773 matches
-
cât are vatra satului, vor suporta acoperirea sarcinilor ce reveneau acestui pământ, de 5 florini anual. A urmat că cei ce s-au așezat întâi (24 de familii) au fost numiți ca cei de „soartea I-a” (care au fost împroprietărite cu cele mai bune suprafețe de pământ), apoi cei ce s-au așezat până la 58 de familii au fost numiți ca cei de „soartea a II-a”, iar cei ce s-au așezat ulterior până s-au împlinit 92 de
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
ca cei de „soartea a II-a”, iar cei ce s-au așezat ulterior până s-au împlinit 92 de familii au fost numiți ca cei de „soartea a III-a”. Locuitorii veniți după primele 24 de familii au fost împroprietăriți cu terenuri situate la extremitățile satului și cu mai puțin pământ decât primii. Toți cei care au venit peste numărul de 100 de familii nu mai erau obligați la plata taxei de 5 florini/an și nici nu se mai
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
-70 în biserica din Livadia de Coastă de unde nu se știe cum a dispărut. Alt eveniment: În anul 1923 guvernul Ionel Brătianu a făcut reforma agrară și locuitorii din sat care au luat parte la primul război mondial au fost împroprietăriți cu un iugăr de pământ începând de la țigani și apoi chiar și la cei mai înstăriți. Pământul a fost luat de la magnații unguri din Ponor - ca Törok Arpad (fost proprietar în epoca maghiară)și de la Bezeredi Mihai și Tamași Margit
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de la Vlasin Crețescu. La început cătunul Vlașca era administrat de Mănăstire, dar în 1908 se alipește la Cașin. Se spune că puțin în urmă de 1864, au sosit în Cașin șatre de țigani fierari, cismari și lăutari. Aceștia au fost împroprietăriți de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864 în cătunul Vlașca și se gasesc acolo până azi. Dintre cei mai vechi țigani, de relgie creștini ortodoxi, se evidențiază Vasile Aradului, Aleco Parno, Costache Parno și Ion Cheptănuș". În anul 1864 se
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Vlașca a fost devastată de inundațiile produse de râul Cașin, pagubele fiind foarte mari pentru familiile care locuiau în aproprierea apei. Majoritatea locuitorilor din Vlașca sunt țigani ortodoxi, veniți aici încă dinainte de 1864. Se spune că aceștia au fost toți împroprietăriți însuși de Cuza aici în Vlașca, pentru ca ei să fie la un loc. Astfel Vlașca este un fel de comunitate de țigani. În urmă cu 200 de ani, acești țigani erau lăutari, cismari și fierari, fiind de folos cășiunenilor. Astăzi
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
intrarea în sat dinspre satul Zăvoaia spre sud până la intersectarea drumurilor județene mai sus amintite. De la ramificația șoselei spre vest, se întinde partea nouă a satului, așa-zisul „Sat nou” sau „Munteni”, înființat începând cu anul 1924, când au fost împroprietăriți cu locuri de casă familii provenite din zonă montană care nu-și întocmiseră până atunci gospodării personale din lipsa terenurilor disponibile. Cele două părți de sat alcătuiesc astăzi o unitate închegată, însă locuitorii fac deosebirile dintre ele. În centrul actual
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
-lea și începutul secolului al XX-lea procedee cunoscute, în general, pentru practica cultivării pământului la români: Creșterea animalelor s-a făcut prin asociații obștești (târle) sau prin creșterea individuală, în gospodării. În 1865, prin aplicarea Legii rurale au fost împroprietăriți clăcașii, care, conform legii, au fost împărțiți în categoriile stabilite: fruntași, mijlocași și pălmași. Conform procedurii, din comisia de împroprietărire făcea parte și delegatul moșierului. Suprafața acordată în conformitate cu Legea rurală va deveni treptat insuficientă, ea micșorându-se prin moșteniri, fapt
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
de adunătură”, constituite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin comasarea „târlelor” înființate în Bărăgan. Prin reforma agrară din 1921 în comună s-au stabilit locuitori din zona montană a județelor Prahova și Buzău, care au fost împroprietăriți cu loturi de teren, în urma exproprierii moșiei „Bordei Verde”, aparținând Eforiei Spitalelor Civile, fapt care va conduce la înființarea unei noi așezări în comună satul Vintilești, în partea de est a satului Bordei Verde. În august 1944 satul Filiu este
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
porțiune de stepă sălbatică, fără a mai întâlni vreo așezare omenească până la Silistraru. Comuna a cunoscut o dezvoltare mai puternică după anul 1864, când 107 dintre cele 167 de familii din Bordeiul-Verde și 96 de familii din Filiu au fost împroprietărite, prin Legea rurală a lui Alexandru Ioan Cuza. 1864 este totodată și anul în care se constituie și comunele, în sens administrativ, prin aplicarea noii legi de organizare administrativ-teritorială, înființându-se pe actualul teritoriu comunele Bordeiul-Verde și Filiu. La începutul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
