888 matches
-
Întotdeauna cartea tipărită este o copie palidă a celei visate. Superlativul științei și al artei este revelația. Arta nu trebuie să fie neapărat ... sedativă. Pe artiști îi dezbină politica. Dar și cultura. Rezistă arta proiectată să tulbure. Grijile existențiale ne împuținează măduva creației. Capodoperele împing spiritul spre absolut. În poezie, sensurile cuvintelor zvâcnesc precum stridiile. Poeții au acute cardiopatii sufletești. Arta - acest mercenar în slujba frumosului. Arta - acest tulburător concubinaj al zbuciumului cu lumina. De mii de ani, arta stoarce cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dialoghează la depărtări de veacuri. În România, plata muncii intelectuale constă într-un soi de ajutor social. Cultura este uriașa încercare de umanizare a naturii. Nu va muri arta, ci profeții care îi prevestesc sfârșitul. Cititorii de literatură s - au împuținat, dar nu vor dispărea nici cu amenințarea Inchiziției. În generoasa rețetă a postmodernismului încape atât plagiatul cât și impostura. Veleitarii - acești talibani ai artei. În artă nu este mereu soare. Oricând poți intra în ceață. Cititorii sunt mai puțini, dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate genera soluții geniale. După cum se știe, bărbatul a avut chiar impolitețea să se .nască înaintea femeii. Simt în mine existența unui troc între calități și defecte. Performanța apare, de regulă, din logodna chinului cu pasiunea. Dumnezeu a făcut femeia împuținându-i bărbatului coastele, nu creierul,spun misoginii. Numai spiritele nobile cred că și dușmanii lor pot avea acces la adevăr. Cerul este capacul care ne mai îmblânzește nemărginirea. Marile caractere sunt atât de rare, încât ar trebui ocrotite în rezervații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
începători. Indiferența poate fi mai rea decât răutatea. Povara recunoștinței nu se relaxează decât transformându-se în ură. Artiștii mediocri lingușesc gustul publicului. Există hedoniști vulgari, dar și adevărați boieri ai spiritului. Uneori scriitorul nu rămâne decât cu orgoliu. Nepăsarea împuținează necazurile, dar și bucuriile. Bogații sunt precum puii de cuc. Vor să rămână numai ei în cuib. Veleitarii trăiesc sentimentul că scriu capodopere ... persecutate. Deosebirea dintre scriitor și cioară este că ilustra cârâitoare ar putea depune ceva pe strada băncilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de artă. Se întâmplă adesea ca de reforme să se ocupe doar reformații. Bărbații tomnatici se plimbă cu tinerele doar ca să le compromită. Nu toate muștele din ciorbă de la cantina sunt subvenționate. Pe unele le plătim noi. Banii mulți îți împuținează libertatea. Politicienii popoarelor sărace fac praznice opulente. Amărâții sporesc sărăcia planetei, îmbogățind-o cu foarte mulți copii. Cei care au scos limba în fața valorilor, au fost nevoiți, până la urmă, să și-o înghită. Când libertatea este bezmetică, unii consumă și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate genera soluții geniale. După cum se știe bărbatul a avut chiar impolitețea să se nască înaintea femeii. Simt în mine existența unui troc între calități și defecte. Performanța apare de regulă din logodna chinului cu pasiunea. Dumnezeu a făcut femeia împuținându-i bărbatului coastele, nu creierul. Numai spiritele nobile cred că și dușmanii lor pot avea acces la adevăr. Cerul este capacul care ne mai îmblânzește nemărginirea. Marile caractere sunt atât de rare încât ar trebui ocrotite în rezervații. Nu poți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
țes din firele-ncurcate, Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi abia mai irizează Iar eu am ostenit de-atâta căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
