1,649 matches
-
Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino“. Zogru era amețit și trist. În cameră nu se mai afla nimeni, doar televizorul deschis. A plutit spre dormitor cu inima strânsă, că îi încalcă intimitatea. Giulia era într-adevăr în mijlocul patului, cu picioarele împletite covrig și cu laptopul deschis. Părea transfigurată, iar degetele se mișcau repede și silențios pe tastatură. Zogru s-a uitat uimit, trecând alene în spatele ei: era pe Yahoo Messenger, într-o conversație cu Andrei Ionescu. 31. Giulia scria de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
casa gospodarului care ne servește cu suc, uneori vin fiert, prăjituri, mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu brânză de vaci. Nu știu cum este prin alte sate dar aici, la Răducăneni, plăcinta este la mare căutare... Colacii, împletiți, prevăzuți cu coardă de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu criza aceasta financiară, nici ei săracii, nu prea au... La unele familii, unde avem colege, primim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cămașa kaki pe care o purta avea în centru în dreptul inimii o pată uriașă de sânge. Deasupra femeii, deasupra cadavrului mai bine-zis stătea, cu capul în jos, o fetiță de vreo 5-6 ani. Părul îi era prins în două codițe împletite. Am schițat un mic zâmbet. Așa mă aranja mama când eram mică, cântândumi un cântec de leagăn, de care niciodată nu mă săturam. M-am apropiat timid de fetiță. Pe chipul ei se citea teama și îngrijorarea față de mama ei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Bilha m-a visat într-o noapte când se afla în brațele lui Iacob. - Te-am visat că erai îmbrăcată într-un veșmânt de in alb și fin și o tunică bătută în pietre prețioase albastre și verzi. Aveai părul împletit meșteșugit și în mână un coș și mergeai pe o pajiște mai verde decât oricare alta. Mergeai printre regine, dar erai singură. Apoi Rahela a visat despre nașterea mea. - Ai apărut din pântecul mamei tale cu ochii deschiși și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pereților și m-am întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens. Am inhalat aroma patului meu - fân îndulcit cu mirosul unei flori necunoscute. Camera era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie mozaicată, lângă o grămadă de pânzeturi împăturite, despre care mai târziu am aflat că erau prosoape de baie. Fiecare suprafață era vopsită sau pictată în culori strălucitoare. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui o sărutare scurtă pe obraz. - Mai așteaptă un pic... - Nu va veni. - Ascultă, Marie te iubește din... - Nu mai vreau să-i aud numele, i-o tăie el Îndepărtîndu-se. Marie ieși pe balconul camerei, punîndu-și haina de piele. Părul, Împletit cuminte Într-o coadă grea, Îi degaja chipul, accentuîndu-i paloarea; dormise totuși prea puțin. Se crispă auzind sirena bacului și se abținu să se miște. Și-l Închipui pe Christian, pe pasarelă, Întorcîndu-se spre chei Într-o ultimă mișcare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
automat, cu brațele atârnânde. Cu un gest al capului, Michel refuză să-i Însoțească. Nu simțea nici o oboseală. În minutele ce urmară, simți mai ales strania prezență a lumii observabile. Stătea singur, pe coridorul Însorit, pe un scaun din plastic Împletit. Erau Într-o aripă a spitalului extrem de liniștită. Din când În când, o ușă se deschidea la distanță, o infirmieră ieșea, se Îndrepta spre alt coridor. Zgomotele orașului, cu câteva etaje mai jos, se auzeau ca prin pâslă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
