810 matches
-
un teren cu zgură, pocnetele seci ale mingilor săltărețe fiind singurele sunete care făceau aerul să se miște. Am traversat terasa și am intrat În barul din spatele restaurantului. Un chelner blond cu o figură copilăroasă și cu umeri de gabier Împăturea șervețele de hîrtie transformîndu-le În iahturi miniaturale, origami decorative pentru farfurioarele cu alune. — SÎnteți invitat, domnule? (RÎnji plin de voie bună.) Mă tem că nemembrii nu au acces În club. — Nu sînt invitat - sau nemembru, nu știu ce formă de viață ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că există cineva care are cheile. — Va trebui să vorbiți cu domnul Hennessy, trezorierul clubului. Se Întoarce Într-o jumătate de oră. Știu că vrea să-l ajute pe Frank. Facem toți ce putem. L-am urmărit cu privirea cum Împăturea delicat iahturile de hîrtie cu mîinile lui bătătorite. Vorbise pe un ton sincer, dar ciudat de distant, parcă erau replicile unei piese vechi rostite de un actor neatent. M-am răsucit cu taburetul și am privit În lungul piscinei. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimeni care să depună mărturie pentru el, nimeni dintre cei care lucrează pentru el. Doar un bătrîn avocat spaniol care deja a renunțat la orice speranță. — Domnule Prentice... I-am Înapoiat triunghiul de hîrtie, iar el a Încercat să-l Împăturească, apoi l-a strivit Între palme. — Frank nu se aștepta să ne ducem acolo. De fapt, i-a spus domnului Hennessy că vrea să ne ținem deoparte. Și, În afară de asta, a pledat vinovat. Dar tu nu crezi asta, nu? — Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
incendiere. Am așteptat o replică din partea lui, dar el s-a mulțumit să-mi zîmbească, acel zîmbet liniștitor de simpatie profesională cu care sînt tratați cei Îndoliați la capelele funerare. Părea să nu-și dea seama că degetele lui, În loc să Împăturească mai departe șervețele de hîrtie Într-o flotă miniaturală, Începuseră să le desfacă și să le netezească. Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste mica lui flotă, ca un copil de ciclop, și m-a strigat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aluneca lin pe rotile, urmînd făgașele vechi trasate În covor, dar În lumea lui Frank nu prea mai erau multe lucruri care să se potrivească atît de bine. I-am atîrnat În șifonier cămășile risipite peste tot și i-am Împăturit cu grijă șalul de dantelă veche În care fuseserăm amîndoi Înfășați cînd eram bebeluși. După moartea mamei, Frank recuperase șalul din legătura de haine depuseă de tata la o instituție filantropică din Riyadh. Țesătura străveche, moștenită de la bunica lui, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
intervenise caseta video. O văzusem filmînd, aproape goală, o scenă de viol, iar ea hotărîse să nu mai apară niciodată goală În fața mea. Mă așteptă să-mi golesc șifonierul, apoi preluă ea controlul. Îmi aranjă cămășile În valize și-mi Împături halatul, netezind reverele de parcă ar fi vrut să scuture toate urmele pielii ei. — Îmi pare rău că pleci. (În acel moment Își observă imaginea În oglindă și rămase privindu-se fără nici o expresie În ochi.) Într-un fel, ai ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
te gândi și într-o zi, tot gîndindu-te, o să poți să-ți răspunzi și să-mi spui și mie..." Am început să mă plimb prin odaie, să mă uit afară pe geam, să mă întorc, să mă uit iar. Mama împăturea ceva, un cearceaf, cu mișcări care nu se mai sfârșeau, cu bărbia în piept, posomorâtă și mâhnită. N-avea de gând să-mi răspundă și mi-am reluat strigătele. Ce e păcatul, mamă, spune-mi și mie, dar să nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai demnă de dispreț și, iată, gândii, de ce Matilda putea să mă disprețuiască și să surâdă misterios. De astă dată însă mă gândii îndelung înainte de a răspunde acestui surâs. Eram de acord să-i spun ceea ce simțeam, asumîndu-mi toate riscurile. Împăturii revistele, mă ridicai și îndreptîndu-mă spre birou îi spusei fără să mai fiu curios să-i văd reacția: "Și mai du-te și în... cu pasențele tale cu tot. Ai ajuns să mă plictisești de moarte cu stările tale sufletești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chinuindu-se de mama focului, începu să citească peste umărul lui Ptițân, având aerul unui om care se teme că din clipă în clipă va fi luat la pumni