788 matches
-
Pamirului. Khayyam și Abu Taher călăresc unul lângă altul, animalele lor se ating fără Încetare. Și ce-ar putea voi de la mine? — Ca să afli, va trebui să aștepți cu răbdare un an. De acum Înainte, te sfătuiesc să nu te Împotmolești În ipoteze, așteptarea e prea lungă, te-ai istovi. Și, mai ales, nu vorbi cu nimeni despre asta! — Sunt oare guraliv de obicei? Tonul are o nuanță de reproș. Cadiul nu se lasă intimidat: — Vreau să fiu limpede: nu vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
are să vorbească. - Bineînțeles că știu, răspunde Nasruddin, dar, de acum Într-un an, poate să moară regele, poate să moară măgarul sau pot să mor chiar eu”. Prințesa continuă: — Dacă am fi știut să câștigăm timp, Rusia s-ar fi Împotmolit, poate, În războaiele din Balcani sau din China. Și, În afară de asta, țarul nu e veșnic, poate muri, poate fi clătinat iarăși de tulburări sau revolte, ca acum șase ani. Ar fi trebuit să avem răbdare și să așteptăm, să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și altul și între o căsătorie și alta, fantoma Irina reapare. Vine aproape, aproape, niciodată destul de aproape pentru a încerca să te conecteze, cum speră doctorul Marga. Chipul ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi, iarăși, ecoul altei vârste, să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența unui adevăr din care nu se poate evada la nesfârșit, professore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
desluși și asemenea împerechere. Un susur, departe, aproape, greu de spus. Judecând după starea sa extremă, domnul profesor fusese deja, vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate fi negată, iar așteptarea nu e neapărat minciună, nici iluzia nu e, nici rezistența, nici adevărul, nici, nici... Și-a strâns, într-un târziu, gulerul gros al hainei. Din nou, se afla departe, în iarnă. Un străin în iarnă, împotmolit într-o iarnă lungă și neverosimilă. Nu răspundea nimeni. Verificase adresa, numele, numărul de telefon. Toate erau corecte dar nu răspundea nimeni. Funcționează, dar nu răspunde. Atunci, mergem acolo, la sursă, la domiciliu. Dacă tot nu e nimeni, poate deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta. Ațipise și se pierdu, apăru Ira. Chipul alb alb, înălțat din gulerul negrei rochii. Mâinile albe albe, din valul mânecilor negre și largi. Abia de se auzeau cuvintele... Trebuia maximă atenție, maximă concentrare. Cum ar putea nimicurile să te împotmolească, să uiți ținta... linia. Linia secretă a destinului, șoptea Irina. Leapădă frica, plictisul. Leapădă lestul zilei, artificiile umilitoare. O singură linie secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
este cel de-al doilea. Pe un alt site, am găsit că ar fi de fapt primul. —Eu sunt doar un pic deprimată. — Și depresia este menționată. Înseamnă că nu le-ai luat în ordine. Poate de asta te-ai împotmolit. Aveam de gând să vi le citesc ca să vedem cum le putem depăși împreună. Pare o idee bună, îi spun și pun foaia în geantă. Adu-le săptămâna viitoare. —Așa voi face. Ne-ar ajuta să trecem mai ușor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe piept, n-au mai folosit arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama dacă trăiește sau a murit, și acum coase, tot plăpumi. Dar, fie din cauza bătrâneții, fie din cea a pretențiilor oamenilor, plăpumăreasa s-a împotmolit în meserie taman la Mioara Alimentară, care îi comandase o plapumă eterică, dar cu eterul îmbuteliat între romburile învelitorii, în așa fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui tramvai, oprit în stație pentru a lăsa un violoncel uriaș să coboare. Nu se știe de la ce liceu erau puii de căprioară. Traversau strada peste lotcile încărcate cu pești, înaintând cu greu prin apa asfaltului către casă. Se mai împotmoleau în toamnă poeții ieșiți din pagini, mirați că lumea e mai frumoasă decât