subtil, când de fapt totul este subtil. Dacă Însă ne dăm osteneala să privim mai atent, să pătrundem cu privirea tainele meșteșugului, vom descoperi lucruri atât de complexe, atât de rafinate și de subtile, atât de strâns legate, Îmbinate și Împletite laolaltă, și culori atât de proaspete și luminoase, Încât vom spune de-a dreptul că toate acestea nu pot ieși din lucrarea oamenilor, ci din aceea a Îngerilor.” De asemeni, putem fi de acord cu Hubczejak când afirmă că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spirale care constituie fondul ornamental În Book of Kells, sau recitind superba Meditație despre entrelac, publicată separat de Clifden Notes, și care i-a fost inspirată de această operă. „Formele naturii, scrie Djerzinski, sunt forme umane. Triunghiurile, Împletiturile și ramurile Împletite apar În creierul nostru. Le recunoaștem, le evaluăm; trăim În mijlocul lor. În mijlocul creațiilor noastre, creații umane, comunicabile omului, ne dezvoltăm și murim. În spațiu, În spațiul uman, efectuăm măsurări; iar prin aceste măsurări creăm spațiul, spațiul dintre instrumentele noastre. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
las jos creionul și înghit în sec. În colțul opus al camerei, Maya ridică ochii de la crăticioarele cu ceară și sticluțele cu ojă. Maya e cosmeticiana care se ocupă de mine azi. Are părul lung și negru prins în coadă împletită traversată de o șuviță albă, și un inel micuț de argint în nas. — Vreo problemă cu chestionarul ? zice cu glasul ei plăcut. — Ți-am spus că sunt ușor pe fugă, am spus politicoasă. Chiar e nevoie să răspund la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe Iris intrând pe poartă și uitându-se la ziariști curioasă. — Uite ! Îi zic repede lui Nathaniel. Mama ta. O salut pe Iris cu o fluturare a mâinii. E îmbrăcată cu pantaloni de doc trei sferturi, are espadrile și cozile împletite prinse în creștet. Când ajunge lângă mine se mulțumește să-mi măsoare câteva clipe din priviri cocul de la spate, costumul negru, pantofii cu toc. — Dumnezeule, spune într-un final. — Știu. Râd stângherită. Arăt un pic altfel. — Deci, Samantha. Privirea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mânuiască. Amuțiră cu toții la vederea săgeții care despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau o adunătură de frunze mari, Împletite ala-n dala cu crengi și proptite Într-o rână de copacii unui luminiș. N-am văzut nici o vatră acolo, În satul lor. Ne arătară un loc, precum o lespede din pământ, unde ne făcură semn să ne așezăm, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit cu frunze și bucăți de piele, și acolo stătea ticălosul ăla de Dyas, văr al meu de-acum și stăpân al apei dintotdeauna. În spatele casei era o altă piele prinsă Între doi pari, numai că pe aceasta o cufunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
femeia mea. Gupal căscă ochii și dori să mai spună ceva, În felul acela care se prinsese atât de iute de mine, dar se răzgândi: - Să ne grăbim atunci, zise, și o pornirăm spre sat. Casele lor erau din lăstari Împletiți și stuf. Se Întindeau pe un tăpșan de colb roșu, la poalele unei stânci Înalte și galbene. Printre case, am văzut mulți copii, cei mai mulți pe care Îi zărisem vreodată Într-un singur loc. Dincolo de marginea satului, se Întindea o pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era soarele, un altul era ce rămăsese după Tatăl, un altul era cum se nășteau pruncii, un altul era ce va rămâne după lupta de sânge, un altul era Gerul cel Greu și tot așa, tot mai multe fire, nesfârșit Împletite, gata să se rupă la fiecare boare. Gata să-l lase fără de hrană pe păianjenul ce țesea firele. Pfuuh. Krog se lupta cu niște oameni. Krog trebuia să-i Învingă pe acei oameni. Ca să Învingi un neam, ia-i gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
