185,071 matches
-
hispanistă și scriitoare ea însăși, îi datorăm nu numai revelarea acestei extraordinare personalități, ci și descoperirea și traducerea în addenda a scrisorilor adresate Mariei de către Emil Cioran, precum și o bine documentată și "mărturisitoare" prefață. între altele, Cioran îi scrie Mariei: "înțeleg foarte bine că ați fost tentată să scrieți o piesă, să depășiți filosofia: devii în mai mare măsură tu însuți în gândirea întrupată, directă, decât în eseu sau sistem. Nu există blestem în filosofie, nu există "sangre". Observați, pe bună
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
multe motive. Mai întîi fiindcă defularea lingvistică a fost o urmare firească, la nivel emoțional, după căderea regimului comunist în care funcționase atît cenzura, cît și faimoasa limbă de lemn. Explozia verbală de după decembrie 1989 ar putea fi, de aceea, înțeleasă prin metafora nou-născutului care învață să vorbească. Această violență lingvistică descătușată, instaurată după căderea comunismului, a devenit, la un moment dat, încălcătoare de tabú-uri, promovînd derapaje verbale mai mult sau mai puțin intenționate. Cea mai vizibilă a fost tendința de
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
Curții Supreme? Și pentru că veni vorba de această instanță, mă înspăimântă să descopăr acolo prea mulți soți - de ambe sexe - ale unor personaje politice cocoțate în fruntea țării. Ce fel de justiție oarbă o fi asta, în care soții se înțeleg din priviri, la bucătărie, asupra verdictelor ce trebuie date, nu e cazul să spun... Mă înspăimântă și cea mai recentă provocare a lui Vadim: trădat de locotenenți, părăsit de tot mai mulți fideli cărora n-a putut să le satisfacă
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
Cătălin Constantin De la sfîrșitul anului 1997 Asociația Română de Istorie a Religiilor publică, cu unele decalaje ale căror cauze sînt ușor de înțeles, o revistă extrem de interesantă, singura de acest fel de la noi - Archaeus, mult prea puțin discutată, deși studiile pe care le propune, docte analize ale unor subiecte de detaliu ale istoriei religiilor, ar merita comentarii foarte atente. Dacă primele numere din
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
fost plătit, el s-a oferit de bună voie să-și spioneze prietenul. De ce, nene Iancule? Păi, a zis Dan Oprescu, voia prin aceste turnătorii să-i asigure o protecție lui Stelian Tănase, care era "într-o fundătură". N-am înțeles în ce consta facerea de bine. Citind în carte notele informative ale lui "V. Cristescu" (D.O. și-a luat acest pseudonim fiindcă citea pe atunci Dicționarul personajelor lui Dostoievski de Valeriu Cristea "și am decis să-i spurc numele
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
lui, Stelian Tănase comentează, pe marginea unei note informative a lui "V. Cristescu" din 14.XII.1989: "Regimul mai avea de trăit exact o săptămînă. "Sursa" pare mai activă ca oricînd. Om citit, frecventînd lume informată, pare orbit și nu înțelege sensul evenimentelor. Mi se pare deja un personaj tragic. Nici un pas înapoi, nici un semn de îndoială. Opera lui de spionare a prietenilor atinge limita. Pare a se pregăti pentru un rol și mai odios, acela de demascator, de martor al
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
mai mult, cu fantezie și lirism, capitolele din Biblie. Personajul preferat din Al Hadia este Ismael, fiul lui Ibrahim (Avraam) care ar fi trebuit să fie sacrificat de tatăl său ca semn al credinței în dumnezeul unic, Alah; Suleiman (Solomon) înțelegea glasul păsărilor și al plantelor, de aceea a devenit "înțeleptul înțelepților". Mahomed, autorul Coranului, se consideră pe sine un prooroc urmaș al lui Ibrahim, fondatorul hanifismului. Ca hanif Ibrahim nu este nici iudeu (faptul era adevărat, el venea din Mesopotamia
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
recunoaște criticul nostru, cu un soi de "iresponsabilitate" jucată. Nu știu cum se face însă că, la o privire retrospectivă, prilejuită de o culegere de eseuri precum Scriitorincul, lucrurile nu stau deloc așa. Dacă privim pe Animal Planet cîteva documentare despre ornitorinc, înțelegem foarte ușor că "scriitorincul" este un "animal underground", un critic atipic, nu e deloc un "animal social". Apoi putem privi cariera de critic a lui Dan C. Mihăilescu. Și vom vedea că de fiecare dată a fost "în față", că
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