scrierile lor. Un actor bătrân de la teatrul din oraș era purtat pe brațe de zecile de personaje, femei, bărbați, lei dansatori, plase de circ, leagăne pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pază, unde-i dom’ maior Roznoveanu și ticăloșii de la Securitate că tare aș dori să-i omor pe toți, poate nu mă spuneți? Întrebă chiupul, sacadat și cu voce sfârșită. Maria Încercă să răspundă la toate acele Întrebări, se Împotmoli de emoție și abia reuși să zică: Dar eu vă cunosc! Oari nu șânteț dom’ Ștefănică di la combinat, oari nu aț fost În casa aiasta cu băietu’ neu, Valericî? Nu mergeț la pești amândoi? Nu-i nici un major aici
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră să scape cu viață din toate mașinile, tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, care deraiaseră, se Împotmoliseră, se Înzăpeziseră, luaseră foc, și să adauge pensiei, nu prea Îndepărtate, procentul cuvenit din rodul unor Încordate ceasuri de muncă pline de realizări, răspunderi, succese. Așa că, ieșite dintr-un stres și intrate În altul, Își scoseseră călcâiele umflate din pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
locului. Habar n-avea ce va găsi acolo, nu știa cum se prezintă galeria și nici cât este de sigură. Nu știa nici dacă se va putea descurca singur ori dacă nu cumva va avea nevoie de ajutoare. Aici se împotmolea, oare cui i-ar fi putut spune de descoperirea pe care o făcuse? În cine putea avea încredere că ar putea ține o asemenea taină? Dar la asta urma să se gândească mai târziu, se îmbărbăta el. Urmaseră zile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mi-am spus în sinea mea, căci peste un sfert de oră va răsări soarele și atunci el n-ar fi avut decât să se arunce în lac cu clavecinul lui cu tot. Mi-am imaginat în pripă cum se împotmolește în nămol și tulbură toate cele în descompunere. Și pădurea de dedesubt, cu copacii plini de alge. Și un Soare, numai pentru ei. Mic, întunecat, umed. Și de asemenea Luna. Păstorul doarme, cu iarbă de mare pe șubă. Doarme, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
plin de îndoieli. Promite-mi c-o să mă asculți până la capăt și cu asta, basta. Te informez doar. Nu mai vreau să vorbesc despre toate astea. Tăceam amândoi. Nemișcați. Barca ne legăna. Toamna, soarele e de nerecunoscut. Acum s-a împotmolit din nou după primul nor. Se căznește, iar noi ne uitam când răzbate din nou. Acum am început bine? m-a întrebat. — Acum da - i-am răspuns. Sincer. Adică ai mințit mai puțin. Te cred pe cuvânt. Iar dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă exista un instrument de agresiune, trebuie să mai fie și altele. Memoriză repede o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-l pofti să stea comod. După ce vorbiră despre vremurile de demult și comentară diverse bârfe din capitală, Hideyoshi duse conversația mai departe. — Ia să vedem, începu el, abordând principalul subiect de discuție, se pare că tratativele de pace s-au împotmolit, fiindcă nici una dintre cele două părți nu poate ajunge la un acord cu privire la soarta lui Muneharu. N-ați putea merge, în particular, la Generalul Muneharu, ca să-i explicați împrejurările și să-i recomandați să se resemneze? Clanul Mori nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestea aveau să răbufnească ulterior. Era o situație primejdioasă în ceea ce privea comanda militară. Mai mult decât atât, Hideyoshi se temea că, dacă Shonyu era nemulțumit, Ieyasu avea să încerce să-l ispitească spre a schimba taberele. Actuala situație se împotmolise și trebuia să ia o măsură pozitivă, pentru a determina o schimbare, de un fel sau altul. — Asta e, spuse Hideyoshi cu glas tare. Decât să aștept până mâine dimineață când va veni aici Shonyu, mai bine trimit astă noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
