1,000 matches
-
din sticlă. (Și, dacă‑i pe așa, ce căuta o sticlă de Coca Cola la un asemenea dejun!) Soțiile universitarilor știau că atunci când Îl invitau pe Ravelstein la masă aveau mult de furcă după aceea ca să curețe În urma lui. Împrăștia, Împroșca, fărâmița bucatele, murdărea șervetele, scăpa bucățele de carne sub masă, răsturna paharul cu vin când râdea la o glumă, lăsa câte un Întreg fel de mâncare În farfurie după o Înghițitură sau Îl zdrobea sub talpă pe jos. O gazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe același plan cu bucătăria franceză a vecinilor mei. Dar n‑aș fi renunțat la revista prietenului meu Durkin - exemplarul cu canibalii. Rămăsesem agățat de carnea omenească la frigare, de canibali și de capetele tăiate, cu ochii Înălțați de la iarba Împroșcată cu sânge și de la stâncile Înghirlandate de orhidee. Carnea de om ca delicatesă apăsa - recunosc - conștiința mea contaminată. Boala mă făcea deosebit de susceptibil. Pentru nimic În lume n‑aș fi lăsat În urma mea aceste pagini. Aș fi putut să invoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
toate cele, de s-au făcut toate ca două picături de apă? Nu vezi că nu mai poți deosebi calul de iarbă și pasărea de aer? Ești orb? Nu vezi că eu, de fapt, nici măcar nu-ți vorbesc, ci te împroșc doar cu mărgele verzi de salivă care-ți curg pe față? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL (Îl privește lung pe ARTUR; apoi se apropie de cei patru; îi privește în ochi.) Ce stați? N-ați auzit? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gropii.): E-te! BRUNO: Cum? GRUBI: E-te-te! Vezi cât s-a lăsat? BRUNO: S-a lăsat al dracului. GRUBI: Mai puțin și se dă peste cap. O să crape. Ha! Ce-aș mai râde să crape și să-i împroaște. (Cei doi se așază pe marginea gropii și privesc în adânc.) BRUNO: Chiar! Să se spargă buba... GRUBI: Uite-o! Uite-o! Ei cred că se poate cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Bataille și toți ăia, zici că n-ai simțul realității, dar pe-al sarmalelor îl ai, fir-ar să fie! Așa sau în aceeași ordine de idei își prezintă doamna Ciortea nemulțumirile conjugale seară de seară, la masa din bucătărie, împroșcându-și tovarășul de viață ba cu noroi răscolit din străfundurile limbajului omenesc, ba cu nume de zei. Nu lua în derâdere zeii nemuritori, îi mai spune câteodată, solemn, Pascal, ridicând un braț de senator roman. Cel mai ades însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
încetinit. Restul lumii nu începe munca așa devreme. Sau lucrează în tura a doua. Undeva la câmp, renaște o zi roz-cenușie ca pieptul turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă, din pieptul autobuzului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
imbecil, am încheiat eu, care pedepsește, defăimează și pornește bucuros un război. Dacă vorbele mele, înjosirea, băutura sau șocul operator l-au făcut pe O’Hare să vomeze, nu știu. Dar de vomat a vomat. De la etajul al patrulea a împroșcat până jos casa scării cu un jet de vomă. — Pun’-te și curăță! i-am zis. M-a privit drept în față cu ochii încă plini de o ură neclintită. — O să pun eu mâna pe tine, frățioare, m-a amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se fleșcăiau. Până la urmă se oprea cu totul, ca un motor rămas fără benzină. Rămânea așa o vreme, lăsându-mă năuc, după care robinetul cu combustibil i se răsucea cumva pe dinăuntru și iar începea să zbiere și să mă împroaște cu sânge. Nu mai știu cât timp a trecut până a apărut capul copilului. M-am speriat când l-am văzut. Uitasem că de fapt asta trebuia să se întâmple. Mă lăsasem și eu pe spate, sprijinit în coate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
chestiile astea se uită. Exploratorul nu se mai putu abține. - Pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei? răbufni. Ce vrei? Ce ți-am făcut? Ridică vocea și gesticulă, atingând lampa din tavan cu dosul palmei. Becul se sparse cu zgomot și împroșcă fragmente de sticlă în toate părțile. Margareta izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
