824 matches
-
zahărul, după care mă duc la ușă și-i deschid. Vă pot ajuta cu ceva ? zic politicoasă. Bărbatul mă privește în tăcere preț de câteva momente, aruncându-și din când în când ochii la un tabloid pe care-l ține împăturit în mână. — Sunteți Samantha Sweeting ? spune în cele din urmă. Îl măsor din priviri alarmată. — De ce ? — Sunt de la Cheltenham Gazette. Îmi flutură repede prin fața ochilor actul de identitate. Aș dori să obțin un interviu în exclusivitate de la dumneavoastră. „De ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mâna pentru fotografi și voi da câteva scurte interviuri. După care ne vom înapoia cu toții la Londra cu trenul. — Deci, spune Eddie în timp ce pun cafea în cafetieră. Gata bagajul ? — Aproape. Și doamnă Geiger... poftim. Îi întind lui Trish uniforma albastră împăturită pe care am adus-o la subraț. E spălată și călcată. Gata pentru următoarea menajeră. Trish ia uniforma și o copleșește brusc tristețea. Sigur că da, spune, cu glas tremurător. Îți mulțumesc, Samantha. Își șterge ochii cu un șervețel. — Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am intenția să mă căsătoresc, și în nici un caz cu prima femeie care-mi iese în cale, cât despre restul, te rog să nu-mi strici seara, N-am vrut asta, iartă-mă. Marta se ridică, strânse farfuriile și tacâmurile, împături fața de masă și șervetele, tare s-ar înșela cel care ar crede că meseria de olar, fiind o muncă brută ca în acest caz, practicată într-o așezare mică și fără farmec, cum s-a ghicit că e aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
restul călătoriei. Iată câteva monede turcești, nu vă vor fi de prisos. Iată și un mesaj care aș vrea să-i parvină Maestrului. Treceți chiar prin Istanbul? Era greu să-i spun nu. Continuă, În timp ce-mi strecura hârtiile Împăturite prin deschizătura tunicii: — E procesul-verbal al celui dintâi interogatoriu al lui Mirza Reza, mi-am petrecut noaptea copiindu-l. Puteți să-l citiți, chiar trebuie să-l citiți, vă va Învăța multe. În plus, vă va ține ocupat pe parcursul lungii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns, i-am prezentat procesul-verbal copiat de prințesă. Punându-și ochelarii fini, el Îl citi, Îl reciti cu patimă sau groază, ba chiar Îmi păru, uneori, cu un soi de bucurie interioară. Apoi Împături foile, le strecură În buzunar și se porni să măsoare Încăperea cu pasul. Trecură zece minute de tăcere, Înainte ca el să rostească această litanie stranie: — Mirza Reza, copil pierdut al Persiei! Dacă s-ar putea să fii doar nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din piept până-n picioare, să-mi pipăi acoperământul de cap și să grăbesc pasul. Cred chiar că voi fi alergat, drapat În aba mea ca pentru a-mi ascunde goliciunea. Ajuns acasă, m-am descotorosit de catrafuse și le-am Împăturit cu un gest categoric, Înainte de a le azvârli furios În fundul unui dulap cu scule. M-am păzit cât am putut să repet, dar acea unică plimbare mi-a adus, probabil pentru toată viața, un statornic calificativ de extravaganță. În Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca pe cristale sau ca uleiurile pentru aromoterapie. Dacă mă trezesc dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
KitKat pe care să le împărțim. (Am ajuns la concluzia că patru batoane, sincer, sunt prea mult.) — Poftim, zice, după care se uită mai bine la mine. Bex, ce‑i cu tine? — Nimic, spun, roșie la față. Încerc doar să împăturesc vesta asta ca să nu ocupe atâta loc. Am pus deja o geacă de blugi și una de piele, dar nu poți să pui nici o bază pe vremea din septembrie, nu? Vreau să zic, acum e cald și soare, dar mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Doamne, asta îmi amintește de excursiile cu cortul cu familia Brown, când încercam să‑mi bag sacul de dormit înapoi în învelitoarea lui. — Cât timp ziceai c‑o să fii plecată? mă întreabă Suze. — Trei zile. Renunț să mai încerc să împăturesc vesta până ajunge cât o cutie de chibrituri și aceasta își revine ca un arc la forma inițială. Puțin cam dezamăgită, mă las pe pat și iau o gură de ceai. Ce nu înțeleg