970 matches
-
mare surpriză din care este incapabil să-și revină. Scapă pistolul din mână și lovit de moarte se năruie în zăpadă ca un castel din cărți de joc. Rapid, Marius se aruncă și el la pământ dar, BANG! O altă împușcătură bubuie. Simte cum abdomenul îi este perforat. Cade greoi, pe spate. Deasupra, zărește printre norii mărunți și pufoși, un soare care strălucește fără să încălzească. I se pare că cerul este atât de jos încât pentru un moment are convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și chiar proprii camarazi. Alții sunt mai lucizi și pornesc în urmărirea inamicului. Un ofițer își face apariția, organizând forța de reacție rapidă. Cea mai apropiată bază dușmană devine responsabilă pentru mârșavul atac. Comandantul, în fruntea unui pluton, declanșează represaliile. Împușcăturile, exploziile și manevrele tactice continuă până a doua zi, cu victime și pierderi materiale colaterale. Așa susțin că decurg evenimentele toți cei patru conducători, proclamându-și, fiecare, nevinovăția absolută și aruncând vina în cârca celuilalt. La căderea serii, morții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe picioare, erau atât de obosiți și de dezorientați, încât le lipsea nu numai puterea de a deosebi între dușman și prieten, ci și capacitatea de a recunoaște semnificația cuvântului „prieten” sau „dușman”. Familiile sosite după ce nu se mai auziră împușcături îi găsiră complet pierduți, bălăcindu-se într-un lac de sânge și cadavre, prea epuizați pentru a articula cuvinte, prea șocați pentru a înțelege unde se află. Fură găsiți și șefii - Mallami împușcat sub un copac, Jo înjunghiat în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a iubit-o ca un adevărat romantic pe bruneta profesoară de muzică, cu ochi de culoarea păcurei, nedându-și seama acum, la maturitate, cum de a fost posibil, ar mai băga ceva din niște iepuri vânați astă iarnă, mai puțin împușcăturile, pentru că cu astea nu știu ce naiba ar ieși, n-ar face decât să strice armonia și pitorescul, ar finaliza cu niște acorduri grave, cu niște lătrături de câini enot și apoi s-ar culca. Și asta pentru că tot n-ar ieși
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ochii ei privesc În sus, dar nu cer nimic. Dă rapid din piciorușele subțiri, ca din niște Înotătoare de pește. Un foc de armă dinspre mal atinge apa din jurul ei. Nu bagă de seamă. ― Stinge reflectorul. Lumina se stinge și Împușcăturile se opresc. Maiorul Maxwell se uită la ceas. ― Acum e ora nouă și un sfert. Mă duc În cabina mea, Phillips. O să stau acolo până la ora șapte dimineața. Dacă vreun refugiat va fi luat la bord În această perioadă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi tatăl meu spuse ce spun oamenii albi În situații de genul ăsta: ― Cu ce vă pot fi de folos? Morrison miji ochii neîncrezător. ― Ce faci aici, frate? Ești nebun? Nici un alb nu e-n siguranță aci. Se auzi o Împușcătură. Morrison se lipi de geam. ― Nimeni nu e-n siguranță. ― Trebuie să-mi apăr avutul. ― Da’ viața nu-i avutu’ tău? Morrison ridică din sprâncene ca să indice logica imbatabilă a afirmației sale. Apoi renunță cu totul la expresia superioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după niște țigări. Bărbia lui Milton se lăsă, scoțându-i În evidență gușa, iar sprâncenele i se ridicară În semn de neîncredere. Cu o voce seacă, spuse: ― Acum ar fi o ocazie bună să te lași. Se auzi o altă Împușcătură, de data asta mai aproape. Morrison sări, apoi trase un zâmbet. ― În mod sigur Îmi face rău. Și e din ce În ce mai periculos. Apoi zâmbi larg. ― Ăsta o să fie ultimul meu pachet, spuse el. Mă jur În fața lui Dumnezeu. Lăsă mărunțișul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o altă siluetă se apropie din sens opus. Cineva care stă În cartier dă colțul și se Îndreaptă spre Casa Zebrei... ...urmând coloana de tancuri, deja nu mă mai gândesc să-mi epatez fratele. Izbucnirea asta atât de mare de Împușcături m-a luat cu totul prin surprindere. Am răsfoit destul de des albumul tatălui meu cu decupaje din al doilea război mondial; am văzut Vietnamul la televizor și am Înghițit nenumărate filme despre Roma Antică sau bătăliile din Evul Mediu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt, spuse Obiectul. Se uitară cu toții la mine. ― Nici eu nu sunt, am spus. ― Atunci cred că suntem În siguranță, Jerome, a spus Rex, râzând. Obiectul