17,154 matches
-
sale, gânditorul și editorialistul lui "Figaro", Raymond Aron, notează: "Je ne me sens jamais libre de mon passé". Aceste două fraze, venite din direcții atât de diferite, converg, după cum se poate constata cu ochiul liber. Ele sunt capabile să ne împingă la disperare, azi, pe noi, cei care încercăm imposibilul: să ne eliberăm de trecutul nostru și al celor din jur, care ne atârnă de suflete și minți asemenea ghiulelelor de la picioarele ocnașilor de altădată. Ocnași moderni, ai minții și sufletului
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
Ceea ce descoperă vrea să împărtășească și altora; uneori vrea să le dea forță manualului de istorie. La o sută de ani de la desființarea șerbiei (Tribuna, 10/22 august 1885 va scrie: "Maghiarii pot să ne amărască zilele, pot să ne împingă în dușmănie, dar nu ne vor face să uităm (subl. aut.) că prințul Eugen de Savoia ne-a scăpat de jugul turcesc, împăratul Iosif ÎI ne-a făcut pe noi înșine și împăratul Francisc Iosif I ne-a dat stăpînirea
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
susținută masiv de Editură Fundațiilor Regale și de alte monarhice gesturi și inițiative: "Suveranul crede în putință infinită de creație a poporului peste care domnește și pe principiul unei libertăți, neîmpiedicată de nici o cenzură, nici de aceea a fățărniciei, a împins această putere de creație la infinit. Se poate discuta dacă marea mișcare provocată de imensele mijloace puse-n pierdere de către suveran, a corespuns în calitate intențiilor regale și dacă sforțarea scriitorului ar putea să se apropie de nivelul lor. Poate
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
n-a mai suflat o vorbă despre "voievodul culturii", căruia părea să-i poarte o devoțiune eternă, dar n-a ales nici tăcerea, scriind, între multe alte texte conjuncturale, un extrem de stînjenitor "bocet" la dispariția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nu ne împingem maliția pînă la a ne imagina cum s-ar fi comportat mult-adaptabilul bard, dacă ar mai fi trăit, sub cîrmacii următori, care au avut grijă a-i eclipsă (într-un caz chiar a-i asasina) pe cei dinainte! E suficient
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
e utilă și existența unui fond de contrast extraliterar, alcătuit din date statistice care să indice cît mai exact care au fost, în diferite perioade, numele cele mai frecvente atribuite noilor născuți. La noi, o asemenea investigație nu poate fi împinsă prea departe în timp, dar, cel puțin pentru secolul actual, e realizabila (există studii limitate la un sat sau la o zonă, dar, cel puțin din cîte știu eu pînă acum, nu și sinteze naționale). În realitatea imediată există nume
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
s-a produs în văzul lumii, la televizor, cu milioane de martori și cu zeci de mii de complici. Sigur, în tristă lui sete de glorie, Miron Cozma a depus toate eforturile pentru a ieși cât mai în față, ca împins de resortul autodistructiv al celui care se crede predestinat unui mare destin. În realitatea, el n-a fost decât unealtă oarbă a unor forțe mult mai subtile decât va putea el în veci să priceapă. În clipa de față, Miron
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
Văzând știrea la televizor, am încremenit de uimire: dacă lui Horia Patapievici i se poate recunoaște de către orice om cu mintea întreagă o calitate, aceea e tocmai patriotismul! A nu înțelege că textele sale sunt dovada unei iubiri de țară împinse până la durere și că el răspunde într-un limbaj violent numai și numai din disperarea că această iubire este ultragiată, agresată și confiscată de "spiritul primar agresiv" înseamnă că ești, intelectualmente, o nulitate, iar politicește un derbedeu! Nu e o
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
alții, mîine, poimîine, ministrul Transporturilor se va urca pe locomotivă sau va da cu mătura prin vagoane, ca să dea exemple ceferiștilor. Și tot despre primari - PNȚCD anunța săptămîna trecută că dacă se va dovedi că primarii sau consilierii de primărie împinși în funcții de acest partid au făcut afaceri necurate, îi va sancționa, mergînd pînă la excludere. Adică PNȚCD-ul așteaptă procese? Fericită așteptare și optimist partid! În România, procesele durează o săptămînă, cel mult o lună, probabil, după calendarul mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
omul!) Firește, la atâta detaliu rafinat poate apărea o fragmentare a panourilor arhitecturale. Dar Chopin însuși, la început de carieră, nu a construit aceste concerte "în mare". Leonskaia, împreună cu Horia Andreescu (Orchestră de Cameră Radio cu ceva suplimenti), le-au împins în seria operelor de anvergură. Încă de aici, există un Chopin pasional, cu aplecare pentru tragicul declamatoriu. A avut relieful dramatic cel mai intens. Că și Scherzo-ul în Și bemol minor, op. 31, unic supliment, fantastic în concepție și