dat în perioada Crăciunului anului 1916 prima mare confruntare motorizată de pe teritoriul României dintre trupele Corpului Expediționar Otoman și aflat în compunerea Diviziei Rusești de Mașini Blindate, care apăra acest aliniament. Soldații care au luptat în război aveau să fie împroprietăriți prin reforma agrară din 1921. Împroprietărirea s-a făcut prin exproprierea moșiei Bordei Verde aparținând Eforiei Spitalelor Civile, consemnată în procesul verbal din 5 octombrie 1922 al "Comisiunii IV județene de expropriere, ocol Viziru", la prețul de 2.600 lei
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
local, al acestei legi avea să-l constituie apariția unei noi așezări, satul Vintilești, în partea de est a satului Bordei Verde. Localitatea a fost înființată pentru stabilirea locuitorilor din zona montană a județelor Prahova și Buzău, care au fost împroprietăriți cu loturi de teren aici. Satul Vintilești s-a populat efectiv abia după 1930, când locuitorii împroprietăriți încep să renunțe treptat la naveta sezonieră către localitățile lor de origine și să se stabilească definitiv aici. Primul locuitor care s-a
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
aici. Primul locuitor care s-a stabilit definitiv în Vintilești a fost Vasile Sârbescu, din cătunul Sârbești, comuna Vintilă Vodă, județul Buzău, în anul 1927. De altfel, numele de „"Vintilești"” a fost ales tocmai plecând de la preponderența numerică a celor împroprietăriți, provenind din această comună buzoiană. Noii locuitori aveau să fie numiți, ca mai pretutindeni în Bărăgan, „"munteni"”, spre a-i deosebi de „"cojani"”, locuitorii vechi ai câmpiei. Localitatea avea să fie numită mult timp de localnici „"Satul Nou"” pentru a
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
soldații din Bordeiul-Verde și Filiu au luptat în cadrul Regimentelor 38 și 78 Infanterie, 3 Artilerie și 11 Călărași, participând la luptele din Dobrogea, Bătălia pentru București și Bătălia de la Mărășești. Viitorii locuitori ai comunei care în urma războiului aveau să fie împroprietăriți aici, au lupta preponderent în cadrul Regimentului 8 Buzău și Regimentului 9 Râmnicu Sărat. Comuna avea să plătească un tribut greu de sânge în cel de-Al Doilea Război Mondial, un număr important din soldații originari din localitățile comunei murind, fiind
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
al XVII-lea datorită incursiunilor turcești). În a doua jumătate a secolului al XVII-lea și satul Băcălești dispare datorită vitregiilor vremii. În urmă Războiului de Independență din 1877, pe vatra fostului sat Băcălești se înființează satul Rata cu locuitori împroprietăriți din satul Măldăieni, participanți la război. Denumirea satului vine de la ratele sălbatice ce se aflau în număr mare pe bălțile satului. În anul 1892, lângă satul Rata se reînființează satul Băcălești prin împroprietărirea unor locuitori din satele învecinate. Cele două
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,96%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (3,72%). Pentru 6,25% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. După al II-lea război mondial, oamenii au fost împroprietăriți prin reforma agrara menita sa grabeasca comunizarea tarii, li s-au dat locuri de casă, între Călmățui, Poala Pădurii (resturi ale pădurii nebune) și Lacul Sava. Oamenii nu se poate spune ca au prosperat aici, în schimb, cei cu darul
Comuna Crângeni, Teleorman () [Corola-website/Science/301795_a_303124]
-
turcească, din Cioara au luat parte în confruntările de la Plevna, printre alții: Ciobanu Marin, Dincă Petre, Neacșu Marin, Mitruș Niculae, Mitruș Ivan, Mitruș Mihalache. Primii trei au decedat în timpul confruntărilor, urmașii lor ca și cei rămași în viață au fost împroprietăriți cu loturi de pământ de circa 3 - 5 hectare. În această perioadă Mitruș Niculae și Mitruș Ivan devin săteni împroprietăriți ai comunei Suraia care lua ființă în acele vremuri. Tot în acele vremuri, Trandafir Gheorghe din Lisa, viitorul socru al
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
din Cioara ( n.1863- m.1958 ), devenea sătean împroprietărit al comunei Suraia. Se stabilesc de asemenea în acele vremuri cu domiciliul în Cioara: Ștefan Marioara, Florea Oancea (poreclit Florea Izlăzeanu) și Ștefan Spaloghe, veniți din Izlaz, ai căror părinți erau împroprietăriți pe raza comunei Cioara În războiul pentru independență (1877/1878), unde România participă alături de Rusia împotriva turcilor, din satul Năvodari (fostă comuna Cioara) printre alții au decedat: În urma războiului pentru independență, se recunoaște independența României, cele trei județe din sudul