pentru asta. XVItc "XVI" — Afacerea e sigură, anunță, în sfârșit, Ptițân, împăturind scrisoarea și întinzându-i-o prințului. Fără bătaie de cap, pe baza unui testament indiscutabil al unei mătuși, primiți un capital extrem de mare. — Imposibil! exclamă generalul, parcă ar fi tras cu tunul. Toți rămăseseră din nou cu gurile căscate. Adresându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i apă, spirt! strigă Nastasia Filippovna, înșfăcă vătraiul și apucă cu el pachetul. Aproape toată hârtia din exterior arsese și se prefăcuse în scrum, însă de îndată remarcară că interiorul era neatins. Teancul de bani fusese învelit într-un ziar împăturit în trei și banii erau întregi. Toți răsuflară ușurați. — Poate că vreo miișoară s-o fi stricat un pic, dar restul au scăpat neatinși, rosti cu înduioșare Lebedev. — Toți sunt ai lui! Pachetul e al lui! Ați auzit, domnilor? anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am scris, roșind de rușine pentru firea dumitale ridicolă. PP.SS. E vorba de banca verde pe care ți-am arătat-o mai înainte. Jenează-te! Am fost nevoită să fac și această precizare.“ Biletul era scris la repezeală și împăturit la nimereală, probabil cu vreo câteva clipe înainte de apariția Aglaiei pe terasă. Cuprins de o tulburare inexprimabilă, asemănătoare cu un val de spaimă, prințul strânse iarăși hârtia în palmă și sări cât putu de repede de sub fereastră, de la lumină, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tăișuri“. De la etaj se auzi iarăși gălăgie. — Pleci? întrebă Ganea și se întoarse brusc cu fața spre ea, auzind-o că se ridică. Stai puțin. Ia uită-te la asta. Se apropie și aruncă pe masa din fața ei o hârtiuță împăturită sub forma unui bilețel. — Doamne! strigă Varia și plesni din palme. Biletul avea exact șapte rânduri: „Gavrila Ardalionovici! Convingându-mă de bunăvoința dumitale față de mine, m-am hotărât să-ți cer sfatul într-o problemă importantă. Aș dori să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sorți. Unul dintre ei a luat două bucățele de hârtie pe care urma să scrie câștigător și necâștigător. Fiind Însă un băiat incorect, s-a gândit să-și păcălească prietenul, așa că a scris pe amândouă hârtiile necâștigător. Apoi le-a Împăturit cu atenție și 1-a invitat pe celălalt să tragă una din ele. Dar prietenul său, care Întâmplător observase trucul, a luat una din hârtii și... a câștigat biletul de cinema! 24. OGARUL SI VULPEA Un ogar urmărește o vulpe
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
pentru 10 porții Se taie mărunt carnea de curcan, se toaca ceapă și se fierbe câteva minute, apoi se scurge și se pune peste carnea de curcan. Se adaugă orezul, pătrunjelul, pastă de roșii, sarea și condimentele după gust. Se împăturesc sărmăluțele în foi de vită și se așează într-o oală, una lângă alta, pe verticală nu culcate, după primul rând așezat în oală se începe alt rând deasupra, pește ultimul rând de sarmale se pune un strat de frunze
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
a luat o foiță de hârtie, și a scris câteva hieroglife pe ea. Spune: „Dă-i asta tatălui tău și spune-i să vină la concert. Vom găsi pe undeva un scaun rabatabil pentru el.” Așa că am luat hârtia, am împăturit-o și am pus-o în buzunar. În acea seară tata și cu mine stăteam unul în fața celuilalt la masă. În timp ce mâncam, ușa magazinului s-a deschis și tata s-a ridicat pentru a servi clientul. Îi spun: „Tată, o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
vergeaua cu dinții, iese de se uită în uliță, de după stâlpul porții. Primul om pe care-l va vedea pe uliță, va fi din neamul ursitului ei. - Scrie numele feciorilor pasibili a-i fi soți, pe petice de hârtie, le împăturește bine, le amestecă în aluat, le bagă în oală de pământ și le pune la fiert, la ora 12 noaptea. Fata va avea parte de feciorul al cărui nume plutește primul desupra fierturii din oală. - în noaptea de anul nou
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
concentrare. Vasile l-a luat încet, cu teamă, și l-a vârât în buzunar. A tras carul lângă șură, în fața porților și, după ce a oftat lung, a băgat mâna în buzunar, a scos ordinul de chemare, o jumătate de coală împăturită în două, a dezlipit-o și a citit-o. Că el, săracul, știa oleacă de carte. Eu n-avusesem parte. A citit și s-a negrit la față. Apoi a oftat iarăși și-a dejugat boii, trântind jugul de pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
