1,244 matches
-
armuri,ei le-au agățat ca pe un trofeu într-un pin; și pentru ca nimeni să nu se atingă de ele Zebrino a săpat în scoarță aceste cuvinte:” Acestea sunt armale paladinului Roland .” După împlinirea acestei pioase datorii, el a încălecat din nou armăsarul, dar tocmai în clipa aceea un cavaler apăru și l-a întrebat pe Zebrino care era rostul acestui trofeu. Prințul i-a povestit lucrurile așa cum se întâmplaseră și Mandricardo,căci el era cavalerul sarazin, în culmea bucuriei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
am cerut un pahar de șampanie. —Vine imediat, spuse el. Hai să dansăm. Skye, vii și tu? Leo se ridică În picioare, dar În ultimele șase minute Skye progresase spre o giugiuleală În toată regula cu tipul pe care-l Încălecase la Întâmplare. N-am mai așteptat răspunsul. Toată lumea arăta bine, aproape fără excepție. Se Încadrau Într-un interval de zece ani, cam Între douăzeci și ceva și treizeci și ceva și În mod evident nici unul nu era pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
meu e În est, așa că ești În drumul meu. Își făcu de lucru extrăgându-și cheile din buzunarul pantalonilor și fixându-și geanta Hermès În spatele motocicletei. Hai să-i dăm drumul, da? Oamenii au nevoie de mine În momentul ăsta. Încălecă motocicleta și catadicsi să se uite la mine. Ei? Pe moment am rămas mută, până când a pocnit efectiv din degete. Hai, scumpo, e momentul să iei o decizie. Vii sau nu? Nu e așa de greu. Aseară nu erai deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
abia după aceea a urcat în șa. ― Hai, flăcăule, că e noapte târzie deja. Și până om ajunge... A doua zi, din zori și până aproape de chindie, nu și-a găsit locul. Când a socotit că a sosit vremea, a încălecat surul și a pornit spre Păun într-un galop nebun. Aproape de poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și să-ți mai tragi și tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vreau să intru în echipa aia pentru marele juriu. Mai e liber postul? PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREISPREZECE Danny se străduia din greu să rămână sub limita legală de viteză înainte de a intra în Hollywood - în jurisdicția orașului -, cu acul vitezometrului încălecând cifra șaizeci. Cu câteva minute în urmă sunase la secție un administrator de la Lexington State Hospital: o scrisoare expediată de Marty Goines cu patru zile în urmă tocmai ajunsese la spital. Era adresată unui pacient și nu conținea decât chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
câinilor vagabonzi care își făceau veacul acolo. Uneori mergea la biblioteca din centru și asculta discuri de patefon cu căștile pe urechi. Melodia lui preferată era Wolverine Blues, cântată de un interpret de demult pe nume Hudson Healy. Cuvintele erau încălecate și abia dacă se auzea ce cânta. Coleman a compus propriile sale cuvinte, chestii murdare despre cum se fut wolverinele, iar uneori cânta și el în timp ce asculta. Ascultase discul acela de atâtea ori, până îl tocise, încât de-abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a trupelor agresoare spre pasul Oituzului. Și, mai ales, cu cele ale apropierii, dinspre Buda spre Cluj, a doi călători străini. Alexandru Frassetti și Gianluca Fontanelli. Apărătorii italieni trimiseseră mesajul plecării celor doi imediat ce aceștia ieșiseră din Cetatea lagunei și Încălecaseră pe doi din cei cinci cai. La trecerea Alpilor, călătorii fuseseră Însoțiți, discret, de o escortă de douăzeci de luptători. O altă escortă Îi preluase de la Graz până În capitala ungară. În acest timp, oamenii trimiși de Oană care ajunseseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două mii de călăreți porniră spre trecătoarea Oituzului. Voievodul ieși din cort, privind frământarea taberei sub ninsoarea fără sfârșit. Atât cavaleria cât și pedestrimile continuau exercițiile de luptă. În urma lui Ștefan ieșiră spătarul Albu, logofătul Cânde și căpitanul Oană. Cei trei Încălecară și porniră spre grupul compact al răzeșilor, care se aflau În a treia săptămână de luptă la sabie. Așezați pe două linii, răzeșii executau comenzile unui hotnog de vânători domnești. Oană făcu semn de Încetare a exercițiului și descălecă. - Pedestrimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