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
să nu devină încă un aranjament à la roumaine, ar fi de dorit ca această masă rotundă a disperării naționale să fie transmisă la televiziune, vorba d-lui Băcanu, "în direct și la o oră de vârf". Și, daca nu împing utopia prea departe, ea ar putea fi arbitrata de o personalitate independența, recunoscută în mediile politice sau academice internaționale. De pildă - Vladimir Tismăneanu, Emil Hurezeanu ori Sorin Antohi. Dar îmi dau seama, chiar în timp ce fac această propunere, că sunt utopic
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
lasă descoperite în intimitate. Ambiguitatea naturii feminine se menține, sau chiar sporește, și dincolo de certitudinea orgasmului: "Sub ține, ai din nou o fetiță care a închis ochii ca să nu mai vadă ce-i faci, care scâncește melodios, pana cand finalul împins cât mai departe sosește. Partea de jos a corpului, smucita cu furie, contrazice aerul angelic al fetei acoperite de o roșeața ciudată." Cu toate ca Educație târzie își asumă, încă din titlu, o ascendentă flaubertiană, eu îl văd pe Mihai Zamfir mai
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
un scenariu apocaliptic doar pentru a ajuta partidul să reintre în cărți e parcă prea de tot. În plus, mi se pare criminal că noi să aducem vorba despre astfel de lucruri, oferindu-le eventualilor inamici scuză că românii înșiși împing situația spre puncte critice. După această logică, s-ar putea specula că dl Nastase ar dori dezlipirea Transilvaniei de România pentru că aici PDSR-ul nu prea are succes! Investitorii străini nu vin pentru că legislația românească e aberantă, si nu pentru că
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
nu mai citească și recitească, profitînd de o obișnuință devenită rutină. Și le vine peste mîna acum să predea lucruri noi. O minimă onestitate ar trebui să-i rețină de la asemenea aprecieri. Și o minimă demnitate ar trebui să-i împingă să ia partea celor care s-au despărțit de gîndirea comunistă, nu pe a celor care continuă a-i plăti tribut. Răspunsul la întrebarea din titlul editorialului meu e dublu: nostalgicilor politic ai regimului trecut și leneșilor intelectual din regimul
Cui i-e frică de manualele alternative? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17509_a_18834]
-
retragerea vizei ministeriale pentru manualul de-a XII-a de la editură Sigma. Cufundați în anonimatul propriei imposturi, parlamentarii români se dau de ceasul morții să iasă în evidență - dacă se poate, la televizor, spre deliciul soacrelor-suporteri. Mentalitatea de chibiț îi împinge și astăzi la gesturi devenite reflex în ani de contemplare pasivă, de pe margine, a realității: comentariile meciurilor de fotbal, în piață publică, bârfa relaxată, pe balcon, cu vecinul, si turnătoria abjecta. Dacă tot îi ard degetele să interzică ceva, de ce
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
că nici Stalin nu e, în mare măsură, decât un țap ispășitor al numeroaselor crime pe care le-au comis alții în jurul său". Infantilismul bătrânicios al gândirii lui Mihai Beniuc te face să-i citești cartea de memorii în sila, împins înainte doar de speranță că vei da până la urmă și de o dezvăluire senzațională. Asemenea dezvăluiri însă nu există. Singură consolare o constituie unele greșeli de exprimare amuzante, de genul "răposatul Zaharia Stancu mai trăia". Mihai Beniuc, Sub patru dictaturi
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
nonconvenționale și nonconformiste, cel putin o zonă nu s-a clintit, pentru surprinzător de mulți cititori. Sensibilitatea aparte cu care se reacționează la discursul istoric (care pare a fi considerat, ca și stagiul militar, un fenomen opresiv dar necesar), e împinsă dincolo de limitele normalului. Istoria pare să rămînă un spațiu al majusculelor și al clișeelor, al dogmelor de nediscutat. De fapt, discursul istoric idealizat și regretat a cel impus de manuale în timpul mai multor decenii de cenzură și presiune ideologică - cuprindea
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
literatura rusă din jurul anilor ă20-ă30 s-a văzut decapitată. Gumiliov împușcat, Mandelstam ucis într-un lagăr de concentrare, Boris Pilniak, Isaak Babel la fel, Blok și Ahmatova abandonați cu premeditare unor boli fatale, Esenin, Maiakovski, Tvetaeva, ba chiar și Fadeev, împinși la sinucidere, Boris Pasternak, Ahmatova, Bulgakov tratați printr-o semiinterdictie. Pînă și scriitorii "autentic sovietici", "ingineri ai sufletului omenesc" după formulă tehnocrata a lui Stalin, și-au putut da seama de "prețuirea" și "grijă" ce li se acordă din partea "celei
