1,052 matches
-
ne-am înștiințat de cătră cuviosul chir Ignatie, egumenul sfintii noastre mănăstiri Bârnovii,... cum că multe părți de moșie și alte danii de ale sfintei mănăstiri s-ar fi înstreinat și acum s-ar fi stăpânindu și s-ar fi împresurându cu nedreptate de cătră alții” Și patriarhul știe să blesteme nu șagă, părinte! Iaca ce spune el mai departe: „Să fie blestemați de Domnul Dumnezău atotțiitorul și precurata a sa maică de slăviții 12 Apostoli și de 318 Svinți Părinți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de poartă Tănasă Meleghe și uricarului Simion Cheșco, în care spune: „Vă facem știre că... au datu jalobă rugătoarele noastri... di la sfânta mănăstire Socola, pe egumenul de Cetățuia... dzicând... că egumenul di Cetățuia trece piste semnile hotară și le împresură moșie și apucă di dijmuiești di pe locul Socolii în tărie lui... Au mai adus hotarnici și pe unde arată oamenii semnele hotarălor, dară igumenul de Cetățuie ocărăști pe martori și sare să-i bată”. N-ai spus însă că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
unde arată oamenii semnele hotarălor, dară igumenul de Cetățuie ocărăști pe martori și sare să-i bată”. N-ai spus însă că bietele călugărițe „au și scrisori în semne, hotarnică, dară egumenul di Cetățuie trece piste semnile hotară și le împresoară moșie”. Frumos-îi, părinte, din partea unei fețe bisericești. Și mai mult din partea unui egumen să se zborșască la bieții oameni, care nu făceau altceva decât să spună adevărul? Călugărul așteaptă parcă să i se limpezească gândurile și apoi, cu o privire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
7263) Matei Ghica voievod întărește mănăstirii Zlataust stăpânirea asupra unei bucăți din locul domnersc aflat între haznaua veche - care după cum știi se afla în fața Curții domnești - și Podul Vechi. Și vodă a luat această hotărâre pentru că acel loc a fost „împresurat de către oamenii carei au locuri de casă de se hotărăscu cu locul domnescu”. Nici chiar heleșteul domnesc „din giosu supt Curte Domnească” nu a rămas nedat. Acest „locu cu iazul și cu vadul și dinpreună cu tot locul a șăsului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon. $11 1. În anul următor, pe vremea cînd porneau împărații la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. 2. Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și pe cînd se plimba pe acoperișul casei împărățești, a zărit de acolo o femeie care se scaldă și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
David a scris o scrisoare lui Ioab, și a trimis-o prin Urie. 15. În scrisoarea aceasta scria: "Puneți pe Urie în locul cel mai greu al luptei, și trăgeți-vă înapoi de la el, ca să fie lovit și să moară." 16. Ioab, împresurînd cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l știa apărat de ostași viteji. 17. Oamenii din cetate au făcut o ieșire și s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulți din popor, din slujitorii lui David, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon, și care a fost iubit de Domnul. 25. El l-a încredințat în mîinile proorocului Natan și Natan i-a pus numele Iedidia (iubitul Domnului), pentru Domnul. 26. Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mîna pe cetatea împărătească, 27. și a trimis soli lui David să-i spună: Am început lupta împotriva Rabei, și am și pus stăpînire pe cetatea apelor; 28. strînge acum cealaltă parte a poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri. 14. Ioab a străbătut toate semințiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca, și toți bărbații de seamă s-au strîns și l-au urmat. 