2,227 matches
-
pozează el însuși în victimă - i-a fost incendiată casa în care voia să-și petreacă anii de pensie, în satul pe care îl colectivizase și care, evident, îl refuză și nu îl iartă, Măgureanu a devenit victima propriei sale împotriviri ineficiente, iar Toma devine victima psihică simbolică a celor doi care s-au victimizat unul pe celălalt. Orgolii (1977) vorbește din nou despre orgoliul descoperirii adevărului lumii și adevărului de sine, dar și despre orgoliu ca ultim refugiu al celui
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
nefamiliști, printre lumpeni ce-și conservă, în fericita lor ignoranță, autenticitatea psihică. Ruptura, schimbarea modului de viață introduc, ca subtemă a alienării, manifestările nevrozelor ca reacție a inadaptatului. Pintea - haiducul muncitor are o viziune obsesivă, coșmarescă, a inutilității ciclice a împotrivirii: „o roată de moară suspendată deasupra unui pârâu sec, învârtindu-se în gol, continuu, lent.” Romanele Refugii (1984) și Drumul cenușii (1988), făcând parte dintr-un ciclu intitulat Zidul morții, vor propune nevroza ca loc de adăpostire a personalității traumatizate
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
la o permanentă degringoladă și plutire în derivă, într-o visare buimacă. Autorul percepe aceste existențe lipsite de orice inițiativă, voință sau libertate de alegere, ca pe niște jucării ale unui destin sumbru, absurd, căruia, copleșite, i se abandonează fără împotrivire. Pare viziunea unui om sfârșit, care nu mai poate sau nu mai vrea să vadă ceva luminos în existența umană. C. afișează o neutralitate neclintită, nu sentimentalizează, nu compătimește pe nimeni, nu pledează pentru nimic. Descrie atent, relatează detașat tot
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
proba labirintului, cum o numise Mircea Eliade, alt mare exilat): o opțiune existențială și spirituală pe care Amintirile au menirea s-o legitimeze, răspunzând întrebării de subtext: De ce? Sondând o lume de coșmar, dialogurile epistolare schițează o fenomenologie sui-generis a împotrivirii față de comunism a intelectualului, înarmat doar cu unelte culturale. Coloana vertebrală a scrierilor lui C. se află însă în studiile sale de literatură comparată și de teorie literară. Între volumele aparent eterogene publicate în acest domeniu există un solid argument
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
sunt situate înlăuntrul timpului său - implică automat o migrație dinspre prezent spre trecut, adică o operație de recitire. În memorialistica lui, recitirea este investită cu demnitate existențială. Echivalent al retrăirii, al rememorării, al recuperării unui sens pierdut, relectura devine instrumentul împotrivirii față de mistificarea istoriei. În termenii în care e definită de autor, postcenzura este, la rândul ei, o variantă perversă a relecturii, trădând ecuația scriitor/ putere, specifică unui timp anumit. În mai toate ipostazele în care o concepe C., literatura se
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
izometrice, mai întâi prin creșterea cantitativă a forței, apoi prin prelungirea duratei de contracție (până la 10-15 s); în cazul în care atingerea unui nivel maxim al contracției este imposibil sau nerecomandabil (din diferite motive: imobilizare, durere, starea plăgii, teamă sau împotrivirea pacientului), pierderea forței musculare trebuie compensată prin prelungirea duratei și nu prin creșterea numărului de repetări; exercițiile izotonice de forță să se execute mai cu seamă în faza finală a reeducării, în momentul în care o recidivă inflamatorie este practic
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu priviri pline de satisfacție. După victoriile militare, el obținuse și o izbândă diplomatică. Cu toată răceala pe care Josephine o afișa în scrisorile ei, ofensivul general nu-și pierdea vremea în Italia. El cucerea localitate după localitate, cu toate împotrivirile trupelor austriece, venite în sprijinul celor italiene. La 15 mai, Napoleon a intrat în Milano, unde s-a instalat ca un veritabil suveran. „Vom scoate din țara aceasta zece milioane” - își informa el Directoratul. Acolo, în celebrul oraș, Bonaparte și-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