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
este suficientă propagandă), ci din cauza ca un eșalon semnificativ al intelectualității a artiștii și amatorii de artă - ar scăpa astfel de sub control". Emotionalitatea, adresîndu-se fondului primitiv-sentimental, pulsațiilor instinctuale, iar nu etajului rațional al ființei, favorizează mesajele tulburi, dubioase ori chiar antiumaniste, împingînd masele în direcția dorită de cîrmuitori. Nicicînd lozincile, prin care statul totalitar încerca a lua în stăpînire conștiințele cetățenilor săi, n-au avut nevoie de o argumentare, care le-ar stîrni circumspecția, prudență, spiritul critic: "Așa se face că tînăra
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
S.F. își regizează poemele și își etalează textele. Poemele regizate șunt un fel de teatru textual. Între scris și viața, între viață și moarte. Cînd mincinos și plin de o melancolie sfîșietoare, cînd cuprins de un gol imens ce-i împinge viață și scrisul, pîna dincolo. Teatru și poezie, text și pretext, deopotrivă. S.F. este, de fapt, un manierist, dar tragic, în sensul pe care-l descria Hocke. Un manierist cu mască tragică purtată în interior, aruncată în abis (abisul propriu
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
Tv., unde l-am invitat, o fotografie, făcută de Brâncusi, înfățișînd un cap de copil, pe dosul căreia sculptorul a scris cu mîna lui, în franceză: "prima opera în marmora". A notat și data: 1907. De ce să fi mințit artistul, împingînd anul în care începea să lucreze piatră atît de departe de acele 17 ori 40 (dacă nu cumva ar trebui însumate) sculpturi abia astăzi aduse la cunoștința publică, din care majoritatea ar fi în piatră? Nu este nici un răspuns serios
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
analiză multidimensionala a unui moment istoric crucial, folosind, pentru a ajunge la rezultate deplin creditabile, informații nu numai din presă și arhivele românești ci și din străinătate, cu deosebire din SUA și, parțial, Anglia. Lucrurile se repetă, cu o acribie împinsă pînă la detaliul semnificativ, în cartea recentă a dlui Dinu C. Giurescu, România în cel de-al doilea război mondial, impresionantă că documentație. Chestiunea, știu bine, îl preocupă pe distinsul autor de cîțiva ani buni și, după o muncă extrem de
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
cu dirijorul Carlos Kleiber: "A lucra cu el era o fericire incredibilă: de fiecare dată aveam sentimentul că mă depășesc, într-atât eram de inspirată de muzicalitatea și de personalitatea să. Întâlnirea noastră a fost excepțională și ea m-a împins incontestabil dincolo de posibilitățile mele naturale. Era unic pe toate planurile. De exemplu, înainte de fiecare reprezentație, venea în cabina pentru a ne comunica observațiile sale despre seară precedentă, recomandându-ne să fim atenți la cutare pasaj sau la cutare detaliu care
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
caz” dintr-o vastă filmografie consacrată singurătății, cel al funcționarului Kanji Watanabe din A trăi (Ikiru, 1952) al lui Akira Kurosawa. Acolo, funcționarul perfect ca un ceasornic elvețian își redobândește libertatea când este diagnosticat cu un cancer avansat, ceea ce îl împinge să descopere viața în puținul timp care i-a mai rămas. Există și pentru John o ruptură, atunci când primește, cu o vizibilă satisfacție din partea șefului, vestea că este concediat din motive de reducere a cheltuielilor cu personalul, deși pe locul
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
Dumitru Popescu Istoria ca pampfet Începând evocările mele din „prima fază“ a regimului de aproape o jumătate de secol mă întreb: ce și-au dorit groparii acestuia când l-au împins în fosa funerară? Firește, întrebarea nu vizează numai răsturnările din România. Unii români, cei ce susțin că au avut un rol mare în „îngropăciune“, respectiv „revoluționarii“, intelectualii „rezistenți“, victimele fazei de debut a comunismului și, în fine, omul de pe stradă
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
se întipărește stăruitor în minte. Dintr-o ceremonie menită a trezi energii profunde, cum era odată actoria în vremuri nobile, azi nu a mai rămas decît aparențele unui delir histrionic. Parcă o conjurație a prostuluigust îi îndeamnă pe regizori să împingă degradarea pînă la treapta complacerii în deriziune. Din acest motiv, spectacolul de care ai parte pe scenele contemporane ascultă de același tipar: actorii se agită bezmetic, parcă stăpîniți de spaima că, dacă stau locului, tavanul sălii le cade în creștet
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]