15. Au venit și au împresurat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca și au ridicat împotriva cetății un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă. 16. Atunci, o femeie înțeleaptă a început să strige din cetate: Ascultați, ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în gol prin figura lui reflectată în geamul ferestrei, dincolo de dreptunghiul de asfalt din curtea școlii, cu porți din țeavă pentru handbal, și dincolo de pâlcul de case împresurat de blocuri amestecate și risipite în vârtejul de cenușă al cerului, scufundate într-un nor uriaș de cenușă; cenușa și fumul, și umezeala, și nu se vede țipenie de om, abia a trecut de cinci dimineața... Tresare. Ăsta chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu spinarea, fără să ne cocoșeze prea tare, ne împinge pe nesimțite, fără să ne dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea și setea în veci neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din toate părțile și cum lumea se opintește s-o care în cărucioare prin halele supermarketurilor și s-o înghesuie în portbagajele mașinilor. Sunt pline să dea pe-afară vitrinele, panourile publicitare, ecranele televizoarelor și ale computerelor... Zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fizic și să-ți fie silă de tine însuți. Am și eu aceeași senzație. — Atunci de ce naiba mai continui? — Îmi e foarte greu să-ți explic. Știi ce spunea Dostoievski despre jocurile de noroc, nu? Așa și eu. Când te împresoară nenumărate posibilități, cel mai greu lucru este să închizi ochii și să-ți bagi capul în nisip ca struțul. Înțelegi ce vreau să spun? — Oarecum. — Păi, vine seara, fetele ies la plimbare în oraș, apoi merg să bea. Ele par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe margini, sub povara grandioasă a unui imens covor original de Isfahan, mirifică mostră de influențe tradiționale abbaside, de moliciunea cașmirului, o veritabilă simfonie artizanală de lână, îngemănată cu borangic, pe urzeală de bumbac, degajând, în medalion central, Pomul vieții, împresurat de magnifice câmpuri florale complicat întrețesute (peste 250.000 de noduri persane pe metrul pătrat) și armonizate în tușe vii, de roșu și albastru, totul pe fond beige. Mobilierul Biedermeier, era și el ales și răspândit cu gust: Pe latura
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gândi Miron, ajungând iarăși cu fața spre conacul său, după ce făcuse pe loc înconjurul orizontului. Am rămas ca o insulă." Noaptea înnegrise văzduhul complet. Nici o adiere și nici un zgomot pe întreg cuprinsul. Bătrânul nu auzea, în tăcerea profundă ce-l împresura, decât propria-i respirație, care părea aspră ca un horcăit. Și de jur împrejur, focurile mute ca plăgile unui trup uriaș răstignit pe pământ, din care se înalță aburii roșii, cotropind întreg văzduhul. Stând nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
într-o zi întreagă de plim bare, am numărat două Mercedesuri - și acelea în fața unor vile impresionante dintr-un cartier rezidențial. Cele cîteva 4×4 aparțineau unor muncitori din construcții și erau pline cu materiale și scule. Aici, ele te împresoară din toate părțile. Încep să număr. De la Băneasa pînă acasă trec pe lîngă noi 12 Mercedesuri, 17 BMW-uri și 48 de „jipane”. Cred că mi-au scăpat însă cîteva... - Multă, foarte multă lume prin magazine. Intrăm să facem aprovizionarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este omenesc se rezumă la o astfel de imensitate nelimitată. Omul se pierde învăluit de amețitorul și terifiantul gol existențial ce se înalță și coboară abisal înainte și după pasul său prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură azurie îl adăpostește ca lume a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre un viitor mereu amânat. Pentru eul corupt de negativitate distrugerea celorlalți este un fapt care trebuie să se concretizeze imediat pe când propria sa distrucție este doar o probabilitate ce trebuie să rămână dincolo de orizont. Prin convingerea că semenii sunt împresurați de spectrul morții iar el de întârzierea acesteia, eul negativ dorește să-și confirme un triumf timpuriu asupra altor prezențe umane care, în viziunea lui, își merită disprețul și neantizarea. Aici răutatea dorește întovărășirea cu moartea celui asupra căruia se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei ape reci și cristaline în albia unui chip aspru și secătuit de uscăciunea vânturilor deșertice. Aceste capacități ce par firești dar sunt miraculoase, putința de a rosti sau a cânta, posibilitatea de a asculta multitudinea de sunete ce ne împresoară, fie ele organizate în limbaj sau structură