desfăcea în sunete mai mici: huruitul unui motor, schimbarea unei viteze, scrâșnetul unor frâne. Prin frunzele vișinului se distingea o pată vioaie, care se transforma de regulă într-o Dacie albă ce-și croia drum prin covorul fin de apă împroșcând stropi, lăsând în urmă casa și trăgând după ea tot calabalâcul de sunete cu care venise. Mai plutea după trecerea ei un bâzâit fin, aproape imposibil de descris, apoi locurile reîncepeau să cânte cum știau ele. Puteam să stau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
divergentă. Se înțelegeau de minune, toate mergeau strună, însă asta nu le-a împiedicat să se certe groaznic în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. Șampania a pocnit și s-a vărsat pe covor. Elena a căzut în genunchi, împroșcând printre dinți fărâme de tort. A luat sticla, dar a scăpat-o iar. Ioana a avut o clipă de luciditate la gândul că mizeria va trebui să fie curățată până mâine la trei după-amiaza, când i se întorcea familia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vegetal. Are foarte puține calorii și-ți face bine, o asigură ea pe Helen. —A, da? Helen luă o îmbucătură zdravănă. — Din moment ce nu beneficiez de dieta miracol a lui Violet, trebuie să am grijă. Nu-mi trebuie mie biscuiți. Violet împroșca cu venin prin fiecare por în seara aceea, dar Janey părea că nici nu observă acest lucru, copleșind-o cu afecțiunea și sprijinul ei. Hai, nu te prosti, ești la fel de subțire ca și ea, zise ea mângâietor. Ești încântătoare - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cadă, în timp ce din ele se auzea un șuvoi de cuvinte. —Bun, zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața lui cea palidă și grăsuță care, la auzul veștilor, se umflase ca un pește tropical gata să împroaște cu venin. Păi, hai frate, care e treaba? zise Bez nerăbdător. Despre ce e vorba? Am remarcat că toată lumea considera acest lucru ca fiind problema teatrului, nu a Visului. În mod firesc, MM și Matthew erau de față, dar întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
curgea sânge din nas. Nu Îmi dădeam prea bine seama ce s-a Întâmplat. — Nu faci decât să sabotezi toate eforturile mele de a salva iubirea noastră, a izbucnit Jean-Claude lovindu-mă din nou cu picioarele. Nu faci decât să Împroști totul cu noroi. Am fost atât de prost Încât În tot acest timp am crezut că ești de partea mea. Foarte bine ! Nu mă iubești - ești liberă să pleci ! Pleacă ! Jacqueline o să te conducă la tine, Îmi aruncă el printre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
părĂsisem. Ea era ceea ce Îl făcea imperfect, intere- sant, posibil de salvat. Salvându-l pe el, m-aș fi salvat pe mine. Adina Dabija 176 Acum, tot ce rămĂsese era un fel de văpaie roșie care se rostogolea Înspre mine, Împroșcând scântei usturătoare. Dar ea avea să se stingă Încet În zilele, săptămânile, lunile care urmau. Nu avea rost să mai Întreprind nimic. Jean-Claude și cu mine aveam să rămânem cu ce era mai bun din trecut și aveam să trecem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ibric roșu cu care Îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul sărit din loc În loc, apă să se spele pe cap. Se spălĂ cu greutate pe părul lung, alb, Împroșcând cu apă peste tot În jur, astfel Încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva În capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nu face pe sensibila. VĂzând că În continuare nu schițam nici un gest, a Început să se enerveze. — mănâncă, spuse el lovindu-mă cu piciorul. A mai așteptat câteva clipe, apoi a dat un șut conservei, care a zburat cât colo, Împroșcând cu picături de ulei peste tot. Am auzit sunetul metalic al izbiturii de pereții igluului și am simțit câțiva stropi de ulei prelingându-mi-se pe față. — Bine, să nu cumva să-mi spui mai Încolo că vrei să mănânci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