e cum reușesc unii să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de afaceri care se grăbesc spre avioane extrem de încântați de sine, ducând ei doar o valijoară pe rotile, cât o cutie de pantofi. Cum reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de voiaj? sugerează Suze. — Zici tu? Mă uit cu neîncredere la geamantanul meu supraburdușit. Dacă stau să mă gândesc, poate n‑am nevoie de trei perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de cuvânt. E foarte strictă. Câteodată sunt de‑a dreptul îngrozită la gândul că ar putea zice nu. — Înțeleg, spune în cele din urmă. Nu prea ai de ales, nu? Exact, spun ușurată. Iau hârtia cu planul de la ea, o împăturesc și o bag în geantă. Ia ascultă, Bex, ce‑i asta? E nouă? zice brusc Suze. Deschide larg șifonierul și mă apucă tremuriciul. Se încruntă la haina mea cea nouă, absolut încătătoare, de culoarea mierii, pe care am ascuns‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
au adus un pahar uriaș, garnisit cu coajă de portocală rasă, la gheață. Cât despre clătitele alea clasa întâi care mi‑au mers drept la inimă... zău, clătite dimineața. Genial, nu? — Deci...ânțeleg că te duci la sală? zice Luke, împăturindu‑și Daily Telegraph‑ul. În fiecare zi citește toată presa, și americană și britanică. Ceea ce e foarte bine, fiindcă pot să‑mi citesc și eu horoscopul din Daily World. — La sală? îl întreb uimită. — Parcă asta‑ți era planul, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dar nu poți să‑ți asumi tu toată vina. Din buzunarul lui se aude un bolborosit electronic, și își scoate mobilul. Scuză‑mă o secundă, te rog, zice și își întoarce privirea. Alo. În timp ce el vorbește încet la mobil, eu împăturesc un suport din hârtie pentru pahar de mai multe ori. Vreau să‑l întreb ceva, dar nu sunt sigură că vreau să aud răspunsul. — Scuze, spune Michael, punându‑și telefonul în buzunar. Se uită la suportul șifonat. Te simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se află un stand promoțional, care oferă ziare gratuite și, în clipa în care trec pe lângă el, iau un Financial Times. De dragul vremurilor trecute. Plus că, dacă am FT la subraț, poate prind un loc la clasa business. Tocmai îl împăturesc ca să mi‑l pun la subțioară, când observ un nume care face să‑mi stea inima. Brandon în tratative pentru a‑și salva compania. Pagina 27. Cu degete ușor tremurătoare, deschid ziarul, găsesc pagina și citesc articolul. Luke Brandon, proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
simt că mă cuprinde mila față de Luke. Aproape că‑mi vine să‑l sun și să‑i spun că totul o să fie bine. Dar n‑are nici un sens. El e ocupat cu viața lui, iar eu cu a mea. Așa că împăturesc din nou ziarul și pornesc hotărâtă spre check‑in. — Aveți ceva de declarat? zice fata de la check‑in, zâmbindu‑mi. — Nu, zic. N‑am bagaje. Sunt doar eu și geanta mea. Ridic ca din întâmplare FT‑ul, să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
arse, cu mucuri de țigară, pointilist. Scaunele sunt de mai multe feluri, majoritatea cu patru picioare egale ca înălțime. Acolo unde există câte un picior mai scurt, neajunsul e rezolvat cu câte un dop de bere sau cu un șervețel împăturit în două, în patru sau în opt, după cum e cazul. Originalitatea localului o dau farfuriile umplute cu pepperoni care înlocuiesc clasicele alune, măsline, grisine sau sărățele. Se pare că pepperoni stimulează grozav consumul de alcool. Ca și cum acest consum ar fi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Călătorul așteaptă, tramvaiul vine, aglomerat; așteaptă următorul, aglomerat și acesta. Călătorul se agață de bara scării de urcare, simte umărul, transpirația, oboseala semenilor, adevărată conectare. La Mihai Bravul ia alt tramvai, numărul 5. Vagon gol, dom’ Dominic capsează biletul, îl împăturește, cum cere regula, bilet dus-întors. Dar când coboară din tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul până la fabrica de pâine. Coboară din autobuz, se întoarce vreo sută de metri, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO. Magazinul e închis: Inventar. Străduța cotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu cumva și în ziua de acum...