Încă se mai ținea de el, ca s-o protejeze. ― Vrei să tragem o Împușcătură? a Întrebat-o Rex. ― Ce-i aia? ― Fii atentă. Se Întoarse cu fața spre ea. ― Unul deschide gura, iar celălalt Îi suflă fum Înăuntru. Te amețești În ultimu’ hal. E super! Rex Își băgă În gură capătul aprins al țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cum de acolo, chiar din interiorul decupajului, ascunsă hărților și înțelegerii științifice, pulsează, straniu și imperceptibil, o cruce. E greu de spus cine a avut curajul și răbdarea, sminteala sau pur și simplu cheful ca într-o noapte, după ce larma împușcăturilor va fi încetat demult și atât pistolarii vii, cât și cei morți își vor fi părăsit ascunzișurile provizorii ca să intre cuminți în case, când luminile din dormitoare și bucătării se vor fi stins treptat ca să lase străduțele în grija incertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ghetele fericirii BĂTĂI DE ARIPI De ziua Echinocțiului de toamnă a acestui an, mă găseam în nordul Franței locuind provizoriu întro casă veche înconjurată de un nou parc. În timp ce mă plimbam cu doi prieteni, dis-de-dimineață, s-au auzit deodată împușcături venind din toate direcțiile. Împușcăturile erau atât de intense, încât păsările parcului au zburat înspăimântate, zvâcnind departe, spre sud. Vântul însuși părea nemișcat, prins între norii albi de fum venind dinspre pădurea deasă care înconjura casa și parcul. Război! Foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ARIPI De ziua Echinocțiului de toamnă a acestui an, mă găseam în nordul Franței locuind provizoriu întro casă veche înconjurată de un nou parc. În timp ce mă plimbam cu doi prieteni, dis-de-dimineață, s-au auzit deodată împușcături venind din toate direcțiile. Împușcăturile erau atât de intense, încât păsările parcului au zburat înspăimântate, zvâcnind departe, spre sud. Vântul însuși părea nemișcat, prins între norii albi de fum venind dinspre pădurea deasă care înconjura casa și parcul. Război! Foc deschis! Aceste cuvinte au țâșnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
catolic unde părinții se ascundeau într-un cavou plin de lume, toate imaginile astea au renăscut fulgerător în realitatea prezentului, în același fel cu mirosul de sânge amestecat cu țipătul celor răniți, căzând sub ploaia de gloanțe. La fel de neașteptat ca împușcăturile a răsărit un om din verdele pădurii, transformat acum în roșul și auriul toamnei. Purta o pușcă modernă în mâna dreaptă și cu stânga ținea de ceafă un animal împușcat. S-a apropiat de locul în care ne opriserăm muți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și totuși știind că aveam nevoie unui de altul. Eu continuam să spun cuvinte al căror sens de iubire părea cu atât mai autentic, cu cât era mai fals. Când, în sfârșit, încredințat că, dacă apeși cu precauție pe cocoș, împușcătura sună mai discret, îi propuneam femeii, așa într-o doară, să mergem la un hotel și să rămânem acolo cam o oră, nu de altceva, dar ca să mai vorbim puțin, căci timpul, chipurile, e prea rece sau prea cald (asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe obraz. Nu sunt tunete, murmură impasibil. Sunt împușcăturile cu care Ajamuk își anunță prezența. În curând își va face apariția din spatele stâncilor. După câteva minute, doi călăreți și patru dromaderi încărcați cu burdufuri pline de apă se iviră exact în punctul pe care îl arătase băiatul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să spună ceva, dar sunetul unei bubuituri îndepărtate, care se propaga dintr-o parte în alta a munților, repetându-se într-o mie de ecouri, îl obligă să ciulească urechile. — Ce a fost asta? întrebă în cele din urmă. — O împușcătură. A trecut timpul stabilit și fratele meu a executat primul ostatic. În fiecare zi o să omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi răspunse. Vrei să te întorci în peșteră? Băiatul, îngrozit, negă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cuvinte. — Asta vreau să știu și eu... - spuse printre dinți Serafian, supărat. Colegul meu a aprins lanterna? Rănitul negă cu convingere: — Nici măcar n-am reușit să-l văd - spuse. — Cum se explică atunci că l-au nimerit la asemenea distanță? Împușcătura trebuie să fi venit dinspre stâncile acelea. — N-am cum să știu. Mi-am dat seama că se apropia, am auzit împușcătura și, în aceeași clipă, un strigăt. Pe urmă, nimic. — Cum te simți? — Cred că am pierdut mult sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