va mai vedea, nici pe Mai-Baka și Iahuben, nici... Dar în aceeași clipă se deschise altă ușă, iar străinul scoase globul de pe cap și i se văzu fața de flăcăiandru, doar că era chel. Aerul nu părea să se mai împuțineze, și Auta fu împins ușor de străin pe ușa deschisă, în altă încăpere, mult mai mare, în care ar fi încăput lesne o sută de oameni alăturați, dar nu erau decât patru străini, fără cel care l-a adus. Cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mi-au spus, stăpâne, că pământul nostru e rotund ca o sferă, adică aproape ca o sferă. Planeta lor e la fel, și nu e stea, căci n-are focul ei. Au venit aici pentru că la ei văzduhul s-a împuținat și vor să vadă (și Auta se opri; un gând tainic îi spuse să nu mărturisească tot)... dacă mai sunt oameni ca ei și în alte planete. Marele Preot îl asculta buimac. Niciodată nu auzise asemenea șiruri de vorbe și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta nu bănuia la ce se gândesc. Începu să simtă în el o neliniște aspră, crudă, întîia oară atât de mare de când se știa. Soarta răscoalei amenințate îi ridică un nod în gât și i se păru că aerul se împuținase. Într-un târziu, Hor îl întrebă pe cîrmaci: - Poți s-o nimicești în aer, înainte de a ajunge la muntele acela primejdios? - Nu! murmură cârmaciul cu glas sugrumat. Nu m-am pregătit pentru asta... nu m-am gândit. Auta simțea marea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în câteva sute de ani cu viața de pe pământ, dar au mai arătat ceva: nu avem dreptul să venim aici și să vă fim povară. Aș pleca liniștit însă numai dacă n-aș ști că din pricina noastră uscatul s-a împuținat și mai mult și unde a fost Atlantida este acum mare... Aș pleca liniștit dacă n-aș ști că din pricina aflării noastre aici suferă iar atâtea mulțimi de robi, atâția soldați... - Și sărăcimea suferă! zise Auta. Pescarii, păstorii, meșteșugarii, muncitorii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
greu să-i găsești pe rahații de băieți de cartier În orașul ăsta. Îi ai pe cei din Letih, pe cei din Gorgie, pe cei din South Side și pe cei din Tollcross, deși În ultimele două zone s-au Împuținat acum datorită extinderii centrului orașului. Cei din domeniul universitar și artistic au colonizat South Side, pe când afaceriștii au făcut la fel cu Tollcross. Lasă-i pe șmecherași: puțoii ăștia au propriile lor legi. Atâta timp cât stau departe de centrul orașului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
reflexiv" și "tranzitiv", cele două intenții ale limbajului fiind invers proporționale: "Cu cât o manifestare lingvistică este menită să atingă un cerc omenesc mai larg, cu cât crește valoarea ei "tranzitivă", cu atât scade valoarea ei "reflexivă", cu atât se împuținează și pălește reflexul vieții interioare care a produs-o". Aplicate lui Arghezi, tezele lui Vianu fac din el un autor care comunică, dar mai ales se comunică. Pentru Arghezi, actul publicistic este totodată și unul literar, autorul scriind gazetărie ca și cum
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
îi avea. Se uita la ea și trăgea nădejde, o nădejde absurdă... că, printr-o minune să râdă și să se ridice, dintr-o clipă în alta. Privea ca un năuc lumânarea care se topește în sfeșnic... și cum se împuținează... Sufletul i se răsucea ca o râmă strivită, la un capăt. Nu putea crede că-i adevărat... „Poate-i un vis urât...!“ își zicea el. ...Așteptau să vie Părintele de la Schitul din deal, să-i citească Stâlpii, dar vremea era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de la Dachau erau germani. Am cunoscut un deținut care era evreu. Era, În același timp, și homosexual. Și de parcă astea n-ar fi fost de ajuns, mai era și comunist. Asta Însemna trei triunghiuri. Norocul nu doar că i se Împuținase, ci o luase pur și simplu la fugă, călare pe o afurisită de motocicletă. De două ori pe zi trebuia să ne adunăm În careu pentru apel, și după strigare venea Hindenburg Alm - pedeapsa cu biciuirea. Legau bărbatul sau femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară fie iarnă, fata îl aștepta pe moșul Gheorghe, care-i aducea ba fragi, ba mure ori alte roade ale pădurii, ținând-o în brațele bătătorite de munca ogorului, împuținat de noile legi ale colectivizării. Nu-și putea da seama de ce se simțea așa de bine în brațele moșului Gheorghe, de ce o privea așa de galeș și sfătos, de ce vorbele erau așa de calde, cum nu se simțise niciodată în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un schelet de bârne, servind probabil iarna drept fânar pentru sălbăticiunile ierbivore ale pădurii și o iau pe cărarea ce părăsește drumul forestier și se afundă în pădure, începe urcușul și în curând copacii par să se rărească, vegetația se împuținează și cărarea mea urcă, tufe de mure, aluni, buchete uriașe de ferigi, soarele