“ Duduleț mormăi, ca pentru sine: „Adică ce-ați vrea...Că lumea tot n-o s-o răsturnați. E așezată demult. Credeți că revoluția din decembrie a zguduit-o? Chiar așa credeți?“ Mai îngăimă ceva, împăturind scrisoarea. „Dar mulți dintre cei de-aici încă sunt activi. Vă izbiți și voi de ei. Vă conduce și vă dă lefurile pe care vi le dă.“ „Știm să ne ferim“, chicoti tânărul. „ Nu asta-i problema. Am mai crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dintre cei mai calmi oameni pe care-i cunosc. Nu-și trece mâna prin păr, nu-și răsucește inelele, nu rearanjează tacâmurile. E pur și simplu imperturbabil, în timp ce eu, prin comparație, sunt mereu în mișcare, mă joc cu paharul și împăturesc întruna șervețelul din brațe. V-a plăcut mâncarea? ne întreabă chelnerul ocupat cu debarasarea. — Foarte bună, mulțumim, îi răspundem la unison. —Doriți și desert? Îi sunt recunoscătoare că a cerut meniul, pentru că mie mi-e jenă s-o fac, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
atârnând rufe imaginare pe o sârmă invizibilă, ceea ce însemna că rămăseseră obiceiurile, iar ideea de acțiune transla spre rezultatul ei, iar cel ce prășise răsadul acum culegea imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care atârnase rufele așeza imaginea lor împăturită într-un coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cu excepția lui Gerard. Gail se străduia din greu să își ascundă entuziasmul. — Gerard, zise ea, cu cea mai calmă voce posibilă. Îți voi arăta o imagine și vreau să-mi spui ce zice. Îi arătă una dintre temele fiului ei, împăturind-o așa încât să se vadă un singur exercițiu. Acoperi răspunsul cu degetul mare. — Am făcut deja asta. — Dar ce scrie aici? întrebă Gail, arătând spre exercițiu. Era cincisprezece minus șapte. — Trebuie să îmi spui tu ce scrie. Poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care a inventat toată treaba asta cu dosarul Leopold. Era genul de chestii pe care nu se plictisea niciodată să le facă. Bate ușor cu degetul În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun, ușor mirată. El o Împăturește și o pune În buzunar, iar pentru câteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final. Ridică capul și mă privește cu o expresie ilizibilă. Te-ai despărțit de Connor. Îmi sare stomacul. Nu știu ce să zic. — Deci. Îmi Înalț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și pachete dar acum zări o carte al cărei titlu Îi atrase atenția „Maxime și cugetări”. O trase cu grijă pentru a-i memora poziția și citi cu nesaț câteva maxime care Îl fascinară. Dădu pagina și văzu un bilețel Împăturit În două. Avu tupeul ca pentru Întâia oară să citească un bilet al dumnealui: „Tuți! Nu pot veni la noapte, plec la Brașov cu o problemă f. f. urgentă. Ajung cu siguranță mâine În jurul lui zece. Ai tot ce-ți trebuie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
PEN clubului japonez și În această calitate a fost un veritabil ambasador al literaturii japoneze În spațiul vestic și al culturii anglofone.,, Ă HYPERLINK "http://ro/"http://ro. wikipedia.org/wiki/ Yasunari Kawabataă Antoniu a purtat un timp cu sine, Împăturită cu grijă, Într-un buzunar al hainei, pagina de ziar În care era copiată de pe internet succinta prezentare a scriitorului japonez.. Ă . Nu-și amintește cu precizie cu ce ocazie a apărut În ziar, poate la apariția unei noi traduceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să citească pe sărite: ,,Uniunea Europeană,, are În atenție porcii, oile și brânza, pentru care a stabilit noi reguli de creștere, igienizare și comercializare,,. Aceeași ,,Uniune Europeană,, va interzice fumatul În spații publice, restricționând la maximum locurile unde este permis,,. Antoniu Împăturește plictisit ziarul și-l pune deoparte. Mânâncă ce și-a cumpărat aseară: pateul de ficat uns pe felii de pâine și iaurtul, apoi iese afară să tragă puțin aer proaspăt În piept. Asta Îi pune sângele În mișcare. Urinează sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]