825 matches
-
Îndoială că ale lui Fermín se concentrau asupra sinistrei apariții a inspectorului Fumero În povestea aceea. L-am privit cu coada ochiului și i-am observat chipul Îngîndurat, ros de neliniștite. Un văl de nori Întunecați se Întindea ca sîngele Împrăștiat, revărsînd așchii de lumină de culoarea frunzelor uscate. Dacă nu ne grăbim, are să ne prindă o ploaie zdravănă, am zis eu. Încă nu. Norii ăștia arată de parcă am fi pe timp de noapte, au un aspect de vînătaie. SÎnt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu știu cîta oară evenimentele din etapa ligii din urmă cu o săptămînă. La fiecare douăzeci de secunde, ne arunca o privire cu coada ochiului. — Sărăcuțul, uită-te la el cum asudă, zise Fermín scuturînd din cap. Te văd olecuță Împrăștiat, Daniel. Ai vorbit cu fetița, au ba? — S-a băgat taică-su. — Și ați avut o conversație prietenească și cordială. — Mai curînd un monolog. Am priceput. Trebuie deci să deduc că Încă nu-i spui „tăticule“? — Mi-a zis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus! Ce caută pe jos? Scormonește mai departe din ochi împrejurimile. Distinge în mijlocul mlaștinii oase albite de vreme, unele împrăștiate, altele grămadă la un loc. Cutremurat, își dă seama că aici a avut loc o luptă. Deduce după urme că unii ostași au fugit, alții s-au împotrivit. Ale cui rămășițe or fi? se întreabă. Străini sau nu, le acoperă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lespede din pardoseala corului și găsește o ascunzătoare cu manuscrise străvechi, zice el. Numai manuscrise? Nu se știe prea bine ce s-a Întâmplat, dar În anii care urmează parohul devine imens de bogat, cheltuiește și risipește, duce o viață Împrăștiată, ajunge În proces ecleziastic... Și dacă unuia dintre dragoni, sau amândurora, li s-a Întâmplat ceva asemănător? Ingolf coboară primul, găsește un obiect prețios de dimensiuni reduse, Îl ascunde sub mantie, urcă din nou, nu le spune nimic celorlalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Împachetat ruptă. Florile le puse În vază, pe măsuța din salon, lîngă felicitările pe care Helen le primise deja, cu poșta de ieri, de la familia ei din Worthing. Mută un scaun. Pe locul În care stătuse scaunul văzu cîteva firimituri Împrăștiate. Luă o perie și un făraș din bucătărie și le mătură. Kay locuia În apartamentul ăsta de aproape șapte ani. Îl primise de la o femeie care-i fusese iubită, o femeie care lucra aici - deși Kay nu-i spusese lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o insuliță de nuiele. — Sărmanele ființe, zise Helen, strîngîndu-i brațul lui Kay. Regret că n-am adus niște pîine. Se apropiară de apă. Gheața era subțire acum, dar probabil că fusese groasă, pentru că pe lac erau tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe care oamenii le aruncaseră În efortul de-a o sparge. Kay Își eliberă mîinile - pentru că era Îmbrăcată ca să-i fie cald, cu mănuși și un palton strîns Într-o curea, un fular și o beretă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bibliotecă. — Da? Mă opresc lîngă el și mă uit la ce se uita și el: cărțile lui Dan, nici una de ficțiune, amestecate cu cărțile mele de design și edițiile copertate ale unor opere de ficțiune, cu diverse cadouri de nuntă Împrăștiate ici și colo (boluri de cristal cărora nu le-am găsit niciodată vreun rost, cutii de porțelan de Limoges care ar fi mai potrivite În casa bunicii lui Dan decît În a mea) și cu numeroase fotografii ale lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
jos modele de fișe de utilizate în alcătuirea compozițiilor: CERUL er de cristal; er ca o petală de nu-mă-uita; er limpede ca apa pură; 16 er azuriu ca o imensitate albastră; erul, palatul lui Dumnezeu; erul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; er roșiatic ca arama lustruită și șlefuită; erul în mii de nuanțe de albastru; er de sticlă, candelabru cu lumini de diamant, tărie lbastră, văzduh căptușit cu nori. întocmită de eleva Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a V-a C 17 În ceea ce privește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și albastru; tăria albastră a cerului; limpezimea cerului; albastrul înstelat cu aur; străluciri cenușii argintate; cer de cristal; cer ca o petală de viorea; cer azuriu ca o imensitate de albastru; cerul, palatul lui Dumnezeu; cerul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; cerul în mii de nuanțe de albastru; cer de stele; cer ca o petală de miozot; cer căptușit de nori; cer fumuriu; candelabru cu luminițe de diamant; clopot uriaș de sticlă aburită. Despre carte: freamăt de frunze în toamnă; cântec