aproximativ 100.000 de oameni. Cu toate că cei doi își revendicau la fel de ferm victoria de la Borodino, Kutuzov a fost silit, totuși, să se retragă în fața „torentului” francez, pentru a apăra Moscova. Dar Napoleon a intrat în Moscova fără nici un fel de împotrivire. Cu toate acestea, în urma incendiilor provocate de ruși și a jafurilor și distrugerilor comise de francezi, în ziua de 18 septembrie a anului 1812, Moscova îi oferea lui Napoleon o priveliște oribilă. Din frumoasa Moscovă se alesese dezastrul... Fuga nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema a avut efect. Îi prinde bine și fetei să fie îndepărtată din locul în care simte că este puternică prin ceea ce face. O să stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochiul, o îmboldea din coate sau o trăgea de haină. Zadarnic. Alerga desculță să sărbătorească împreună cu coreligionarii ei Ziua Domnului. Tot ce plănuiseră să facă împreună rămânea pe altădată. Înghite cu greutate nodul de amărăciune din gât. Chiar trecând peste împotrivirea familiei, cum ar fi putut prezenta poporului drept soție o femeie cu apucături atât de ciudate? Și credulă pe deasupra. Îl încredința cu toată seriozitatea că în templul lor din Ierusalim, prin milostivirea puterilor divine, tămâia se aprinde de la sine... Brusc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Spaniei. Poate că am să mă duc”, murmură el aducându-și aminte de chipul soției sale, Riku. „Nu am altă cale decât să dau crezare cuvintelor seniorului Shiraishi.” Dar nu era vorba numai despre asta. Simțea în adâncul inimii o împotrivire față de atotștiutorul Matsuki. De asemenea, voia să se răzvrătească împotriva plăsmuirilor lui Matsuki despre planurile Sfatului. Auzi zgomot de pași în spatele lui. Era Nishi care scoase un oftat: Ce-am obosit! — Din pricina lui Matsuki, încuviință samuraiul din cap. Mereu gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
preot n-o să-mi pară rău deloc chiar de-ar fi să-mi închin întreaga viață acestui țel. Toate faptele mele le fac de dragul Tău.” Însă de pe crucifixul mic aflat pe masa mea, Domnul mă privea cu tristețe, ascultând îndurerat împotrivirile mele. „Atunci, ar trebui să mă las păgubaș? Ar trebui să-i las pe japonezi în amorțeala lor, așa de binecuvântați cu har și însușiri alese cum sunt ei? Nu știu de ce, dar mie mi se pare că poporul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuie să ne închidem ochii față de învățătura creștină în care cred laolaltă oamenii acestei lumi largi. Ca de obicei, samuraiul îl invidia pe Nishi pentru tinerețea și înflăcărarea lui. Spre deosebire de el și de Tanaka, Nishi gusta din plin și fără împotrivire tot ce era nou și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci, cu toate că se hotărâse să se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat de valea și de neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cei mai mulți dintre japonezi. E adevărat că în Nueva España au fost arse altarele indienilor și că acest fapt nu a împiedicat răspândirea Evangheliei. Dar dacă același lucru se întâmplă în Japonia, acesta nu face decât să trezească degeaba sentimente de împotrivire în inimile celor care de acum înainte vor deveni copiii Domnului. Acest lucru este dovedit de faptul că, de cum a aflat de toate acestea, cârmuitorul Japoniei numit taikō și-a schimbat atitudinea mărinimoasă de până atunci și a pornit prigoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zise cardinalul privindu-l pe Velasco plin de tristețe, pentru că vreau să lași deoparte și acele firave speranțe care ți-au mai rămas. Deja m-am lepădat de orice speranță... când am vorbit întâia oară. Velasco simți o undă de împotrivire în glasul său. Nu, tu încă nu te-ai lăsat păgubaș, murmură cardinalul încruntat. Pentru că nu știi nimic. Auzind aceste cuvinte, preotul care era diacul cardinalului, scoase o foaie din mapa de documente pe care o ținea în mână. — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
persoanele care vor fi sacrificate, mi s-a făcut tare frică. Dar, pe de altă parte, îmi dădeam seama că nu fusesem instruit să gândesc în felul ăsta“, mărturisește Hirose. Copleșit de gravitatea sarcinii, a avut un puternic sentiment de „împotrivire instinctuală“, dar atașamentul față de doctrina sectei a câștigat. Acum recunoaște că a judecat greșit, dar susține că atunci nu avea nici libertatea, nici puterea să refuze ordinele venite de la Asahara. La stația Ikebukuro s-a urcat în al doilea vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
