724 matches
-
susținut altoirea sufletului japonez cu priceperea chinezească. Fie că importăm obiceiuri din China sau artifacte din Apus, culorile toamnei și florile de cireș ale primăverii nu se schimbă. Mai degrabă, când cad stropi de ploaie într-un iaz, apa se împrospătează. Faci greșeala de a judeca oceanul după șanțul de apărare al Templului Honno. N-am dreptate, Soshitsu? — Ba da, stăpâne, un șanț trebuie măsurat pe potriva unui șanț. — Și la fel se întâmplă și în cazul culturii de peste mări și țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
invers, opreau trenurile ce se îndreptau spre misterioasa Transilvanie, pe care la vremea aceea încă n-o cunoșteam decât din auzite. Eram însă mândru că, indiferent de destinația spre care se îndreptau, trenurile staționau în gară la noi și își împrospătau rezerva de apă, care le dădea vigoare. Așa îmi închipuiam locomotivele cu aburi: târându-se până la noi în gară vlăguite după un drum lung și istovitor, și prinzând viață de la pompa cea veche, cu brațul ei de tinichea, pentru un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
arestat la timp și închis la Galata, pe una din colinele Iașiului, unde este Mănăstirea lui Petre Șchiopu. Dar numărul rușilor, în proces alert de bolșevizare cu centrul sovietic=comandament în barăcile de la Socola-Iași, l-au eliberat. Savel și-a împrospătat documentarea cu Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, ediția 1989, a truditorului în știință Constantin Kirițescu, unde mai află că la 1 Mai comitetul bolșevic l-a eliberat pe Cristian Rakovschi profitând de semnificația zilei pe care au încercat să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Hramul de la mănăstiri este zugrăvit de către inimile credincioșilor ca o icoană, ce rămâne păstrată mult timp sau chiar pentru totdeauna în odaia sufletului fiecăruia, la loc de cinste. Toți pleacă pe la casele lor folosiți pe măsura credinței lor. Clipele se împrospătează parcă în aceste zile, și îmi aduc aminte de cuvintele unui părinte trecut la Domnul ce mi-a dat un sfat cald în primii mei ani de viețuire monahală: să nu uit niciodată să dăruiesc prin purtarea mea pace celor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din. femeia lui Psammatich al 2-lea. [... ] Reg[ele] Psamm[etich] II a făcut un prețios mormânt acestei regine. De aceea s-au făcut aceste schimbări. E ciudat că acest nume se repetă atât de târziu. Găsim înclinarea de a împrospăta numiri vechi și renumite. {EminescuOpXV 489} {EminescuOpXV 491} {EminescuOpXV 493} {EminescuOpXV 496} {EminescuOpXV 551} {EminescuOpXV 552} Numirile animalelor 1) Unele sunt mobilie: gallus - gallina, leo - leaena, caper - capra. 2) Sau pentru fem. e alt cuvînt: taurus - vacca, aries - ovis. 3
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
atît mai puțin ție, care ai fost înzestrat din naștere cu o fire cameleonică. Și ca să-ți trezesc o amintire cît se poate de sugestivă care nu va face altceva decît să-ți demaște angoasa ta patologică, am să îți împrospătez memoria cu o întîmplare din 1968, care, deși nesemnificativă pentru unii, mie mi se pare că-ți conturează perfect personalitatea pe care nu m-am ferit s-o cataloghez mereu ca fiind una dezechilibrată. Mi-a povestit-o pe vremuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cam ce era în mintea Piticului, uite cum sîntem puși acum la punct de niște articole care pe lîngă statistici riguroase ne sugerează și soluții de criză. Credeam că mă lasă memoria, cînd uite cine are grijă să mi-o împrospăteze! Proteste, Cîntece de „Libertate“, Foc de Arme, Panică și Moarte, zice Baltimore Sun. E prea de tot, chiar dacă sună a film de Hollywood și mă duce cu gîndul la reporterii ăia dubioși care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sfinctere