1,203 matches
-
aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămîneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. 14. Stați gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, 15. avînd picioarele încălțate cu rîvna Evangheliei păcii. 16. Pe deasupra tuturor acestora luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. 17. Luați și coiful mîntuirii și sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. 18. Faceți în toată vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care-i pusesem pe pervazul ferestrei mele o nuia! Încă de mică, aveam un temperament teribil. La cinci ani am căpătat o chelfăneală memorabilă pentru că nu voiam să încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea. Totuși, în tr-o seară, exasperată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la masă să-și continue jocul întrerupt. În iarna aceea hotărârea tatălui meu de a nu mă mai lăsa să mă duc la școală a devenit, practic, un fapt, deși din gură nu mă oprise: nu aveam cu ce mă încălța. M-am dus doar când am putut merge desculț, și atunci am trăit acele ore de spaimă despre care am po- " menit al cărei motiv dacă s-ar fi dezvăluit s-ar fi petrecut o catastrofă. Conștiința măsura proporțiile dezastrului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se intimida și tăcu. Mai văzuse și el elevi prin sat, dar nici unul nu făcea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifosindu-se... organizau baluri, serate... E drept că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac și să mă încalț ca să mă duc și eu, dar chiar de-ași fi avut și chiar de m-ași fi dus, credea el, neștiind că de fapt asta era suferința mea ascunsă, nu acolo mi-era mie gândul... Dar unde?... "Cum adică, exclamase
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se aleagă singur din mijlocul lor. Și iată că, Într-o zi, porni să se audă zgomot de car dinspre codrul de la granița de Apus a satului. După cum suna, era un car mare, cu butuci groși, spițe puternice și roți Încălțate În fier greu. Roțile loveau cu putere ciolanele de piatră ale drumului și striveau prundul, făcându-l pulbere. Înainta Încet și sătenii Își dădeau seama că se apropie numai după zgomotul care creștea din ce În ce. Peste trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii. Picioarele le ține drepte ca la armată. E Încălțată cu șosetuțe albe și pantofi negri, cu catarame aurii. Poartă veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă, betelie cu fire groase, să se vadă, de aur și de argint. Pe degetele cu unghii lungi, de cântăreață la nunți, apar o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aia de sfârșit de lume. Dacă ar fi trecut un tanc la numai cinci pași de mine, nu l-aș fi văzut, nu l-aș fi auzit. Peste manta purtam o șubă lungă, căptușită cu blană de oaie, peste bocanci Încălțasem niște pâslari uriași. Nu cred că Îmi era frig. Nu-mi era frică. Adică, să ne Înțelegem, nu-mi era o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație a fricii imense și totale care mă cuprinsese. Nu teamă, neliniște, panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe loc: — Cine pleacă? — Seniorul Mitsuhide. — Ce?! Da, stăpâne. S-a gătit cu o ținută ușoară pentru munte și îl însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, în timp ce încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, în fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, în ziua aceea, le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu sabia lungă, cât și cu cea scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grijă ca nimănui să nu-i scape nici un cuvânt. Unul dintre comandanții de lângă Mitsuhide își puse mâinile pâlnie la gură și strigă: — Scoateți potcoavele cailor și aruncați-le! Comanda strident dată din primele rânduri se auzea clar. — Toți pedestrașii să încalțe sandale de paie noi. Nu purtați sandale cu curelele desfăcute după mersul pe drumurile de munte. Dacă baretele s-au rupt, legați-le îndeajuns de strâns astfel încât, dacă se udă, să nu vă roadă picioarele. Pușcași, tăiați fitilele flintelor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o ținea de mână pe cea mijlocie, care, la rândul ei, avea grijă de mezină. Mergeau tiptil pe drumul pietruit. Eticheta cuvenită pentru fugari cerea să umble încălțați foarte sumar pentru a-și proteja picioarele, iar micile prințese nu făceau excepție, păind pe pământ doar cu niște șosete de mătase grea. Cea mai mică se opri din mers și spuse că voia să se întoarcă la castel. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trimită doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate. 8. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag, să n-aibă nici pîine, nici traistă, nici bani de aramă la brîu; 9. să se încalțe cu sandale, și să nu se îmbrace cu două haine. 10. Apoi le-a zis: "În orice casă veți intra, să rămîneți acolo pînă veți pleca din locul acela. 11. Și, dacă în vreun loc nu vă vor primi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Parfeni, marele gânditor de la Vaslui (dacă nu-l cunoașteți pe formidabilul Parfeni, lăsați-o baltă, că tot nu pierdeți nimic). În urma gândirii „pozitive” a mulțumit lui Dumnezeu, căruia și așa îi este indiferent cu ce fel de cauciucuri au fost încălțate mașinile celor care se prezintă în interes personal la poarta păzită de Sfântul Petru, deci să mulțumească Domnului, că scapă numai cu amendă și la o adică, nu i se aplică, așa ca pe timpul lui Antonescu, cu o sută de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