tip Nae Ionescu, Cioran, Eliade și ceilalți. Nu e vorba despre un oportunism, ci, mai degrabă despre intuiție critică. Dan C. Mihăilescu a operat o schimbare importantă în tonul său critic. Nu stilistică, nu discurs, tocmai aici e "șpilul". A înțeles că adevărata schimbare după '89 înseamnă modificarea în cîmp "tematic". Opțiuni riscante, dar cu mari cîștiguri la capitolul "imagine". Dan C. Mihăilescu și-a construit o imagine puternică promovînd (scriind, studiind) scrierile de tip documentar. Tocmai de aceea, la o
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Poate fi pusă extrem de rudimentar și de iritant pentru acei mulți intelectuali de care aminteam și mai sus: cine s-a săturat de definiții ale românului și românismului să ridice mîna... Dan C. Mihăilescu este omul temelor. Nimic mai de înțeles decît întîlnirea sa cu spiritul revistei Dilema, unde a putut să se exprime în stilul propriu despre cele mai diverse subiecte: bîrfa, mîncarea, ludicul și cîte altele. Mai toate cu numitorul comun că ne caracterizează pe noi balcanicii, românii, mioriticii
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
se ocupă decît de un număr limitat de subiecte de cultură contemporană. Am putea aplica acum conceptul de liminalitate introdus de Homi Bhabha relației dintre literatură și studiile culturale, în loc să ne focalizăm pe dihotomia dintre cele două domenii? N-am înțeles niciodată atracția exercitată de Homi Bhabha. Oamenii vor să audă mereu că totul este hibrid și mixt. în orice caz, după cum am văzut în cazul recent de pe 11 septembrie 2001, lucrurile nu sînt atît de hibride pe lume. Există încă
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
este antipatizată, ci și că acolo sînt cultivate valori total diferite. între Statele Unite și Islam există diferențe culturale uriașe. Pe de altă parte, toți marii critici au studiat, de fapt, literatura ca simptom al culturii. Auerbach și Leo Spitzer au înțeles acest fapt destul de bine. Spre deosebire de ei, Homi Bhabha folosește literatura doar ca exemplu: un roman ca Beloved de Toni Morrison demonstrează pentru el un anumit lucru, dar nu este treaba literaturii să demonstreze lucruri. Marea literatură a fost întotdeauna aceea
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
Deși miop, citește tot ce-i cade în mînă "pe ascuns, în fundul grădinii, în pod, în pivniță". Interesant pentru structura sa psihică este că nu suportă studiul impus, motiv pentru care, în liceu, rămîne corigent. Mai ales acum, ca adolescent, înțelege că orice "cunoaștere" temeinică necesită timp. Suprimă deci, treptat, cîte un minut din necesarul de somn. Idealul lui este să doarmă doar două ore pe noapte, cum citise despre A. von Humboldt. Cînd într-o dimineață leșină de epuizare, își
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
urmă în primele zile ale confruntărilor de la Timișoara. Raportarea la evenimentele care le-au schimbat viața este permanentă, iar existența însăși a sentimentelor pare imposibilă în absența unor fie și minime explicații pentru ceea ce au trăit fără să poată încă înțelege. Iubire în decembrie '89 este deci un roman de acțiune, cu ritm rapid, cu destule imagini tari care se rețin; cu personaje totuși insuficient individualizate (Anamaria și Popeye 'vorbesc', amintindu-și, cu aceeași voce), dar cu o regizare a tensiunii
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
cîteva rînduri. O altă dimensiune care pare a fi vizată de acest roman este căutarea adevărului, sau mai precis denunțarea unei minciuni care a distrus vieți. Gîndul că au fost obiecte de manevră într-un joc pe care nu îl înțeleg supraviețuiește în mintea participanților la revoluție mai obsedant decît amintirea propriu-zisă a zilelor de teroare. Autorul Iubirii în decembrie '89 nu greșește punînd accentul pe această obsesie, în loc să pretindă că dezvăluie lucruri nemaiștiute - însă romanul nu adună încărcătură obsesională suficientă
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
nu și de amintirea lor. În felul acesta, își ia revanșa: ea nu poate fi dată la o parte, ea trebuie să-și păstreze ascendentul de părinte. Copiii trebuie să asculte povestea fiecărui obiect, parte din viața ei, și să înțeleagă că ea este depozitarul memoriei strămoșilor dispăruți. De aceea, vorbește, comentează, repetă în aceeași ordine faptele și țese din cuvinte un cuib de amintiri pe care îl vrea durabil. Și reușește, căci numai cuibul real a fost înlocuit, dar viața
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
