1,381 matches
-
nu. Mă simt prea Înțepenit. — Voiam să spun, e periculos să alergi pe acolo. Nu vreau să fii jefuit. Când ești cu răsuflarea tăiată de la alergat, vreun ticălos dement sare și-ți ia gâtul! În orice caz, dacă ești prea Înțepenit să alergi ești departe de a fi neputincios. Știu că nu ești genul bolnăvicios, afară de necazurile cu nervii. Mai primești plata aia măruntă de la vest-germani? Și Asigurarea Socială? Da, Îmi pare bine că am pus pe avocat să rezolve asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
propriile simptome. Aceasta era reprimată, desigur. Dar impulsul era acolo. Voia să menționeze că se scoală cu un zgomot În cap, că ochiul bun făcea o mică pată la colț pe care nu reușea s-o Îndepărteze frecându-se, era Înțepenită la pleoapă, că picioarele Îi ardeau insuportabil noaptea, că suferea de pruritis ani. Doctorii Îi urau cu pasiune pe laicii ce foloseau fraze medicale. Totul, firește, fu cenzurat. Tahicardia În ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
canalizare. Și automobilele mereu strâns Înghesuite În stradă. Mașini de plecat. Scoțând pantofi și ciorapi, domnul Sammler ridică un picior lung În chiuvetă. Nu era prea bătrân pentru asemenea mișcări? Clar că nu. În intimitatea camerei lui era mai puțin Înțepenit la mădulare. Îmbăie picioarele și nu le șterse foarte bine, căci seara era caldă. Evaporarea alina usturimea. Din perspectiva timpului evolutiv nu eram bipezi de mult, iar carnea picioarelor suferea din cauza asta, mai ales primăvara, când organismele treceau printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vezi! Și stăm aici de când aveam zece ani. 8 iunie, 1949. Sunt În Gemeni. Lăcrămioara e floarea semnului meu zodiacal. Știi că lăcrămioara e foarte otrăvitoare? Ne-am mutat de ziua mea. N-a fost nici o petrecere. Duba s-a Înțepenit Între stâlpii porții În ziua mutării. Deci nu e apă de la municipalitate - sunt atât de uimit. Cu ușurința lui obișnuită, introduse comentarii generale. Cică e tipic pentru Omul de Masă să nu știe diferența dintre Natură și aranjamentele umane. Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sovietică. Sammler apela la ea cam o dată pe lună. Scoase dopul acum și bău un pahar. Se duse pe gât arzând și-l făcu să se strâmbe. Prim ajutor pentru bătrâni. Apoi deschise ușa care dădea spre scările din spate, Înțepenind zăvorul ca nu cumva vreun curent puternic să trântească ușa și să-l Încuie pe dinafară. Dădu drumul pantofilor În crematoriul pentru gunoaie. Nu voia să o audă pe Shula susținând că nu Îi stricase În cuptorul electric. Își trăiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lână și le-a aruncat pe-amândouă pe mal. Și-a forțat creierul să se concentreze și-a privit prin ploaie, căutând culori primare: o șuviță de păr roșu, un guler galben, doi ochi albaștri. Degetele au început să-i înțepenească, dar ochii continuau să măture pământul, pietrele, apa. Aveau să treacă luni întregi până când Jina să folosească iar culori naturale în tablourile ei, aveau să treacă luni întregi până când peisajele ei să fie altceva decât imagini ale unor tărâmuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca-n fiecare an numai pentru Issa. modelări poetului Bernard Mazo sculptat în fildeș, poemul are forma unui elefant memoria convergența amintirilor, înțepenește într-un prelung țiuit. aici sunt eu, acolo ești tu, noi, unde suntem? priviri confuze... cocoșii din tablă, de pe acoperiș, scârțâie din ce în ce mai tare, în bătăile vântului. numai bostanii adăpostesc lumina, iar jack glumețul se plimbă și astăzi pe aleea dintre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gânduri aș vrea să mă auzi scot cuvintele de parcă aș merge pe un pod de frânghii dacă mă vei întreba unde sunt nu voi ști dar dacă nu mă întrebi voi afla onirogramă pipăia zgrunțurii de vopsea ai băncii lacrimi înțepenite în fibra lemnului chihlimbar al civilizației spinoza murise șlefuind lentile apoi un măr a căzut la timp între două clipiri își apăsa pleoapele întunericul nu este absolut în el încolțește lumina vezicule r o g v a i v stau
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