muzicală, fie ele dezarticulate sau fracționate până la nivelul unro frânturi și ecouri sonore, constituie o trăsătură excepțională a ființei umane, o caracteristică fără de care considerăm că această ființă este incomplectă, lipsită de o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a celui drag a reprezentat evocarea uneia dintre cele mai profunde și frecvente motivații ce stau la temelia suferințelor de ordin spiritual, ce le fundamentează și poartă. Interogarea anterioară despre modul în care suferindul privește și înțelege lumea ce-l împresoară precum și de posibilitatea asumării transcendenței în acest context survine într-un mod problematic și pentru al trei-lea tip de suferință amintit aici. Așadar, cum percepe cel pătruns în vârtejul existențial insuflat prin suferințele de ordin sufletesc mundaneitatea ce-și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acest sens, suferindul trebuie vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă, se manifestă ca o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tablou. Papucul, cufundat în trecut, locul de meditații al lui Alex, era o mașină a timpului. Dar trecutul după care tânjea ea era doar o atmosferă vag parfumată, netulburată de fantomele persoanelor individuale. Totuși, în această noapte, persoanele individuale o împresurau, și Alex nu izbutea să atingă acea stare de detașare, necesară singurătății ei. În timp ce mergea, pentru că întotdeauna, în aceste tainice vizite nocturne, colinda prin toată casa, începu să se gândească la George. Se întreba dacă George va veni la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se contopeau în ceva misterios și prețios. Dacă ar fi putut, l-ar fi luat cu ea și ar fi plecat în altă parte, într-un loc unde nimeni nu-l cunoștea pe vechiul George, unde n-ar fi fost împresurat de femei care-și lingeau buzele, gândindu-se că ele îl înțelegeau mai bine decât nevasta lui. Stella ar fi dorit să fie singură cu George, naufragiați pe o insulă pustie, în inima primejdiilor. Simțea sângele ei evreiesc ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Anglo-irlandez“, și auzea comentariul: „A, deci nu ești irlandez curat“, Emma Scarlett-Taylor zâmbea vag și nu mai adăuga nimic. Tatăl lui privise anglicanismul ca pe o religie a iluminismului, în orice caz un protest al rațiunii împotriva superstițiilor care-l împresurau la Dublin. Maică-sa era romantic pioasă, iar la Bruxelles continuase să se ducă la biserica anglicană și să cânte vechile imnuri cu vocea ei dulce, ușor bătrânească. Avea un glas plăcut de soprană și reușea să-l imite amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rozanov era gata să i se reverse din gură peste covor. O înghiți și răspunse cu efort: — Uite că pot. Bine, bună ziua. Se îndreptă spre ușă și o deschise cu o smuncitură. Nori groși de fum și de dogoare îl împresurară, laolaltă cu un zgomot asurzitor. O clipă, avu impresia că imobilul luase foc. Pe urmă își dădu seama că elementul era apa și nu focul. Deschisese din greșeală, ușa băii. O trânti, se îndreptă spre cealaltă ușă și ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în izolare, a binecuvântatei ei singurătăți și timidități, care o apărau de orice pericol al sofisticării și perversei mondenități. John Robert făcuse tot ce-i stătuse în putință ca să o ferească de orice contact sau cunoaștere a abisurilor care o împresurau. Totuși nu o putea răpi cu totul lumii. Adeseori avea impresia că lumea nici n-ar putea s-o atingă, era nu numai bine apărată, dar prin însăși natura ei știa să discearnă și poate că era profund naivă. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
soldaților, atât oboseala, cât și frica, așa încât la încăierare nu se omorau între ei, ci se luau prizonieri, și aceasta, fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci când se găseau împresurați într-un oraș nu atacau taberele dușmane; nu construiau întărituri în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri; nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare, pe care le născociseră pentru a-și evita
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]