909 matches
-
împotrivi, și nu veți voi să Mă ascultați, vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 22. Voi trimite împotriva voastră fiarele de pe cîmp, care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele, și vă vor împuțina; așa că vă vor rămîne drumurile pustii. 23. Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta, și dacă vă veți împotrivi Mie, 24. Mă voi împotrivi și Eu vouă și vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Ce altceva decât țapi ispășitori au fost evreii de atâtea ori de-a lungul istoriei? Dar vrăjitoarele? Dar țiganii? Bogații, săracii, comuniștii, capitaliștii? Istoria genocidurilor din ultimii două sute de ani este istoria uciderii țapilor ispășitori fără ca păcatele omenirii să se împuțineze cu o câtime, dimpotrivă. Astăzi, această idee malignă și-a atins climaxul: în atentatele care împânzesc planeta, oamenii nu mai sunt uciși pentru că sunt negri, evrei, musulmani, femei sau copii, sunt uciși pentru simplul fapt că sunt oameni și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
birtul din colț“, „la ceas“ sau, pur și simplu revoltător, „la mine/tine/el/ea/noi/voi/ei/ele“ erau priviți cu suspiciune și riscau pe propria piele expulzarea din sânul frenetic al locuitorilor de pe aleea Muzelor. Aceștia însă se împuținaseră în ritm alert, de teamă că ar fi putut da nas în nas cu vajnicii apărători ai noii orân duiri, apărători care nu precupețeau nici un efort, fie el verbal ori de-a dreptul fizic, în vederea convertirii celor care mai păstrau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
oamenii trădarea în rândul celor mai josnice fapte. Și de ce, dat fiind disprețul unanim față de ea, ocupă un loc atât de important în viața noastră? În aceste vremuri, trădarea a devenit un mod de existență. Au dispărut fidelitățile, s-au împuținat cei capabili să-și țină cuvântul. Aș merge chiar până acolo încât să spun că lumea nici nu se mai așteaptă să-ți ții cuvântul. Dialogurile dintre noi au ajuns un simulacru, o formă de a ne "dribla" unii pe
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
pentru că se plâng că vremurile sunt grele de tot, însă tot cu Iliescu votează, pentru că sunt oameni buni și au păcatele lor, pentru că nu au carte și m-au crescut bine, pentru că muncesc încă incredibil de mult pentru trupurile lor împuținate de bătrânețe și boală, pentru că sunt înțelepți și naivi, pentru că sunt primitivi și candizi, pentru că au intuiții extraordinare, pentru că au cele mai frumoase amintiri și știu cele mai incredibile istorii, pentru că din puținul lor mereu mi-au dat bani să
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
unei noi calități a civilizației omenești care încearcă să-și facă drum. Tot așa a fost și cu aburul Și va fi, în viitor, și cu electricitatea simplă ori cu energia nucleară extinsă asupra întregei vieți practice... Dacă petrolul se împuținează în lume, înseamnă că el, ca și aburul deci, începe să devină reperul unui sfîrșit de ciclu. Reperul, totodată, al începutului, greoi, plin de convulsii și de sacrificii, anunțînd nașterea altei ere. Un contemporan al epocii sclavagiste nu și-ar
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
asista în permanență pe Gavrilcea și aștepta în câte un loc dinainte fixat, intrarea Cotești, intrările vecine și chiar o casă de peste drum, unde apartamentul din față, de la parter, aparținea acoperit organizației, erau fățiș blocate. Dispersiunea membrilor din cauza afacerii Bogdan împuținase locurile de refugiu. Un acoperământ se putea spera la Hangerliu sau la una din numeroasele familii din sfera sa. Hangerliu, primind mai devreme decât toți instrucțiuni de la prințesă, plecase la o moșie de munte, să vâneze lupii pe care gerul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Est. În ideologia pronatalistă ceaușistă, avortul apărea ca „masacru intrauterin”, „inamic perfid al viitorului biologic al poporului”, care provoca „declinul mâinii de lucru”, submina independența patriei, denatura „împlinirea destinului femeiesc”, era un atac la „patria mumă” și la „plaiul strămoșesc”, împuțina patrimoniul „partidului părinte”. Decretul - promulgat în numele Consiliului de Stat în 2 octombrie 1966 - menționează în preambul că întreruperea cursului sarcinii reprezintă „un caz cu grave consecințe asupra sănătății femeii și aduce mari prejudicii natalității și sporului natural al populației”. Potrivit
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