elimină sângele stătut și permite pătrunderea sângelui proaspăt. Practicați blocarea anală timp de câteva minute la finalul fiecărei mișcări intestinale, în poziție ghemuită. Aceasta ajută la propulsarea materiilor fecale reziduale în jos și în afară, pentru evacuarea finală, și împrospătează sfincterele cu sânge proaspăt și energie după ce efortul excretor al acestora se încheie. Toate animalele își contractă și își relaxează în mod ritmic anusul la finalul mișcărilor intestinale și oamenii ar trebui să facă și ei același lucru. Blocarea abdominală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu el o singură pipă lăsându-i-le ei pe celelalte șase. Și o provizie importantă de Clan. De două ori pe an, la Florii și de Ziua Morților, Își aprinde și ea una. Se gândește la Szántó, iar fumul Împrospătează preț de câteva minute mirosul vechi de tutun, impregnat pentru totdeauna În pereții medievali ai atelierului. În timp ce bărbații Își luau la revedere, ea adăugă: Dacă ai nevoie de panouri plublicitare, știi unde mă găsești. Îi Întinse o carte de vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa cum se cuvenea să facă o doamnă de viță regală, dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes lui Joan și lui Minnie la bucătărie, după ce a auzit o parte a acestor denunțuri declamatoare În timp ce intra și ieșea În vârful picioarelor din camera bolnavului, pentru a Împrospăta carafa cu zeamă de orz cu lămâie și zahăr, preferată de dl James; dă din cap trist. Se crede În marș pe undeva. Joan Anderson țâțâie din buze și se șterge la ochi. Nu este semnul unei emoții reale - are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fie la Londra, Henry era invariabil plecat. În cele din urmă Însă, la Începutul lui mai, stabiliră să se Întâlnească la De Vere Gardens. Îl așteptă pe Compton În biroul mare cu vedere la stradă, răsfoind ciornele pentru piesă, Împrospătându-și memoria. Tosca, splendida cățea șoricar Încovrigată la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele cu sonoritatea ușor exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te trezesc. Ei bine... Înțeleg. Ce servești la micul dejun? Păi, nu știu dacă ar trebui. Două simple sandvișuri și cafea e bine? Perfect. Mă împrospătai un pic la baie, apoi revin. Locul de luat masa era intim, pe terasa închisă, lângă bucătăria-bar. După ce m-am așezat la masă, m-am ridicat rapid să plec: Scuză-mă, însă cred că e mai bine să... Pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele, care, tîrîndu-se pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se îmbăie într-o lumină de coniac. Praful de pe obiecte, linia castanilor, carcasa de gândac putrezit a Operei, luna, toate deveniră păhărele de coniac. Chiar și aerul părea saturat c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă! Cum te-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte și-a lăsat-o să treacă. Odată intrată, Julia s-a poziționat în fața unei chiuvete, prefăcându-se că-și împrospătează rujul - cu toate că avusese grijă de asta de când era la masă - și că-și așază suvițele. Când a auzit zăvorul ușii de la WC, s-a întors și-a intrat în separeu înainte ca prima femeie de la rând să fi apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se menținea. — Pot să-ți spun Virgil? Vocea lui Vultur-în-Zbor era ezitantă. Virgil Jones se simți neobișnuit de încântat. — Sigur, sigur! Sigur, spune-mi Virgil. Urmă o lungă tăcere, timp în care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aruncat un strat mai mărișor de nisip. Mirosea stricat, pentru că în el se mai ușurau motanii babei, dar dedesubt, în răceala lui, stăteau morcovii, niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor li se umplea gura de apă. - Ce faci, coană Marghioalo? întreba Chirița