te-ai umplut toată de făină, parcă ești Moș Crăciun! Așa făceai când erai mică și voiai să te pui pe gătit. Te spălam un ceas Întreg până Îți scoteam din păr toate mâncărurile. După aia fugeai la herghelie și Încălecai pe Murguleț, puiul de armăsar care Îți plăcea atâta. Și călăreai cu părul În vânt. - Da... Își aminti Erina, zâmbind. A crescut Murguleț, mai doi-trei ani și o să Înceapă să Îmbătrânească... - Dar Încă aleargă ca un diavol! - Da, asta așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tot ce voiam să știu. Din acest moment, misiunea Istanbul devine misiunea Balcani, iar Apărătorii moldoveni sunt gata să-și dea viața pentru salvarea căpitanului. Apoi, Întorcându-se spre micul contingent moldovean, ordonă: - În șei! Ne așteaptă căpitanul nostru! Moldovenii Încălecară, cu fețele strălucind. Aveau șansa extraordinară de a participa la o acțiune comună cu Apărătorii italieni, Într-o misiune pe care și-o doriseră din clipa În care aflaseră de evenimentele din Moldova. O misiune care Îi făcea să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aceeași secundă atacul pedestru, În careuri deschise de sulițași și protejate de scuturi. Mihaloglu arunca totul În joc. Și chiar mai mult decât totul. Angelo văzu, ușor uimit, că aproximativ patru sute de ieniceri din aripa dreaptă ies din formație și Încalecă pe caii care mai putuseră fi recuperați după Înfrângerea primului val de spahii. O mișcare inteligentă, care schimba datele din teren. Exista, acum, o forță de intervenție rapidă a turcilor. Pe care, Însă, Mihaloglu nu se grăbea s-o arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au trecut de la urcarea ta pe tron. Numele tău va fi slăvit, iar slăbiciunile tale vor fi uitate. Sfințenia ta va birui păcatele tale. Și tu, ca și Moldova, vei fi veșnic. Acum du-te. Ștefan sărută mâna călugărului și Încălecă. Alexandru făcu la fel. Daniel Sihastrul Îi puse mâna pe umărul drept și Îi spuse: - Iar tu, Alexandru, nu te pripi. Tânărul Încălecă și el și se grăbi să-l ajungă pe Ștefan. O vreme călăriră, amândoi În tăcere. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tale. Și tu, ca și Moldova, vei fi veșnic. Acum du-te. Ștefan sărută mâna călugărului și Încălecă. Alexandru făcu la fel. Daniel Sihastrul Îi puse mâna pe umărul drept și Îi spuse: - Iar tu, Alexandru, nu te pripi. Tânărul Încălecă și el și se grăbi să-l ajungă pe Ștefan. O vreme călăriră, amândoi În tăcere. Alexandru era tulburat de repetarea cuvintelor din scrisoarea lui Ștefănel. Apoi veți ajunge la un om sfânt. Acel om va spune ceea ce Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești care luminau dealurile Sucevei. Cei doi Încălecară și mai așteptară câteva clipe, crezând că salvatorul lor va sosi. Dar nu se auzi nici un zgomot și nu se văzu nici o siluetă apropiindu-se. Oană se gândi că, poate, locul În care se aflase el, pentru a putea supraveghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să spună nimic. Desena În minte portretul lui Ștefănel. Îi regăsea trăsături uitate. Bărbia ușor ascuțită, sprâncenele dese, forma ochilor, seninătatea frunții, felul de a privi, totul era al lui. Era copilul de cinci ani regăsit după optsprezece ani. Pietro Încălecă, dar Înainte de a porunci plecarea, noi semnale se auziră deasupra Luminișului Ursului. Apărătorii se priviră Între ei, cu un aer uluit. Mesajul era clar, dar răsturna toată tradiția de luptă a Moldovei. Căpitanul Oană preia conducerea bătăliei era primul mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lucru de făcut până la declanșarea atacului. Fluieră scurt și, din umbra