La parter, bodyguarzii i‑au croit drum lui Michael Jackson, desfăcându‑și brațele de parcă ar fi Înotat. Holul era Înțesat de oameni. Dar marea mulțime se Îmbulzea afară, dincolo de bariera polițiștilor. Și noi eram Înghesuiți și reținuți Îndărătul unor corzi Împletite, aurite. Starul a Înaintat delicat, făcând semne cu mâna sutelor de grupuri care urlau. Abe Ravelstein nu avea nimic Împotriva faptului că era Încătușat de corzi. Parisul de azi era Parisul așa cum ar fi trebuit să fie. Regii care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca o sorcovă sau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alta. Un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna un craniu mititel, cu fălcile larg deschise, de parcă hohotea de râs. Te lua cu fior, când vedeai fălcilea alea căscate. Mici, dar parcă mușcau din tine. Vorbea cu fălcile alea. Câteodată mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai relaxăm... E doar un joc scurt, nu face nimănui rău. Lasă-le pe slujnicele alea să vorbească până și-or răci gura. Celia săltă voioasă și o luă pe anemica Odette de lângă Victor; cu greutate, căci erau precum rădăcinile împletite. Doamnele plecară precipitate. Ion se uită superficial la ceasul de mână, c-un aer important, apoi îl ținti pe Victor cu privirea; tuși cu subînțeles, iar Victor plecă să se „ascundă”, conform jocului. Căută și găsi, spre ușurarea lui, dulapul
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
atâta disperare. Ar fi făcut bine să treacă odată la subiect. Nu-și dădea seama că unii oameni aveau de lucru, că se întâlneau cu redactorii de la reviste celebre? Amanda a luat o bucățică de sushi de pe tăvița din bambus împletit și s-a decis s-o impulsioneze. Era vital să pună lucrurile în mișcare. Laura, în calitate de mamă care stă acasă, evident că avea la dispoziție tot timpul din lume. Sincer vorbind, habar n-avea ce norocoasă era. — Ar cam trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu ploaie de toamnă. Trecuse mult de miezul nopții... Intrase în ziua de Sânziene. Toată noaptea aceea înspre Sânziene, Iorgu n-a putut dormi, n-a pus geană pe geană o clipă măcar... își revăzu întregul destin, întreaga lui viață împletită cu a Vasilicăi. Trecuse de miezul nopții și bătrânul Iorgu se căznea să reconstituie, să recompuie fiecare detaliu al acelor vechi întâmplări, de demult, și se întorcea către ele cu înfrigurare, ca spre niște fotografii foarte vechi pe care, i-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să vrea. Adormi suspinând. În ziua de Crăciun, dimineața, merse la biserică, apoi se pregăti pentru vizita pe care avea s-o facă la părinții lui Petre. Se îmbrăcă într-un costum de mohair (fustă și bluză) de culoare roz, împletit chiar de ea și careia îi venea foarte bine, și-a ales din șifonier paltonul de culoare neagră din stofă, cu guler de astrahan și căciulă tot din astrahan, de culoare gri, făcute de comandă la un cojocar. Avea și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cazul locuințelor de suprafață (din secolele VI-VII), care lipsesc pentru spațiul bazinului, dar apar mai târziu, la Dodești și Banca - Vaslui, precum și în alte zone ale spațiului moldovenesc (Botoșana-Suceava), fiind de formă ovală sau dreptunghiulară, cu pereții din nuiele împletite și lutuite, cu podeau lutuită și având în mijloc o mică vatră, înconjurată de pietre. Majoritatea trăsăturilor legate de tipurile de locuință, sistemul de construcție, dotările acestora, precum și inventarul ceramic se regăsesc nu doar în Moldova, ci și în Muntenia
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
oferea mai multă siguranță, motiv pentru care a mai fost utilizat și în cadrul altor locuințe ale stațiunii . Rar a fost întrebuințată locuința de suprafață, semnalată la Dodești (L10), în punctul Călugăreasca (pl. XXI/3), sub aspectul unei colibe, din nuiele împletite (imprimate pe chirpici) sau dimpotrivă ca o casă patrulateră (potrivit formei platformei de chirpici). Dimensiunile ei erau de 4,25 m lungime x 4 m lățime, iar adâncimea inițială de 0,15 m, însă resturi de chirpici, cenușă, cărbuni s-
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]