nerăbdătoare. - Ce zice? Ce zice? - Zice că ce face dincolo coana Marghioala... - Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O, ce Dumnezeu... Cineva mi-a subtilizat lesa lui Sally din mână. A fost cuminte? întrebă stăpâna lui. Era dată cu ruj de un vinețiu închis și atât de proaspăt că lucea lipicios, chiar și în lumina slabă. Or și-l împrospătase de curând, or se adăpase din sângele unei fecioare proaspăt sacrificate în camera din spate. — Deloc, spusei răzbunându-mă, mă tot bate la cap și nu înțelege că „nu“ înseamnă nu. Inspiră rapid și smuci lesa lui Sally atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ce mă fac, Ben? Nu mai pot s-o țin așa. Părea de-a dreptul disperat, vorbind pe un ton periculos de ridicat, panicat peste măsură. Tonul calm, rațional al lui Ben tempera aceste excese asemenea unei ploi răcoroase, care împrospătează atmosfera toridă. —Relaxează-te, Philip, prea îți faci griji din orice, îi spunea el pe un ton încurajator. O să fie bine. —Crezi? Philip Cantley părea deja că e mai calm. —Bineînțeles. Lucrurile or să se rezolve de la sine, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de asta. Miller o privi un moment, apoi se strâmbă în semn de regret. —Doar ca să fiu sigur, o să-i las pe băieții ăștia să vadă dacă nu te pot ajuta să-ți amintești dacă mai știi ceva. Să-ți împrospăteze memoria. Dădu ușor din cap încă o dată și imediat cei doi bărbați o traseră de pe scaun. Doar că acum nu o ridicară în picioare, ci o aruncară la pământ. Bărbatul din dreapta se lăsă imediat lângă ea într-un genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe signor Pico della Mirandola și modestia lui meridională. - Chiar așa, tot-tot? am mormăit nu atât neîncrezător, cât, mai cu seamă, impresionat. - De dragul demonstrației, necum din alt motiv, să fim bine Înțeleși, dorește cumva domnul profesor Adam Adam să-i Împrospătez memoria cu mici amănunte legate de poziția Domniei Sale la anumite Întrevederi cu președintele României pe problemele Mării Negre sau ale atitudinii țării dumneavoastră față de Rusia? Vă stăm oricând la dispoziție cu plăcere... Am rămas câteva clipe blocat: centromanii ăștia erau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ani cînd m-au luat pe sus vreo patru, obligîndu-mă să mă privesc În oglindă. De-atunci Încoace, nu a trecut nici măcar o singură zi fără să mă asalteze această amintire... Iar dacă uitam, vă găseați imediat voi să-mi Împrospătați memoria... Știi În cîte limbi sînt capabil să recunosc cuvîntul „monstru”? În optsprezece, inclusiv În quechua, chineză și malaeză. Cum aș putea crede În existența unui Dumnezeu care a avut curajul să mă arunce În lume cu fața asta? RÎse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ba nu e! Te face să râzi! Și, oricum, nu e el așa dur, nu, Stacey? — Cum adică? Eram la o masă de la cantina personalului. Din întâmplare, nu e nasol acolo. Destul de luminos și vesel, cum ar zice mama. Au împrospătat locul zilele trecute și pereții-s un soi de portocaliu gălbui luminos. Mort de vesel. Și putem să ne cumpărăm tot felu’ de pachete chiar ieftine, care s-au stricat în magazin, așa că mereu faci o afacere sau două. Nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai departe, cu toate sertărașele gândurilor ei; toate picurau parcă, în acele momente, în ale mele, ca și cum cineva le-ar fi lichefiat ca prin minune; începeam așadar, încet-încet să respir cu proprii plămâni ai Iozefinei; treptat simțeam cum mi se împrospătau de-adevăratelea toate organele de holtei sastisit, ipohondru și pretențios; era ca și cum coborau ca la o comandă unică, și ele, în tălpile ei. Atrași amândoi de ne mai pomenitul portret al Contesei de Bethlen din pasajul mult îndrăgit de Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]