priviri. Era subțirel și paltonu-i atîrna de pe umerii largi, drept În jos, pînă la buzunare. Acolo se frîngea parcă probabil din cauza unui obiect. Perciunii cam lungi Îi dădeau un aspect de zurbagiu și-i conturau și mai bine zîmbetul acela Înțepenit pe buze. Avea un mers ciudat, ca și cînd anume ar fi vrut să arate cît e de fudul. Impresia agresivă pe care o lăsa se datora, cred, ochilor, care erau mult prea apropiați. Ia ascultă! Ești de la serviciul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai cîntase și fratele clientei mele. M-a cuprins furia. — Ei, hai! Dacă tot ai Început, de ce n-ai curajul să mărturisești cinstit? Ce vreți să spuneți ? — Știi foarte bine. Am deschis radioul, privindu-l pe individ cu coada ochiului. Înțepenise de parcă-l lipise cineva de scaun. O voce ca de copil, acompaniată la chitară, cînta o melodie suavă: Ce bine ! Ce bine ! Ce bine că Te-am visat! TÎnărul Tashiro oftă din rărunchi și apoi șterse geamul aburit cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu mai aveam ce căuta În toată afacerea asta. Aveam presimțirea că dacă n-am să Întreprind nimic acum, o să-mi pară rău pe urmă... Orice s-ar Întîmpla, n-am să renunț. Mai am o speranță, chiar dacă e vagă. Înțepenisem de frig din cauza vijeliei și arătam ca un pește congelat, dar lumina cea palidă de la fereastra lămîiatică mă țintuise locului. Aveam impresia că ea Îmi făcea semn cu mîna să nu iau În considerare gardul și să poftesc Înăuntru... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pic de tragere de inimă, de parcă nu-i plăcea ceea ce face. Nici nu era de condamnat, la cîte butelii erau acolo! — Șeful e pe-aici? — Șeful ? Îmi trînti cel tînăr, de parcă n-ar mai fi auzit cuvîntul acesta. MÎna Îi Înțepenise pe butelie și mă privea bănuitor. Atît forma, cît și culoarea făceau ca acea butelie să semene cu o bombă. La mijlocul unuia dintre capete avea Înscrisă, sub forma unei frunze de copac, marca fabricii, de culoare albă. Am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar În fața lor se afla un sfeșnic mare și ele erau pătrunse de o tensiune solemnă... Mulțumită fetelor, mașina mea n-a mai fost băgată În seamă. CÎnd, În cele din urmă, am ajuns la dig, am aprins luminile. Am Înțepenit brusc; umerii și genunchii Începură să-mi tremure și mi se părea mai Întuneric decît atunci cînd am avut luminile stinse. Am băgat În viteza a patra și am apăsat acceleratorul pînă la fund, dar mașina se mișca mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
obținem noi informații? — Am Întrebat și eu. Bine, iau eu imediat legătura cu ea. — Scuză-mă că insist, dar sper să-ți fie clar că fiecare Își asumă răspunderea propriilor complicații. — Am Înțeles. Vin neapărat la sediu În jurul prînzului... Am Înțepenit. Individul a murit! Am pus receptorul În furcă și-am rămas În aceeași poziție, nemișcat. Cred că la ora aceasta poliția se și agita. Oare s-ar putea ca În cercetările lor să le atragă atenția și existența mea? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
obiceiul casei, spuse ea, Încercînd să zîmbească. SÎnt foarte conștientă, crede-mă. Dar nu vreau ca logodnicul meu să vină Într-un asemenea loc. Țin foarte mult să am o familie. Mai treci pe-aici Înainte de nuntă... bine ? Tashiro rămase Înțepenit pe loc, ca o păpușă-actor. Am atins ușor degetele fetei și am Împins ușa. Scîrțîi Îngrozitor ca o pasăre Înspăimîntată și-am simțit vîntul rece la gît și la mîini. Muzica se Îndepărta cu fiecare pas pe care-l făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă duceai cuiva câteva pungi goale de plastic, din străinătate?) Și acum mai am sacul ăla mare și gol; îl țin ca pe un steag capturat dintr-o țară îndepărtată. La Paris, când am ajuns în Gare du Nord, am înțepenit. Erau prea multe culori și prea multe lumini! Nu era cenușiul și întunericul de acasă, cu care ochii mei se obișnuiseră. Așa am început eu să aprehendez Occidentul: SENZORIAL. Văzând, pipăind, mirosind, gustând, atingând. Nihil est in intelectum... știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vârste am scăpat anumite lecturi. Complexat, spre sfârșitul liceului, am sărit direct la Hegel și Simone de Beauvoir. Nu mă duceam nici la filme, nici la teatre („arta e animalitatea spiritului”, zicea Hegel, pe care îl citeam atunci), dar stăteam înțepenit