cu ei realitatea de la suprafață". Cartea este o construcție de supraimpresii, de trăsături îngroșate sau estompate, cu întretăieri de planuri, cu ascuțite reflecții asupra unei alte confruntări: cea cu prezentul generației tinere, ale cărei mentalități, comportamente, gusturi, limbaj autoarea le înțelege dar de care, nemărturisit, se simte parcă mai puțin atrasă. Toate aceste meandre se adună până la ultima pagină în acel șuvoi misterios din care s-au născut viața și memoria mamei. Este o poveste a iubirii și trădării, a contopirii
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
ar spune mama: "Du-te de aici cu frazele tale, fă-ți numărul aiurea, nu pe mormântul meu" sau poate tot așa de bine, ca altădată: Fraze mici și scurte, draga mea. Nu uita, dacă vrei ca omenii să te înțeleagă. Eu nu mă gândeam la oameni, mă gândeam la ce aveam de scris, asta e tot". Lecția învățată ar fi că adevărurile mari și dureroase nu se spun cu retorică, ci se învăluiesc, discret, în fraze scurte. Dincolo de această istorie
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
la guvern, și nu la te miri ce rang, membru fondator al GDS și eseist, nu simte ce-l așteaptă, deși cunoscînd natura expansivă a lui Stelian Tănase, aproape că aș băga mîna în foc că i-a dat de înțeles prietenului că s-a rupt un cui între ei doi. Prietenul-sursă își dă demisia din GDS cînd cartea lui Stelian Tănase iese pe piață, dar nu deslușește nici măcar atunci cu ce s-a îndeletnicit. Iar atunci cînd izbucnește scandalul, afirmă
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
miră doar considerarea polemicii din jurul cărții (atît de temeinic examinată de dna Adameșteanu) drept o "reizbucnire" a unor "vechi rivalități" între "unii dintre colaboratorii" Observatorului cultural și, respectiv, ai României literare. Dl. Cornea fiind un om inteligent, e greu de înțeles cum de i-a scăpat miza adevărată a polemicii. Poate citește editorialul din 22. În Timpul ieșean din februarie, la rubrica Din revistele altora, se observă cu privire la această dispută un lucru mult mai evident și anume că Observatorul încearcă să monopolizeze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
dreptul zăpăcitoare, de unde opinia lui Nistorescu: "Multe altele sînt întrebări la care românul se va uita la lună, iar recenzorul la norii care o învăluie". Cetățean disciplinat, Nistorescu își îndeamnă cititorii să răspundă politicos la întrebările recensămîntului, chiar dacă nu le înțeleg.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
energii se adună pe scenă, cine îți dă replică și cui o dai tu. Nu e nevoie să exemplific acum. Nici n-aș ști ce să aleg, ar trebui poate să reproduc, în bună măsură, cartea. În seara aceea am înțeles că această criză a teatrului pe care o parcurgem nu este nimic altceva decît criza școlii de teatru, criza managerială și criza de caracter. Ciulei, Esrig, Penciulescu, Mugur. Îi evocăm și îi invocăm mereu. Mulți dintre ei au format generații
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
vremelnic și chiar dacă nu neapărat din pioșenie, familia personajului nu e tocmai cucernică, iar bunicul cezaro-crăiesc spune despre preotul care îi frecventa: "Un preot nu e de lepădat. Dă bine în societate, e decorativ ca un tablou futurist, nu-l înțelegi, dar îl privești cu plăcere." Cît despre Transilvania multietnică în care tatăl, un adevărat domn (sau un adevărat comerciant, cum sugerează mătușile) salută în cîteva limbi, romanul nu compune o imagine tocmai armonioasă. Totuși, ne aflăm într-un spațiu în
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
nu impune vreun mesaj artificial împăciuitor. Există însă unele fragmente cu adevărat tulburătoare, mai ales pentru cei care n-au cunoscut vreodată Transilvania de atunci: "Vorbeam nemțește și toți ne ascultau cu pioșenie. Așa era în Transilvania: ascultai, chiar dacă nu înțelegeai limba celuilalt. Suna familiar și solemn ca liturghia în biserica ta." Din punct de vedere estetic, Cocoșul decapitat e mai ales o carte extraordinar de bine scrisă. E un debut și lucrul e cu atît mai surprinzător. Autorul spune însă
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
realitate, un adolescent încearcă să descifreze lumea și pe sine, într-un moment teribil al istoriei secolului XX. Cocoșul decapitat este o carte despre care ar trebui să ne grăbim să spunem că aparține și spațiului cultural românesc și să înțelegem ce mare dar ni s-a făcut. Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, roman, Traducere din germană de Nora Iuga, Editura Humanitas, București, 2001, 472 pag. f.p.
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]