diferite. Semnele de întrebare îmi înțeapă scoarța cerebrală. Cutia toracică prea strâmtă pentru ca inima să- și păstreze ritmul. Respir un aer vâscos, sufocant. Conștiința mea de om și de român se lovește de toate ușile căutării unei explicații și se împotmolește în spațiul rușinii. 23 împușcături, august 1944! vaiete, Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
știe. Câmpii nesfârșite, acoperite de zăpadă multe luni, care odată cu dezghețul se acopereau de mâl; vara, nopțile erau mai scurte decât la Roma; iarna însă, soarele întârzia să se ridice pe cer și se cufunda în negură. — Caii care se împotmolesc în mlaștini, pânda în codru... Băiețelul privea. De-a lungul întregului orizont se mișca doar fluviul compact și puternic pe care geografii latini îl numiseră Rhenus. — Apa aceea se îndreaptă spre apus cale de mii de mile, spuse decurionul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înceapă dar toți se așteptau măcar la o sugestie din partea profesorului care i-a dat-o scurt: - Treci la loc, nota 4 ! Ion la tablă! Iese Ion care era bun la matematică, începe dar la un moment dat s-a împotmolit nici un ajutor din partea profesorului, care i-a spus fără să clipească, - La loc< patru ! Magi< Magi, colegul lui de bancă din anii trecuți a urmat realul numai să nu se despartă de colegi, era genial la limba franceză, vorbea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
deși nu era omul să facă confidențe. Alcoolul însă mai ales noaptea superbă și tristețea l-au făcut să își dezvăluie adevăratul lui chip tot atunci crede că și Țiganul i-a povestit de Veronica, iubirea lui. Toți oamenii se împotmolesc măcar o dată în viață de iubiri ascunse. Nu învăța în timpul anului. Considera că în sesiune trei zile sânt suficiente să parcurgă ce se preda la o materie. Într-un examen a tras biletul și un subiect nu-l stăpânea< tocmai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nopții, Alungă norii tristeții! Leagănă-mă, leagănă... Toarce timpul iernile Toarce timpul în fuioare Printre stele călătoare, Norii-și plâng ninsorile Peste toate zările. Toarce timpul fir de lacrimi Peste câmpul plin de patimi; Cărările se sfârșesc, Sub zăpezi se-mpotmolesc. Toarce timpul pe la geam Lungi fuioare de balsam, Vântu-și strigă rănile Prin toate poienile, Iar a nopților pruncie Țese zori de veșnicie Dar pe-a timpului cărare, Iarna liniște nu are! Să nu te superi, mamă! Să nu te superi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se gândească că n-ar fi stricat să meargă el însuși pe la Vidra, ca să vadă ce se putea face pentru a grăbi transferul. În săptămânile și în lunile care urmară, el continuă schimbul de scrisori cu bătrânul, dar lucrurile se împotmoliră tot mai mult. Prin februarie, văzând că nimic nu se mai mișcă, Virgil se decise să apuce taurul de coarne și să facă, în fine, deplasarea la Vidra, dar tocmai atunci îi veni Marianei sorocul să nască și trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Fac un zgomot puternic și, de multe ori, stăpânul casei, politicos, ne invită să renunțăm la atare „huruială” să poată auzi urarea... Să vezi atunci râsete, pentru că dacă se termină bateria de la lanternă și am uitat parte din cuvinte, ne împotmolim. Odată terminată toată trebușoara aceasta, adică urătura, suntem invitați în casa gospodarului care ne servește cu suc, uneori vin fiert, prăjituri, mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu brânză de vaci. Nu știu cum este prin alte sate
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marie, pe care o pironi cu privirea fără urmă de emoție. Pleoapele Mariei se zbătură cu greutate ca și cum ar fi Încercat să se deschidă, respirația ei se acceleră. Simțea o prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de fantome lacome s-o Înhațe iarăși. La răstimpuri, zărea un glob electric galben, pe un tavan verde ca apa. Se agăța cu Îndărătnicie de acea imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]