în bibliotecă ore întregi să citesc Estetica lui Croce. În anul întâi de facultate citisem tot existențialismul din Biblioteca Academiei. Acum, după ce lucrurile s-au decantat în capul meu, îmi dau seama ce bine mi-a făcut. Atunci însă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mică, lipită cu lut și humuită. Într-un colț se ridica un horn; hogeagul lui trecea până la coama de pământ a bordeiului. Pe laturi erau laițe acoperite cu țoluri groase de buci. În fund, o spărtură rotundă, în care era înțepenit și lipit un geam de sticlă, așa de mic încât abia puteai vârî în el ochii și nasul. Lumina cea mare intra prin ușa deschisă. - La vatră, pe un scăunaș cu trei picioare, sta o fată ca de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noapte, lucrasem șaisprezece ore în cap și voia să mă înveselească. Capitolul 15tc "Capitolul 15" Am primit un alt mail de la Helen. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujbă! Prima zi de filare a Dettei Big. Stau înțepenită după gardul din grădina din spatele casei ei enorme și izolate din Stillorgan, cu binoclul ațintit asupra dormitorului ei. Are în jur de cincizeci de ani, un fund rotunjor, balcoane mari, un decolteu generos. Păr blonduț cârlionțat până la umeri, bigudiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
joc strategic de pe calculator. Cum este una din pasiunile mele, m-am grăbit să văd și m-am împiedicat. Drept urmare l-am împins pe R peste tablă, iar aceasta a ieșit, s-a desprins din perete și a alunecat. Am înțepenit! Disperarea și rușinea mi-au lipit cu plumb picioarele de dușumea. Cred că, dacă se deschidea, ajungeam pe partea opusă a Terrei. Am chemat tâmplarul și a fixat-o la loc. D-nei diriginte i-am spus simplu că „l-am
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
cei care aveau să prindă maimuțele, în drum spre livadă, exact ca el! — Dă-te din drum, țipau la el. Dă-te din drum. Încercă să cotească rapid pe altă stradă, dar aceasta era foarte îngustă și dubița i se înțepeni. Astfel de lucruri sunt menite a se întâmpla în momente cruciale din viață, desigur, astfel că dură destul până întoarse în altă stradă lăturalnică și porni spre alt punct al călătoriei sale. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Sau nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a trebuit s-o zbughească înapoi, pe linia de fund, ca să recupereze mingea. Lobul acela a fost ultima mea lovitură, pe bune. După asta nu m-am mai putut considera un adversar. A urmat un schimb de mingi submediocru. Fielding înțepenise la mijlocul liniei de fund, în timp ce eu tropoteam pe teren. Hai să terminăm, îi tot strigam eu, dar a mai urmat o serie de câteva lovituri, înainte ca el să fi pus mingea acolo unde nu o mai puteam ajunge. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uitat. O excelentă scenă pentru adulți, cu Selina care își strângea șnurul neglijeului ei transparent (cu privirea ațintită în jos, ca și cum ar fi refuzat să recunoască orice implicare - nici chiar ea n-ar fi putut să mă ierte), și Martina, înțepenită în cadrul ușii, într-un costum gri deschis din lână fină, pantofi negri (și ce a văzut? O erecție animalică, o burtă, fața îngrozită) - și eu, glumă răsuflată, buimac, nimicit, dând din mâini. Am mai avut eu secvențe în care apăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
importanță. Sorbea din cana cu apă pe care o ținea întotdeauna pe noptieră, înconjurată de armata ei de pastile, îi întorcea spatele și se culca. într-o noapte Vultur-în-Zbor a avut un vis ciudat. Mâinile scofâlcite ale Liviei Cramm erau înțepenite ca o menghină în jurul grumazului lui, iar degetele ei îl apăsau, apăsau... în vis, el dormea și s-a trezit tot în vis, cu senzația că viața îi era stoarsă din trup. Atunci s-a zbătut, s-a zbătut ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit, a găsit-o pe Livia Cramm moartă, cu amândouă mâinile înțepenite ca niște gheare în jurul propriului ei gât. Cana cu apă era răsturnată, iar grămada de pilule considerabil micșorată. Abia mai târziu în dimineața aceea Vultur-în-Zbor a descoperit că prețioasa lui sticluță, fiola cu lichid albastru, dătător de liniște, dispăruse. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]