codrului, se iviră doi cai Încărcați cu arme. Alexandru văzu că unul din ei are atârnate de șa două buzdugane. Erau deja prea multe uimiri pentru o singură zi. Încălecă fără să spună nimic și Îl urmă pe Ștefănel. Avea să vină și timpul vorbelor. Acum era timpul armelor. * Semnalul care anunța moartea lui Amir Baian trecu peste armata lui Mahomed ca un fâlfâit negru. Amir fusese, multă vreme, aliatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Bătrânul se ridică, mulțumind din priviri. Ridică ambele brațe spre călăreții mongoli și apoi le depărtă Încet. Din cercul care se rotea izbucni o chemare lungă și aspră. Apoi se repetă de două ori. Anda se ridică În picioare. - Să Încălecăm... Îi spuse lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese nimic și nu Întrebă nimic. Tot ceea ce se Întâmpla În jurul lui și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se repetă de două ori. Anda se ridică În picioare. - Să Încălecăm... Îi spuse lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese nimic și nu Întrebă nimic. Tot ceea ce se Întâmpla În jurul lui și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Alexandru. Fiul tău. Ștefănel. Oană rămase nemișcat, scormonind cu privirea lui albastră chipul lui Pietro. De departe venea zgomotul unei ciocniri violente. Gemete de moarte și nechezat de cai. Vasile al lui Scatoalcă se ridică, dar nu Îndrăzni să Încalece. Mesaje cu săgeată sosiră dinspre Răsărit și dinspre Apus. Unul din Apărători i le Întinse căpitanului, care nu facu nici un gest să le ia. Peste partea de sud a pădurii pluti semnalul Cuceritorilor: Șarjă În adâncime, sub conducerea Marelui Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întors după două ceasuri, plin de sângele celor uciși, victorios. A poruncit ridicarea taberei și continuarea marșului spre Moldova. Culmea este că oștenii lui s-au molipsit de nebunia comandantului. În loc să protesteze, cum ar fi făcut orice armată europeană, au Încălecat și au dat pinteni, ca și cum abia ar fi așteptat prima ciocnire cu armata otomană. Târziu am Înțeles că oamenii aceia, deși locuiau În Transilvania, socoteau Moldova tot ca pe o țară a lor. Și că legenda lui Vlad Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima ciocnire de proporții cu un corp de armată otoman. Ariergarda lui Mahomed, măturată În nici două ceasuri de Vlad, care a condus atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Închipuire. * 1 octombrie 1476, Albești pe Jijia Se vădea a fi o toamnă lungă și caldă. Ca o vară mai molcomă, dar la fel de strălucitoare. Se făceau strugurii În podgoriile de la Cotnari și se strângeau recoltele din Țara de Jos. Alexandru Încălecă și așteptă ca fratele său să-și dezlipească privirile de pârâul jucăuș al Jijiei. Se apropia ora prânzului. Cei doi călăriseră până la malul apei, În locurile În care se jucau, toamna, când erau copii. Ajunseseră la Albești abia de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un "trio-allegretto". Doamna Eliza avea în schimb un ce foarte plăcut, o mică urmă de debit peltic, care mlădia numaidecât ținuta ei prea țeapănă și îi da o infirmitate simpatică. Gura neregulată, cu buze cam mari, pe dinți care se încălecau în față, nu era corectă, dar nu era urâtă. - Are picior frumos! declară Rim, aplecîndu-se spre Mini. Echerul trupului îi era așa de lung, încît reușea să devie confidențial pe distanța de la birou la divan. Mini se uită râzând. își
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe cărări veșnice. 7. Văd corturile Etiopiei, pline de groază, și se cutremură colibele din țara Madianului. 8. S-a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și te-ai suit în carul Tău de biruință? 9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvîntului Tău... (Oprire.) Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor. 10. La vederea Ta se cutremură munții; se năpustesc rîuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]