corp enorm, mușchii tresărind la orice mișcare. Fața roșie de sânge, vinele umflate, părul țepos. Avea gesturile scurte, iar vorba aspră, sacadată nu permitea nici o ezitare. După luptă, dragostea. Femeile de pe moșie veneau la porunca lui, fete sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu le mai recunoștea. Trupurile lor palpitând de tinerețe, sânii puternici, coapsele vânjoase, râsul sănătos, toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar fi poruncit. Singură nu avea forță. Oricine îi putea da o opinie. Când protestam, se scuza: "Ai dreptate! Vezi că nu mă gîndisem!" De altfel, imediat ce mă întorceam, îmi reluam toate drepturile. Sclavajul ei total reîncepea fără gândul vreunei împotriviri. O chinuiam mult, poate, dar nu numai din răutate. Mă simțeam umilit cu ea, dar n-aș fi vrut să se irosească dragostea. Mi se părea că prin răutăți i-o întrețineam. Când o vedeam calmă, mi se părea că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adevărat. Chiar înainte de a mă deprinde cu ea mi se păruse că mă sacrific. Apoi, la început, ea n-a arătat nici un fel de ezitare și nici o timiditate. Nu făcea vreun gest, dar mă lăsa să fac orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
M-auzi? Te urăsc! Am aruncat-o despuiată sub plapumă. Când m-am apropiat apoi, am găsit-o fără mișcare, rece, fără opunere, dar și fără să se ofere ca altădată, indiferentă de ce se va întîmpla cu dânsa. Pricepând că împotrivirea ei nu putea să-i fie de folos, și deci era inutil s-o mai continue, întrebuința un alt procedeu, care astfel avea să mă copleșească mai sigur. Dar contase prea puțin pe nevoi și pe sînge: întîi doar câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Mauriac, care nu-mi plăcuse, spusese: Nu e chiar așa de rău cum spui!" Nu era o reflexie nouă, ci o concesie față de o părere străină de mine. La argumentele mele asupra romanului, de altfel, nu a adus nici o împotrivire și nici o interpretare nouă. Cu toate că-i dădusem planul lecturilor, în una din ultimele scrisori, vestise: "Pentru variație am început o carte de istorie interesantă". În momentul acela mi-am presimțit toate nenorocirile. Am bănuit prezența unui nou-venit. Sper uneori că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
străin, Și atunci, presupunând că aș izbuti, poate că Ioana s-ar detașa de mine sau nu i-aș mai fi, ca acum, necesar pentru fiecare clipă. Să nu încercăm nici o transformare zadarnică, să lăsăm totul în voia soartei, fără împotriviri. Este foarte mândră. Poate că acesta este motivul principal al neînțelegerilor. Ca să mă răzbun, o numesc uneori vanitoasă. Mândria la o femeie este un merit mare și face impresia că e de origine aristocratică. Sunt insuportabile femeile ascultătoare față de bărbați
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și o face fără stângăcie, poate pentru că, având alte gânduri, nu se mai sinchisește de ceea ce face. Sau pentru că eu lăsîn-d-o în pace, nemaiobservîndu-i fiecare mișcare ca apoi să-mi spun observațiile răutăcioase, nu-i mai întețesc instinctul ei de împotrivire. Dar nu putem să profităm de singurătate, emoțiile ne sunt mereu întrerupte de gândul soartei lui Viky. Avem impresia că la fiecare clipă poate sosi vreo veste rea, și ar fi oribil să ne surprindă fericiți. Cavalerii lui Viky par
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
opinase tot pentru tifos. Nu avea mare lucru de ordonat, dar să continuăm cu gheața și cearșafurile ude și, pentru reconfortarea bolnavei, injecții cu ulei camforat. A făcut chiar el prima injecție, fără ca Viky să fi încercat cea mai mică împotrivire. Acum, când căpătam siguranța celor ce se întîmplă, ne calmăm puțin. Mi se pare insuportabil de petrecut atâta vreme la casa menajului Axente. Povestirile doamnei Axente au devenit de-a dreptul plictisitoare, iar tonul dezmierdat al domnului mă torturează. Am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
repede, ca să nu pierdem trenul de la Bazargic, astfel că am făcut cu automobilul de mai multe ori naveta intre port și Cavarna. Am plecat întîi la Cavarna, ca să spunem ce-am hotărât și ca să fim siguri că nu există nici o împotrivire din partea familiei Axente. Nu s-a opus nimeni, numai au imaginat o altă combinație; eu cu Ioana vom pleca îndată, și la București vom alege spitalul, vom vedea pe doctor, vom tocmi pe cei ce-aveau să ia pe bolnavă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]