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cutremură iar. Un frig dureros îi cutremură inima. Șopti cu teamă: ― Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În ziua în care s-a născut el, îi gâdilau obrajii alintați de razele calde. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmuguriți, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătând în verde se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfârșit de ademenitoare. În văzduh plutea dragostea de viață cu tremurări
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se întrebă Apostol, luîndu-și seama și negăsindu-i rostul, nici legătura cu ceea ce-l preocupa pe el în momentele acestea. Mai stătu vreo jumătate de oră în cerdac, fără să găsească soluția. Intră în odaia sa, abătut, nehotărât, cu gândurile împrăștiate. Se puse să caute ceva, apoi se repezi la birou, scoase tremurând hârtie de scrisori și așternu, foarte grăbit, câteva rânduri către avocatul Domșa, anunțîndu-l că consideră logodna cu Marta ca o nesocotință copilărească și de aceea îi înapoiază verigheta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
perete, de cadrul ușii, înaintează cu pași tremurați, pare că nu va mai ajunge niciodată la vasul de toaletă care îl aștepta cu gura deschisă, merg pe întuneric în urma lui, nu vreau să aprind lumina ca să nu văd toate obiectele împrăștiate cât era casa de mare, haine și pantofi, mobile vechi, toate semnele neglijenței care ne conducea viața, îi priveam silueta îngustă, hai să plecăm de aici mâine-dimineață, Udi, nu am mai fost nicăieri împreună de ani de zile, o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copii, nu pentru a reuși, nu pentru a atinge țeluri deosebite. Îmi ridic capul deasupra apei și inspir lung, cuprinsă deodată de fericire, sorbind aerul umed, îmbătată îmi ridic unul dintre picioare și îl privesc iertător, cinci degete scurte și împrăștiate neglijent se bucură să îmi întâlnească fața, este fericirea unirii dintre începutul și sfârșitul trupului meu, asta este tot ceea ce mi-a mai rămas, doar un trup căruia îi place să respire, dar tot restul îmi este permis, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a devastării. ― Ar putea cineva să spună unde ne aflăm? întrebă Corman. Burke examină o hartă. ― În secția medicală. Suntem în interiorul aripii drepte, iar configurația locurilor corespunde. Se desfășurară. Lămpile luminau mese și dulapuri răsturnate, scaune rupte și materialul chirurgical împrăștiat. Podeaua era acoperită cu mici instrumente medicale, ca niște confetii de oțel. Și aici, mese și mobile fuseseră îngrămădite, înșurubate și sudate de cealaltă parte a baricadei, care o vreme izolase această parte a construcției de restul coloniei. Pereții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Îmi imaginasem. Mașinile nu erau aliniate și nici legate una de alta prin cordoane de lumini, nu se cînta muzică, nu era agitația de la festivaluri. Lanternele roșii se legănau În vînt și pe albia rîului larg și secat se aflau Împrăștiate mai multe microbuze cu gurile lor sumbre și palide deschise. Erau dispuse În semicerc, la intervale neregulate și Îndreptate În toate direcțiile. Mie mi-a atras atenția priveliștea de pe partea cealaltă a rîului, peste mal. Nu se văzuse pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vedea cum arată, să știu și eu care e dușmanul fratelui - dacă există Într-adevăr așa ceva - acum ar fi momentul... Auzeam țipate ascuțite și geamuri spărgîndu-se. Motorul s-a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați la pămînt, așa cum căzuseră, alții se tîrau de colo-colo sau se plimbau clătinîndu-se ca niște somnambuli la marginea albiei - poate de prea multă băutură sau poate din cauza rănilor de care sufereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Simfonia III-a de Tiberiu Olah au fost oferite doar celor din breaslă și câtorva împătimiți ai muzicii. Faptul că la concertele românești intrarea a fost liberă nu a încurajat marele public să dea buzna. Și este, a fost păcat. Împrăștiate judicios de-a lungul întregului festival, și nu înghesuite ca sardelele în cutie, poate și printr-o selecție mai severă, compozițiile autohtone ar fi avut un alt destin. Nu e suficient să ne gratulăm noi între noi pentru cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