curgea sânge din nas. Nu îmi dădeam prea bine seama ce s-a întâmplat. — Nu faci decât să sabotezi toate eforturile mele de a salva iubirea noastră, a izbucnit Jean-Claude lovindu-mă din nou cu picioarele. Nu faci decât să împroști totul cu noroi. Am fost atât de prost încât în tot acest timp am crezut că ești de partea mea. Foarte bine ! Nu mă iubești - ești liberă să pleci ! Pleacă ! Jacqueline o să te conducă la tine, îmi aruncă el printre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din cauza ei îl părăsisem. Ea era ceea ce îl făcea imperfect, intere sant, posibil de salvat. Salvându-l pe el, m-aș fi salvat pe mine. Acum, tot ce rămăsese era un fel de văpaie roșie care se rostogolea înspre mine, împroșcând scântei usturătoare. Dar ea avea să se stingă încet în zilele, săptămânile, lunile care urmau. Nu avea rost să mai întreprind nimic. Jean-Claude și cu mine aveam să rămânem cu ce era mai bun din trecut și aveam să trecem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ibric roșu cu care îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul sărit din loc în loc, apă să se spele pe cap. Se spălă cu greutate pe părul lung, alb, împroșcând cu apă peste tot în jur, astfel încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva în capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu face pe sensibila. Văzând că în continuare nu schițam nici un gest, a început să se enerveze. — Mănâncă, spuse el lovindu-mă cu piciorul. A mai așteptat câteva clipe, apoi a dat un șut conservei, care a zburat cât colo, împroșcând cu picături de ulei peste tot. Am auzit sunetul metalic al izbiturii de pereții igluului și am simțit câțiva stropi de ulei prelingându-mi-se pe față. — Bine, să nu cumva să-mi spui mai încolo că vrei să mănânci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a spus Bulevardul Crimei. Și nu pentru că s-ar fi comis vreo crimă abominabilă pe trotuarele, în cafenelele sau restaurantele sale, ci pentru că pe scenele acelor teatre bulevardiere se murea copios în fiecare seară, uneori cu litri întregi de sînge împroșcat pe scenă, pe costume și pe decoruri. Din toată această pagină de nebunie, din tradiția carnavalurilor și a bătăliilor cu conffeti, din toată această industrie populară a plăcerii au mai rămas astăzi puține urme, printre care pasajele. strîmte, uneori sinuoase
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și scândurelele. Am ajuns în față, la focuri, de abia pe la două noaptea, într-o linie de cinci bandiți: eu, Cordaci, Marafete, Cârpeală și Geamu. O ucenică ne-a scrijelit cu o șindrea cruciulițe pe piept. Alta, crăcănată, ne-a împroșcat, dintr-o tufă de busuioc, cu o vadră de apă sfințită. Ne-am încordat fizicul și ne-am mijit felinarele. S-a auzit din nou un răcnet, numele ne fuseseră strigate, ne-au împins din spate, am închis binoclurile și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aproape cu sufletul sfâșiat și își retrase gleznele fremătătoare sub canapea... Pișicherul de taximetrist nici că-și rată clipa de slăbiciune a băbăției. Dintr-o mișcare, fu pe rezemătoarea canapelei dânsei. Îi luă palma pistruiată între casmelele lui. Și-o împroșcă dintr-o alintătură de vorbe, parcă-ar fi îmbăiat-o popa cu busuioc: - Sărăcana de tine, să fii tu nevoită să pui botul să intri în legătură cu necurații și drăcoveniile... Astea o dată te bobîrțesc. 118 DANIEL BĂNULESCU Scufundîndu-mă, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
militar. Și nu mai rezistam. Și mă hotăram să le fac un pustiu de bine. Și săream, către ele, gardul din unitate. Fermecătoarea își masa fruntea de roșcovană, zdrobind, ca pe niște insecte transparente, picăturile de sirop cu care fusese împroșcată. Revenindu-și, se înveli la loc cu jumătățile chimonoului, se săltă, își aranjă poalele de mătase sub ea, înțolindu-se, tuși cu vocea ei de la început, de jazzistă și, regăsindu-și gestul strângerii buzelor, semnală că se străduia, cu disperare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]