toți bărbații ăia între două vârste, la pereții ăia galbeni, la fumul de țigară gros de să-l tai cu cuțitul, la locul ăla mohorât și iar începeam să mă întreb Ce caut eu aici? Era ca și cum aș fi fost încălțată cu niște pantofi cu tălpi alunecoase. Mă tot gândeam că, imediat ce terminam indiferent ce făceam în clipa aia, o să-mi revin și-o să fac ceva drăguț. Dar nu s-a întâmplat deloc așa. în secunda în care „ceva“ se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu microunde, unde o să se transforme într-o chestie nefolositoare în stil Dali. O să-i fac bucăți șervețelul pe care se semnase cândva Dave Gilmour de la Pink Floyd. O să-i arunc cizmele de motociclist în râul Hudson. în timp ce Luke era încălțat cu ele. Dar, în clipa aia, eram o cârpă. într-o mișcare gen polițistul bun/polițistul rău, Billings a chemat-o pe Celine, asistenta. Care m-a luat cu ea în cabinetul asistentelor, unde mi-a făcut o cană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prea făcusem progrese în ceea ce privea proiectul meu de a deveni cea mai bună prietenă a Helenkăi. Cum stăteam în picioare lângă ușă, mi-am spus că am, cu siguranță, vedenii, căci tocmai observasem apărând lângă casa scărilor un picior încălțat într-o cizmă masivă. Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii de bere. Noii sosiți erau Bărbații Adevărați. Cine-i invitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
arate figurile de bază din Tai Chi, iar Barry, ca un copil dulce ce era, i-a făcut pe plac. Vezi, glisezi cu piciorul ăsta de-a lungul podelei. Nu, glisezi! în loc să alunece cu grație, John Joe a ridicat piciorul încălțat cu un bocanc greoi și l-a plantat într-un alt loc de pe podea. —Trebuie să glisezi. Vezi? Așa! — Mai arată-mi o dată, l-a rugat John Joe trăgându-se mai aproape de Barry. Toți cei care eram în grupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
intru într-o mănăstire și nici să ajung la tribunal sub acuzația de crimă. Dar acum, admirându-mi înfățișarea modestă și straniu de nerevoltătoare, am recunoscut că Brigit avusese dreptate. Și situația s-a îmbunătățit și după asta. M-am încălțat cu niște pantofi cu tocuri și mi-am ridicat părul în vârful capului. în mod normal nu apelam decât la una din posibilitățile astea, nu la amândouă în același timp. Decât poate dac-aș fi vrut să mă uit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încercând, fără succes, să mă privească în ochi. Nesigură, a pus pe mine un halat, apoi mi-a înfășurat în jurul gâtului o grămadă de prosoape. Părea să aibă mari dificultăți în a se ține dreaptă pe platformele cu care era încălțată. Apoi Gráinne s-a întors către robinete, iar eu m-am afundat în scaun. Dar relaxarea nu era trecută în meniu. —Ăăăă, unde te duci în vacanță anul ăsta? m-a întrebat ea cu stângăcie. Parc-ar fi fost învățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
țintă. De fapt, aveam o țintă foarte clară. Era mai mult decât ceea ce s-ar putea numi o retrospectivă a vieții mele în New York. Era un omagiu. Aici era locul de unde îmi cumpărasem sandalele de un verde-lămâie cu care fusesem încălțată în prima noapte în care m-am culcat cu Luke, acolo era clădirea în care lucra Brigit, în sus era Old Shillayleagh, în jos era garajul ăla nenorocit unde mersesem cu Brigit și cu Luke ca s-o vedem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un metru cincizeci și cinci, ea era cu mai bine de cincisprezece centimetri mai scundă decât mine și era nevoită să-și strâmbe gâtul atunci când vorbeam față-n față. Tocurile mele cui deveniseră un gest major de sfidare și mă încălțam cu astfel de pantofi absolut în fiecare zi - indiferent cât de tare mă dureau picioarele și indiferent cât de brutal de mahmură eram. Am aruncat o privire la ceasul de pe peretele din spatele biroului lui David - era 9:03 a.m. - după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
capul oaselor în pat. Dacă auzul nu-l înșela și dacă se gândea la evenimentele stranii din dimineața asta - așa cum înclina să le caracterizeze preotul -, ar fi jurat că exact acum cineva se folosea telefonul lui. Se ridică și-și încălță pantofii. Cineva plângea. Preotul ieși pe palier și ascultă. Suspinele încetaseră. Preotul coborî la parter și cercetă toate încăperile de acolo, însă - în afara faptului că în salonul nefolosit una dintre husele de pe fotolii fusese scoasă - nu se vedeau semnele nici unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi târăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului, În ultimul hal de deprimată. În cele din urmă, Doug Hamilton a fost destul de drăguț. Mi-a zis că sigur pata va ieși la spălat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
inimioara de stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gândit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sunt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
salturi, sprijinindu-se de parapetul cheiului își scoate pantoful dintr-un picior și, încolăcindu-și voluptuos piciorul în ciorap de mătase pe gamba celui încălțat, îl croiește o dată scurt cu cuiul tocului peste coapse pe micul fugar, pe urmă se încalță repede, cu aerul cuiva căruia nu-i face plăcere să fie observat într-o ipostază vulgară; cu copilul de-o aripă, revine la bagajul abandonat și pleacă mai departe păcănind, satisfăcută de refacerea triunghiului natural, femeie-copil-sacoșe. Fugită de la cămin fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru care relația cu Zenaida „turcoaica“ nu putea avea viitor. Pe Carmen nu știu de ce o trimisesem undeva în State spre granița cu Mexicul - cred că ideea îmi venise într-o seară, când am văzut-o ieșind de după tejgheaua ei, încălțată în niște cizme lungi cu ținte, gen cowboy; pe una dintre fetele ei, care se purta cu unghiile vopsite în nuanța aceea oribilă, pentru mine, a solzilor de pește, o trimisesem în Rusia asiatică, într-un sat de pescari pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]