așa, de paradă, fiindcă, iarna, când îi curgea nasul, scotea din buzunarul de la pantaloni, una mototolită și boțită, mare cât jumătate de prosop, în care-și prindea toată podoaba nasului, până la rădăcină și sufla, sufla de se cutremura catedra, apoi împăturea ușor toată pânza asta decolorată și-o îndesa iarăși în buzunarul pantalonilor. Știam de la seriile de dinaintea noastră fiindcă de cele mai multe ori, când un profesor vine prima oară în fața unor elevi sau studenți, aceștia îi știu de la înaintașii lor calitățile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu un tip care-l tot ținea de vorbă. S-au despărțit numai după ce l-a strigat Andrei și i-a făcut semn să se grăbească. M-am pomenit În mână cu buletinul ăsta răpănos din care ies două hârtii Împăturite În patru. Când le desfac, văd că nu mai au mult până să se rupă. Trebuie umblat cu grijă cu actele astea străbătute de crăpături Încrucișate din pricina atâtor Împăturiri și despăturiri. Una e un fel de delegație-atestat a Crescătoriei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi scăpat și pe de lături, și nici Editura Calende n-o văd, da, Editura Cartea Românească scrie aici... Vom merge, Pepino! Am rupt ultimele patru pagini cuprinzând vreo sută de nume de scriitori și titluri de omagii, le-am Împăturit și le-am băgat În buzunarul cu fermoar de la piept al canadienei lui Hansi. Eh, n-aș putea spune că nu mi-a purtat noroc până acum canadiana asta. Oricum mi-a mers mai bine decât sărmanului Hansi... Pepino rămăsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai așteptau, Baltă.. ca un duh, apăru de după un tufar... Avea o față înfricoșătoare... ceva care te cutremura... Toți rămaseră ca înmărmuriți și muți, nimeni nu îndrăzni să întrebe ceva... El fără nici o vorbă, le aruncă la picioare un jurnal împăturit de mai multe ori, apărut la Piatra, în ziua din ajun. Ichim, juristul, primul care-l desfăcu și dădu cu ochii de prima pagină... întâi se îngălbeni, apoi se albi ca varul și, rămase fără glas. Întreaga-i ființă îi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
grabă un sacou de culoare închisă, strâns pe corp, ceea ce-l face să semene cu un bondar grăsuț. Depun pe măsuța de lemn din fața sa o listă cu numele membrilor familiei mele, plus o bancnotă de zece lei. Tânărul religios împăturește lista, introduce banii în fanta îngustă a cutiei de tablă, apoi cu un creion roșu, notează vizibil cifra 10 în partea de sus a listei de nume. Întreb de ce scrie, cu toate că știam despre ce este vorba, o practică quasi-generală în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
racla Sfintei având așternută pe cap o batistă mare, galbenă, bărbătească, așa cum se poartă vara pentru a te proteja de soarele prea puternic. După ce a părăsit complet zona, o pot vedea cum dă jos cu grijă de pe cap batista, o împăturește cu grijă sărutând-o, apoi o așază undeva într-un buzunar interior al hainei de piele neagră cu care este îmbrăcată. Doi : o fetiță sărmană, de șase-șapte ani, de o frumusețe angelică, are în grijă rama metalică plină de nisip
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se ruga și pământul se învârtea Dar nu vorbea oare vântului sau peretelui Sau zăpezii din iarna trecută Nu pleca: astfel se ruga el Dar nu era deloc sigur că se afla ceva dincolo Să asculte Un Înger totuși își împăturea arupile Căci nu sosise încă ceasul 1312. Poetul, al cărui har reușește să reproducă cuvântul cosmic, are puterea să reproducă și fragmentele acestei arhive. El se întreabă, inconștient uneori, cine și de ce i-a acordat această calitate. Rigăciunea și meditația
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acum... ai un soț? — Da, da, o, da. Soțul meu trăiește... e cu mine, da... locuim... locuim acolo. Am rămas tăcut, în timp ce un întreg univers de posibilități se restrângea treptat, ca într-un trucaj de scenografie, prăbușindu-se fără zgomot, împăturindu-se, scufundându-se, devenind foarte mic, pierind. Deci... asta era... orice-ar fi fost. Și va trebui să reflectez, să inventez, ca să pot exista într-un fel nou în această situație despre care îmi dădeam seama, indiferent de ce-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]