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
este mărginita de fluviul Dunărea care formează hotarul țării cu Bulgaria, iar la vest cu comună Ciuperceni și nord vest cu municipiul Turnu Măgurele. Comună Traian este atestata din anul 1879, când, pe moșia statului din domeniul Turnu, au fost împroprietărite 250 de familii de țărani cu loturi de casă și terenuri de cultivat. Pârâul Șuroaia străbate localitatea de la nord la sud. Comună are o populație totală de 1.902 locuitori. Coordonate Traian - latitudine 43.77 ; longitudine 25 Căi de acces
Comuna Traian, Teleorman () [Corola-website/Science/301845_a_303174]
-
Ștefan cel Mare unde este și astăzi. Marele Spătar Gheorghe Cuza, Nicolae Bindrea, Aga Neculai Chiriac-hagiul, Dimitrie Castroian, Beriș Zingher&A.Turcanovici(arendași), Gh.V.Vălesco, C.Claudatos, Petrea Ionescu, Gheorghe Ionescu as Gogu Petrescu. În anul 1864 nu s-a împroprietărit nici un clăcaș acest lucru făcându-se abia în anul 1921 când absolut toți oamenii au primit pământ. Numai terenul moșiei Brăhășoaia nu a fost suficient așa că sătenii au primit pământ și în moșiile expropriate din satele vecine, Bârzești și Cănțălărești
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
gospodăriilor proprii. Proprietarii atestați ai diverselor trupuri de moșie de aici au fost: mănăstirea "Frumoasa" din Iași, serdarul Costachi Caracaș, aga Vasile Pogor, frații Frimu, marele vornic Constantin Vârnav, Nathalie și Gheorghe Vârnav și Titu Ioanid. La 1864 au fost împroprietăriți foarte puțini clăcași care au început să-și vândă repede pământul datorită lipsei banilor și al uneltelor necesare. Marea reformă agrară de la 1921 a adus bunăstarea fiecărei familii din sat. După 1950, pământurile au fost iarăși "strânse" formându-se întâi
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
un spital pentru răniți 1918 - la sfârșitul Primului Război Mondial, sătul a numărat 108 fii ai satului morți pe câmpul de luptă și 115 veterani. În cinstea lor s-a construit în 1927 Monumentul eroilor. În 1923 veteranii de război au fost împroprietăriți cu câte 5 ha de pământ pe fosta moșie Onești, Județul Iași. Mai tarziu acești dolhesteni au întemeiat satul Borosoaia, comuna Plugari. 1921 - se înființează Școală de Fete, care în primii 24 de ani a funcționat mai mult prin case
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
gospodării și este administrat de un vornic, de unde îi vine și denumirea. În cele din urmă moșia Giuvărăști ajunge în stăpânirea mănăstirii Hotărani de lângă Caracal. Prin legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 moșia este expropriată și în 1864 vor fi împroprietăriți țăranii din satul Giuvărăști cu pământurile moșiei. Prima școala a luat ființă în anul 1890 într-o casă particulară în care va locui mai târziu Iancu Giuvărășteanu, un fiu al unuia din familia Giuvara. În anul 1905, școala se mută
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
Goicea este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. A fost un sat de iobagi (șerbi), împroprietăriți prin Reforma agrară din 1864 a lui Cuza-vodă. Prima atestare documentară despre Goicea datează din 1575. Comuna este formată din trei sate: "Goicea Mică", "Goicea Mare" și "Popoviceni", care s-au unit în 1968 pentru a forma actuala comună. Comuna
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
zona Vaideeni - Novaci (așa zișii ciobani „ungureni”), dar și țigani dezrobiți. În anul 1857 a fost edificată clădirea bisericii ortodoxe, in prezent monument istoric, cu hramul „Sf. Mucenic Dimitrie și Arhanghel Ștefan”. În urma reformei agrare din anul 1864 au fost împroprietăriți 202 familii cu suprafața de 498 ha. În războiul de independență, din Lipovu au participat un număr de 13 tineri, dintre care eroul Marin Ilie a căzut la asaltul redutei Grivița II. În urma reformei „însurățeilor” din anul 1879 la est
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
Ungureni s-au pus bazele unui nou sat, în care s-au așezat 135 familii de tineri căsătoriți proveniți din satele dinspre est, majoritatea din satul Curmătura, pe care primarul în funcție, Mihalache Popescu, l-a numit Calomfirești. Au fost împroprietăriți cu 684 ha. La începutul secolului al XX-lea Lipovu (fără cuvântul Ungureni) înglobând Calomfireștii, alias Satul Nou a devenit centrul de reședință al comunei, iar Lipovu Români denumit Lipovu de Sus, era sat dependent. În anul 1883 a început
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]