n-am reușit să-l văd - spuse. — Cum se explică atunci că l-au nimerit la asemenea distanță? Împușcătura trebuie să fi venit dinspre stâncile acelea. — N-am cum să știu. Mi-am dat seama că se apropia, am auzit împușcătura și, în aceeași clipă, un strigăt. Pe urmă, nimic. — Cum te simți? — Cred că am pierdut mult sânge. Mecanicul scoase un cuțit ascuțit, îi tăie cracul pantalonului și se uită la rană cu o privire de cunoscător. — O să scapi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
arma în mână, pentru ca apoi să se întindă cât era de lung pe o movilă de nisip. Stătu câteva clipe să respire și să-și liniștească bătăile inimii, își duse pușca la ochi, își ajustă luneta și trase repede douăsprezece împușcături. Cel puțin cinci gloanțe nimeriră ținta, perforând tabla groasă de oțel și făcând ca șuvoaie groase de apă să țâșnească în toate direcțiile. Cei șapte oameni țipau, blestemau, alergau și trăgeau cu armele. Nu erau deciși ce să facă: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
minune, ajunseră pe creastă și începură să înainteze printre primele stânci fără ca cineva să-i urmărească, ceea ce le dădu curaj, făcându-i să spere că poate beduinii hotărâseră ca deocamdată să nu-i înfrunte. Zece metri. Apoi douăzeci. Răsună o împușcătură, bubuind printre munți, și ecoul ei se întinse de-a lungul defileului împreună cu țipătul mercenarului ce se afla exact în spatele lui Bruno Serafian. — M-au împușcat! M-au împușcat! - repeta acela în mod obsesiv. M-au împușcat! M-au împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
își pun o pânză foarte fină pe nas și respiră prin ea. După câte s-ar părea, pot să stea așa, ca și cum ar fi morți, timp de ore întregi. — Dar cum a știut când să iasă? — Bănuiesc că după zgomotul împușcăturilor. Complicele lui n-a vrut să ne atace până n-a fost sigur că am ajuns la locul exact, că am trecut de el și că eram deja cu spatele. Trebuie să fi plănuit totul foarte bine. — Lepădăturile dracului - exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
facerea lumii nici o ființă înaripată nu-și amintea ca zilele și nopțile să se succedă cu o asemenea repeziciune. Un mercenar trase într-o hienă șchioapă și înnebunită, ce se aruncase asupra lui arătându-și amenințătoare colții, altul crezu că împușcătura era împotriva lui și trase la rându-i un glonț, un altul răspunse din întuneric - și, astfel, cu toții reușiră ca acea învălmășeală să atingă proporții cu adevărat dantești, fără ca nimeni să fie în stare să înțeleagă ce se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Albi ai Constituției Americane de către răposatul August Krapptauer, pivnița doctorului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Undeva, sus, mergea o presă care tipărea exemplare din Luptătorul creștin alb. Dintr-o altă încăpere de undeva din pivniță, insuficient izolată fonic, veneau împușcăturile monotone de la un antrenament de tir. După bătaie, primul ajutor îmi fusese acordat de tânărul dr. Abraham Epstein, doctorul din clădirea unde locuiam eu, cel care constatase moartea lui Krapptauer. Din apartamentul lui Epstein, Resi îl chemase la telefon pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
G. Călinescu să nu mai remarce pe noul-venit. Felix simți în aer o curiozitate insultătoare și o dușmănie împietrită și ar fi ieșit numaidecât pe ușă afară, dacă nu s-ar fi simțit îndatorat să aștepte cheile. Aurica trase prima împușcătură, pe nepregătite. - Titi, zise ea, e foarte supărat, săracul, că domnișoara Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat așa de urât cu el. I-a trimis vorbă că n-are chef de căsătorie și altfel de expresii ordinare. Curios. Părea o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
față de cauza acestora - libertatea energetică. Dându-și seama că se aflau de partea greșită a baricadei și speriați că vor pierde simpatia populației, liderii politici au început să accepte ideea că era timpul pentru schimbare și orientare spre energii regenerabile. Împușcături în Lima Prima dată când m-am confruntat cu forțele teroriste, ar fi trebuit să fiu în vacanță. Ce mai vacanță! În 1995, am plecat spre Peru să străbat Machu Picchu, din munții Anzi. Este unul dintre cele mai spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]