biroul și înaintă, fără să se grăbească, de-a lungul camerei către hol. A, micuța noastră înțeleaptă, defini omul ridicând un deget, devenit maroniu de la atâta fum de țigară, în sus. Părul blonziu ce-i încadra capul mare, rotund, sta împrăștiat ca o coamă de leu. Poftește, o invită el, cu un gest larg, privind-o ca într-un fel de extaz. Uite ce superbă e, Nik, cu câtă grație se mișcă, exclamă Nina, încadrând-o pe musafiră, când dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
infinitate de posibilități dar nici una nu i se părea destul de captivantă, să se poată urni. Nu exista nici un stimul suficient de puternic care să-i faciliteze ieșirea din inerție. Tot ce făcuse ea până atunci i se părea un travaliu împrăștiat, lipsit de germene, flotant, o rupere infructuoasă de la viața de dinainte. Nu se alesese decât cu idei dispersate și haos și cu un idol care se sfărâmase de la prima încercare. După amiază ieși de la serviciu, plictisită la culme la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de oxigen. Apoi Își aminti de dulăpiorul de prim ajutor. Parcă acolo era un tub de oxigen, pentru urgențe? Nu era sigur. Așa părea să fie... Se ridică, dar o altă sticlă explodă, făcându-l să se ferească de cioburile Împrăștiate. Cu pieptul scuturat de spasme, icni din pricina lipsei de aer. Pete cenușii Îi apărură Înaintea ochilor. Bâjbâi prin Întuneric, căutând dulăpiorul și pipăind de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la marginea orașului plină în interior de icoane pe sticlă ca un paraclis și singur cuc; neînsurat, am înțeles. M-a lăsat singur câtva timp, scuzîndu-se, spunîndu-mi că se întoarce repede și m-a găsit amorțit pe pat, cu gândurile împrăștiate, între somn și veghe. Venise însoțit de cinci-șase inși și am înțeles că era un eveniment sosirea mea acolo. A început să se agite, să aducă sandviciuri și sticle de pe undeva din curte, am început să mâncăm și să bem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ce instituție?! Ce glumă! Cum să spună tocmai instituția!? Pe Dobrinescu tot așa, l-am întîlnit întîmplător pe stradă... "Ei, i-am spus, n-ai fugit în țări străine? Măcar ai ajuns învățător?" Călca tot așa, așezat, cu atenția puțin împrăștiată, dar mulțumit, cu o expresie împărțită între amintiri și realitate. Lucra la editura sindicatelor, redactor sau ceva asemănător. Și mi-a făcut cu ochiul: e de lucru acolo, e interesant, în general viața e interesantă, dacă nu ajungi rege în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un flăcău blond, cu ochi albaștri de basarabean, frumos, împlinit la douăzeci de ani, a cărui soră avea să-l plângă fără să-l înțeleagă, prinsă de isteriile vârstei, după cum mi s-a povestit... Ce să scriu despre generația mea împrăștiată, prinsă de valurile istoriei și a cărei soartă îmi scăpa? mă întrebam în fața mesei mele de scris la Sinaia, în acea iarnă bogată în zăpadă a anului '49. Să scriu despre un tânăr care își căuta un drum, singur în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în ochii altora. Omul-problemă/ Den Brysomme Mannen/ The Bothersome Man, 2006, regia Jens Lien, cu: Trond Fausa Aurvaag, Petronella Barker, Per Schaaning SECRETUL ADRIANEI Între Zdrapți și Chitid Adriana BABEȚI În vara asta doamnele și domnișoarele din jurul meu au călătorit împrăștiat, cu o frenezie parcă mai mare ca în alți ani. Dominique a fost în Tenerife, Magdalena și Pia - în China, Carmen în Noua Caledonie, Ruxandra în Zakynthos, Daciana în Rhodos, Nicoleta în Turcia, Katy pe Coasta de Azur, Ilona la Dubrovnik
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]