de-acum în creștetul cerului și-ar trebuisă mă opresc puțin pe-o piatră să hotărăsc ce-am de făcut, să mă întorc cuminte la mănăstire, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întrerupse Green și-și îndreptă atenția spre mine. Unul din motivele pentru care proiectul de lege o să eșueze este acela că electoratul e mai mult decât nemulțumit de serviciile pe care i le oferim. În timpul războiului efectivul ni s-a împuținat, iar unii dintre băieții pe care i-am angajat pentru a remedia problema s-au dovedit a fi niște uscături și ne-au deteriorat imaginea. De asemenea, de la terminarea războiului avem un excedent de recruți, în timp ce o grămadă de polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
La poalele lui mons Albanus, în apropiere de Roma, se află un lac mic, rotund - se spune că e gura unui vulcan stins. Și acolo e la fel, nu intră și nu iese nici un râu, dar apele lacului nu se împuținează niciodată. Se numește Lacus Nemorensis, lacul din pădure. Și îi promise: — O să mergem acolo. Apoi își aminti de corabia de aur pe care unii senatori, scandalizați, spuneau că o văzuseră pe Nilus în zilele tulburi ale lui Marcus Antonius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ordonată, rodul unei gândiri atente, o frază pe care nu avea s-o uite: „Aș fi preferat să-l văd plecând la război împotriva parților“. Se uită la Drusus, care puse calamusul jos. Nu spuse nimic. Între timp, prietenii se împuținau. În cele din urmă își dădu seama că invitația la Capri nu era o chemare pentru audiență. Permisul de întoarcere la Roma nu mai venea; Nero era prizonier în Villa Jovis. Mintea Agrippinei era înzestrată cu clarvizuinea dată de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus anulase blând vechile structuri republicane. Întrucât era cu neputință ca toți cei o mie de membri ai Senatului să cadă repede de acord asupra problemelor zilnice care nu puteau fi amânate, el reușise să le reducă numărul la șase sute, împuținând opoziția. Cei care rămăseseră erau mulțumiți, pentru că fiecare dintre ei dobândise mai multă putere. Transformase legile, fără să le schimbe radical, ci modificându-le doar modul de aplicare. Se declarase apărător al unei republici în care nu mai rămânea absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sunt autentice, Întrucât sunt posedate de geniul speciei, pe când individul uman transformă actul sexual Într-o moară a trupurilor ce se macină, macerându-se până când capătă damful impudic al hoitului. Din dorința de a se păstra puri, marii asceți Își Împuținează corpul așa cum se poate observa la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă condiția printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis erotic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
procesul de Înfometare se oprise cumva la piele și os. Jim Îi invidia pe domnul Mulvaney și pe reverendul Pearce, căci el mai creștea Încă. Aritmetica pe care i-o predase doctorul Ransome demonstra prea limpede faptul că hrana se Împuțina Într-un ritm mai rapid decît cel În care mureau deținuții. În centrul terenului de adunare, un grup de băieți de unsprezece ani jucau bile pe pămîntul uscat. Văzînd broasca țestoasă, alergară spre Jim. Fiecare dintre ei avea cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
biroului comandantului, ascunzînd printre ele cîteva cutii suplimentare de Spam și lapte praf, ca parte a unei rezerve pe termen lung pe care Începuse să o adune ca măsură de prevedere. Deja Îi era clar că ajutoarele americane parașutate se Împuținau și, mai devreme sau mai tîrziu, se vor opri. Acum, cînd Își recăpătase puterile, Jim era În stare să scormonească În jurul lagărului și nu fu niciodată mai bucuros decît atunci cînd, sub un prici În Blocul D, găsi o rachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ascundem, doamna van Pels i-a dăruit un inel cu onix și diamant. Miep nu voia să îl ia. Vânduse deja haina de blană a doamnei van Pels și știa că banii și lucrurile pe care le puteau vinde se împuținau. Dar doamna van Pels a insistat. Zicea că ea și cu soțul ei vor să îi dea lui Miep ceva în semn de mulțumire. Uitasem de inel. Îi văd pe părinții mei căutând prin cele câteva bijuterii pe care mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]