copilărești nu ni se pare nici cuviincios, nici folositor. Cuviincios nu, pentru că susținerea oricărui drept trebuie să fie demnă și nu cel ce se laudă de cu seară e vrodată de temut; folositor nu, pentru că enunciațiuni retorice nici sporesc, nici împuținează puterea de care dispunem sau acțiunea ce avem a o întimpina. 264 {EminescuOpXIII 265} Un singur lucru însă le putem spune onor. confrați de la "Romînul". În cei din urmă ani s-au grămădit atâtea nenorociri pe capul poporului ăstuia și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cultul de rit vechi al chlîștilor, creștini care scuipau pe icoane și le spărgeau cu topoarele, care nu mâncau carne, nici pește, nici lapte, nici brânză, nici dulce, nu beau băuturi bețive și nu trăgeau mahorcă pe nări. Stăpânirea îi împuțina din vreme-n vreme, trimițând soldați care-i căsăpeau, le scoteau ochii și le smulgeau muierilor pruncii vii din pântece, prilej de mare bucuria și de cântări de biruință pentru fericiții martiri. Toți mureau cu același extaz în priviri, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
poală, el cu mâinile pe genunchi, simțind pe toată suprafața palmelor textura ușoară a costumului cenușiu, de vară, pe care nu-l mai îmbrăcase de mai bine de zece ani. Costumu-i era larg, făcea peste tot cute, căci alcoolul îi împuținase trupul văzând cu ochii, dar apele lui tandre, semilunele de ocru și acaju ale materialului de bună calitate îi dădeau lui Herman o încredere-n sine sinucigașă, pe care altfel n-avea unde s-o caute. Și-n serile-acelea era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Lumile Agricole, dar nimic nu lăsase să se vadă acest lucru în istoria ordinului augustinian. În ciuda reputației lor războinice, călugării se luptau cu adevărat doar cu hoardele de barbari care bântuiau Câmpia Pannoniei și care, de multe ori, mai erau împuținate și de Forțele Imperiale cantonate pe Vechea Terra. Vassur privi spre balcoane. Începuseră să se umple de curioși, să foșgăie de rase gri și cafenii. Care să fie diferența? Înregistra cu coada ochiului căderea unei batiste, undeva în stânga. Neîndemînare sau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
arzător, îl agită energic pe dinaintea botului celuilalt; acela o luă și el imediat la fugă, însă nu prea departe, căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și în țintui în noroi după câțiva pași. Rezervele se împuținau, iar pentru cină un câine mergea de minune. Tovarășul său, mai iute de picior ori poate doar mai norocos, izbuti, în schimb, să se facă nevăzut în întuneric, printre mărăcinii ce înconjurau satul. Balamber nu reușise să se răsucească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
locuitorii vechiului sat pe noii veniți. Deși terenul agricol și cel de pășunat era suficient, locuitorii din Rădiu ca și cei din satele înconjurătoare au privit de la început pe coloniștii bucovineni cu antipatie, deoarece prin venirea lor aici le-a împuținat terenul de muncă și islaz. După ultima reformă agrară (1945), raporturile dintre localnici și coloniști au devenit și mai puțin prietenoase , din cauză prin cumpărarea în 1922 a restului de moșie de către cei 18 bucovineni, Rădenii s-au văzut acum
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ai Egiptului, îi voi aduce înapoi în țara Patros, în țara lor de baștină, și vor alcătui acolo o împărăție slabă. 15. Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărății, și nu se va mai înălța peste neamuri, îi voi împuțina, ca să nu stăpînească peste neamuri. 16. Împărăția aceasta nu va mai fi pentru casa lui Israel o pricină de încredere; ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, cînd se întorcea spre ei, și vor ști că Eu sunt Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
măturau continuu întinderile de stuf și bălți. Frigul își înfingea colții fără milă în trupurile lipsite de vlagă... Chinurile fiecărei zile de muncă lăsau urme adânci pe chipul lui Brad Filip... Albise de tot, iar statura lui - falnică cândva - se împuțina pe zi ce trecea. Semăna tot mai mult cu o umbră... După fiecare efort - cât de mic - se oprea să-și tragă sufletul. Mereu simțea că nu are aer. Rana din șold - căpătată în primul război - îl durea din ce în ce mai tare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de la Dachau erau germani. Am cunoscut un deținut care era evreu. Era, În același timp, și homosexual. Și de parcă astea n-ar fi fost de ajuns, mai era și