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
credincioșii aduc prin preot („Ție îți aducem”) Jertfa euharistică în care Sângele lui Iisus Hristos se varsă pentru toți: a nu-l bea înseamnă că Domnul nostru Iisus Hristos moare degeaba dacă nu se împărtășește din ea nimeni dintre credincioși, împărtășirea doar a preotului neschimbând situația. Exclamația preotului la liturghiei: „Sfintele sfinților!” invocată ca pretext în sprijinul regulii împărtășirii rare se cere și ea interpretată corect: nu numai credincioși, ci și preotul care strigă trebuie să fie sfânt; în fața realității trebuie

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
toți: a nu-l bea înseamnă că Domnul nostru Iisus Hristos moare degeaba dacă nu se împărtășește din ea nimeni dintre credincioși, împărtășirea doar a preotului neschimbând situația. Exclamația preotului la liturghiei: „Sfintele sfinților!” invocată ca pretext în sprijinul regulii împărtășirii rare se cere și ea interpretată corect: nu numai credincioși, ci și preotul care strigă trebuie să fie sfânt; în fața realității trebuie depășită ipocrizia dublului standard și atunci fie să nu se împărtășească nici preotul, fie să-i împărtășească pe

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
Cauza adevărată a acestei atitudini inacceptabile nu este evlavia, ci nepăsarea și răul obicei al creștinilor care, asemenea everilor în pustie, nostalgici după cărnurile Egiptului, preferă lui Iisus Hristos și virtuților plăcerile trecătoare ale lumii.[ 37] Principalul argument în favoarea unei împărtășiri continue (synechōs) îl oferă rugăciunea „Tatăl nostru” prin poziția ei în cadrul Liturghiei între sfințirea Darurilor și împărtășirea de Ele. „Tatăl nostru” este un rezumat al credinței, prin cererile sale este o epitomă a vieții practice a creștinului, iar prin ecfonisul trinitar este

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
care, asemenea everilor în pustie, nostalgici după cărnurile Egiptului, preferă lui Iisus Hristos și virtuților plăcerile trecătoare ale lumii.[ 37] Principalul argument în favoarea unei împărtășiri continue (synechōs) îl oferă rugăciunea „Tatăl nostru” prin poziția ei în cadrul Liturghiei între sfințirea Darurilor și împărtășirea de Ele. „Tatăl nostru” este un rezumat al credinței, prin cererile sale este o epitomă a vieții practice a creștinului, iar prin ecfonisul trinitar este o concentrare a vieții contemplative și eshatologice în vederea lui Dumnezeu. În trei feluri se numește pâinea

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
decât primul, pe cât mai necesară decât viața trupului este viața sufletului. În al treilea rând, „pâine spre ființă” este Trupul și Sângele Domnului, care se deosebește tot atât de mult de cuvântul lui Dumnezeu, pe cât se deosebește soarele de raza lui.[38] Împărtășirea continuă/frecventă („dă-ne-o nouă astăzi”) cu Sfintele Taine nu e, așadar, decât consecința logică a celei de a patra cereri a Rugăciunii Domnului. Sfântul Ioan Casian (+ 430) în prima convorbire cu avva Isaac[39] despre Păinea spre ființă

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
duce nicio zi viața duhovnicească. Iar când spune „astăzi” arată că trebuie luată în fiecare zi [cotidie esse summendum] și că dăruirea ei de ieri nu este de ajuns dacă nu ne-ar fi dată în chip asemănător și astăzi. Împărtășirea frecventă nu este un privilegiu al preoților; acesta se referă doar la săvârșirea Liturghiei, al cărui scop este sfințirea Darurilor și împărtășirea credincioșilor. Iar acei preoți, care nu-i împărtășesc pe creștinii care vin la dumnezeiasca Cuminecătură cu evlavie și

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
ei de ieri nu este de ajuns dacă nu ne-ar fi dată în chip asemănător și astăzi. Împărtășirea frecventă nu este un privilegiu al preoților; acesta se referă doar la săvârșirea Liturghiei, al cărui scop este sfințirea Darurilor și împărtășirea credincioșilor. Iar acei preoți, care nu-i împărtășesc pe creștinii care vin la dumnezeiasca Cuminecătură cu evlavie și credință, sunt judecați ca niște ucigași, cum stă scris la proorocul Osea: „Preoții au ascuns calea, au făcut omoruri în Sichem și

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
să ieșim din nominalismul liturgic (Părintele Ioan Ică jr.) prin care nu facem altceva decât să ne lipsim de harul ceresc[40] Motivele invocate pentru respingere sunt o serie de posibile consecințe la care s-ar putea ajunge prin practicarea împărtășirii frecvente: banalizarea Euharistiei înțelese ca „pâine obișnuită”; punerea între paranteze a condițiilor stricte de punere la încercare a curăției conștiinței în apropierea de Sfintele Taine, stabilite de Sfinții Părinți: estomparea distincției între clerici și laici; și, mai ales, confuzia deliberată

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
Sfintele Taine, stabilite de Sfinții Părinți: estomparea distincției între clerici și laici; și, mai ales, confuzia deliberată dintre „încontinuu” și „frecvent” sau, mai bine zis, nedeterminarea lor. Acuzele de influență romano-catolică asupra lui Nicodim Aghioritul și Neofit Kavsokalivitul în ce privește tema împărtășirii frecvente, reafirmate ca ipoteză de maximă probabilitate în anul 1969 de Ch. Tzogas sunt contrazise de analiza comparativă a surselor.[41] În Biserica minoritară a începuturilor avem de a face cu o spiritualite euharistic-ascetic-martirică extrem de incandescentă și exigentă. Toți cei

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
sumară cateheză și a căror viață spirituală era relaxată și deficitară. Doar monahii, care apar acum, continuă creștinismul integral al epocii apostolice, atât în practicile lui liturgice - Liturghiile comunitare doar sâmbăta și duminica - cât și etosul lui ascetic martiric - cu împărtășiri private zilnice. Viața liturgică a parohiilor urbane începe de acum înainte să fie dominată de fenomenul invers proporțional al înmulțirii Liturghiilor și răririi împărtășirilor: Liturghii zilnice și împărtășiri ocazionale.[42] Divorțul în Liturghie dintre Jertfă și Taină, între sacrificiul euharistic

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
practicile lui liturgice - Liturghiile comunitare doar sâmbăta și duminica - cât și etosul lui ascetic martiric - cu împărtășiri private zilnice. Viața liturgică a parohiilor urbane începe de acum înainte să fie dominată de fenomenul invers proporțional al înmulțirii Liturghiilor și răririi împărtășirilor: Liturghii zilnice și împărtășiri ocazionale.[42] Divorțul în Liturghie dintre Jertfă și Taină, între sacrificiul euharistic și împărtășirea din el a credincioșilor și monahilor neclerici era complet în Evul Mediu. Accentul pus pe curățire a dus inevitabil la rărirea împărtășirilor

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
comunitare doar sâmbăta și duminica - cât și etosul lui ascetic martiric - cu împărtășiri private zilnice. Viața liturgică a parohiilor urbane începe de acum înainte să fie dominată de fenomenul invers proporțional al înmulțirii Liturghiilor și răririi împărtășirilor: Liturghii zilnice și împărtășiri ocazionale.[42] Divorțul în Liturghie dintre Jertfă și Taină, între sacrificiul euharistic și împărtășirea din el a credincioșilor și monahilor neclerici era complet în Evul Mediu. Accentul pus pe curățire a dus inevitabil la rărirea împărtășirilor și la o nouă

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
zilnice. Viața liturgică a parohiilor urbane începe de acum înainte să fie dominată de fenomenul invers proporțional al înmulțirii Liturghiilor și răririi împărtășirilor: Liturghii zilnice și împărtășiri ocazionale.[42] Divorțul în Liturghie dintre Jertfă și Taină, între sacrificiul euharistic și împărtășirea din el a credincioșilor și monahilor neclerici era complet în Evul Mediu. Accentul pus pe curățire a dus inevitabil la rărirea împărtășirilor și la o nouă spiritualitate euharistică centrată pe penitență și pe o devoțiune față de prezența reală a lui

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
împărtășirilor: Liturghii zilnice și împărtășiri ocazionale.[42] Divorțul în Liturghie dintre Jertfă și Taină, între sacrificiul euharistic și împărtășirea din el a credincioșilor și monahilor neclerici era complet în Evul Mediu. Accentul pus pe curățire a dus inevitabil la rărirea împărtășirilor și la o nouă spiritualitate euharistică centrată pe penitență și pe o devoțiune față de prezența reală a lui Iisus Hristos în Euharistie care a început să fie adorată vizual, expusă unei venerații a privirii, unei atitudini contemplative, nu unui consum

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
unui consum sacramental. Liturghia însăși pierzându-și caracterul de comuniune în favoarea celui de alegorie rituală a vieții lui Iisus Hristos.[43] Sensul pledoariei euharistice a „colivarilor” este sesizat în echilibrul menținut cu grijă între asceză și Liturghie, între Spovedanie și Împărtășire, între care aceștia refuză să opteze unilateral. Astfel, prima practică - tipic răsăriteană - pune accentul pe pregătirea ascetică prealabilă prin Spovedanie și post, rigorismul ascetic ducânt la o asceză fără Liturghie și o supralicitare a valorii substitutive a anaforei. Cea de-

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]