comunist. Asta Însemna trei triunghiuri. Norocul nu doar că i se Împuținase, ci o luase pur și simplu la fugă, călare pe o afurisită de motocicletă. De două ori pe zi trebuia să ne adunăm În careu pentru apel, și după strigare venea Hindenburg Alm - pedeapsa cu biciuirea. Legau bărbatul sau femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să străbată distanța de cincizeci de pași până la mitropolit pe jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără să-și dea seama, ca într-o plutire nepământească, purtat de o grație desăvârșită, deși adus de spate și împuținat de vreme, se apropie de voievod ieșind din escorta diaconilor. În razele arămii ale apusului, cei doi aruncau umbre lungi pe câmpul gol al întâlnirii, acolo în afara zidurilor cetății de la Turtucaia, și asta le da în ochii privitorilor dimensiuni de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că i-am scos din dregătorii, i am scos ca să nu-i văz și să-i pot ierta, rogute pleacă și sfinția ta.” Mitropolitul tăcu. Mihai Cantacuzino observă că sfinția sa nu mai broda pentru că lumina care intra pe fereastră se împuținase; se ridică din jilț și se îndreptă spre geam. — Iar o să ningă, credeam că a stat. Or să se troienească drumurile... Ca din altă lume, grav veni glasul sfinției sale Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei: — Și am venit aci și am stat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
divan. Pășind în sala mare a iatacului rămase descumpănit - nu mai erau decât cei trei prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu pe ieromonahul Gherasim, dar privirea blândă a acestuia alunecă peste fața lui ca și cum nu l-ar fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și o carte. Trase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bun cunoscător al obiceiurilor și al etichetei, era cel mai în măsură să-și dea seama că pe umerii nepotului său, Ștefan Vodă, apasă tare mantia domnească. În aceste câteva luni de la mazilirea Constandinului Stancăi spătarul albise cu totul, se împuținase la trup, dar nu lipsea niciodată de la divan și sta mereu în preajma domnitorului, sta ca un zid, sperând că privirile triste ale celorlalți boieri și reproșul din ele - „Doamne, ce bine era pe vremea lui vodă Constandin” - să nu treacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
podea. Lama ei nimeri chiar între două scânduri și un mic lichid roșu ieși la suprafață. Cred că omorâse un șoarece care umbla pe dedesubt. Erau prea multe animale, în afară de oameni, acolo, în zona muntelui Xu. Oamenii din jurul meu se împuținaseră simțitor o dată ce am părăsit Kuangul. La treizeci de mile nord, făcându-mi ochii roată, vedeam cel mult câțiva păstori și o formație de MIG-uri pe cer. Se găseau mănăstiri destule în acele locuri și m-aș fi mulțumit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
barbă... Parcă am și acuma pe buze senzația bărbii lui. Tatăl meu a fost un om voinic, curajos, bun și de o inteligență mijlocie. Avea un caracter admirabil, din care puțin am moștenit. Am moștenit jovialitatea, pe care mi-a împuținat-o boala și altă parte a caracterului meu. N-am moștenit egalitatea caracterului lui, răbdarea, optimismul. El, orice necaz cât de mare (pierderea averii, lipsa banului pentru ziua de mâine etc.) ar fi avut, rămânea tot vesel, parcă i-ar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeie pe care o iubești pasionat, totu-i femeie, și prietenia nu-și găsește nici un loc unde să se plaseze. Este această mizerie în lume: cu cât un bărbat și o femeie se iubesc mai mult, cu atât se tot împuținează între ei secretele corpului și, din cauza suspiciunilor, se tot înmulțesc secretele sufletului. În iubirile, ca a lui Balzac, dintre un bărbat de douăzeci de ani și o femeie de patruzeci, întinerește corpul cel bătrân și îmbătrînește sufletul cel tânăr. Sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
analiză, tot la această lege.) Orice semn, orice precursor al morții este oribil, și orice semn de viață intensă este încîntător. Și aceasta e o cauză pentru care gustăm și lăudăm în artă expresia vieții cât mai puternice. Dar viața împuținează viața. Materia nobilă și elastică se durifică cu vremea. Țesutul devine coajă. Pe partea sufletească - aceeași anchilozare și scleroză, și din cauze organice, și din cauza presiunii sociale care pune viața în tipare. Iată pentru ce copilul este atât de încîntător
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]