1,681 matches
-
precare, iar drumurile sunt practic... nepracticabile. Oamenii sunt și ei amestecați și la prima vedere par rusificați. Alex, mare patriot român basarabean și fost ofițer în armata sovietică, cel care ne-a însoțit de la Chișinău pe tot traseul, s-a încăpățânat să vorbească peste tot numai românește. Deși i s-a răspuns rusește, am constat că persoanele în cauză au înțeles limba romană. Ba mai mult, un milițian care ne-a oprit fără motiv la Cetatea Alba (acum numit Belgorod Dnestrovski
RĂZBOI ŞI PACE 2015: EUROPA DE SUD-EST ŞI ROMÂNIA de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352998_a_354327]
-
pentru Economie în anul 2001 și senior vice-președinte al Băncii Mondiale. Profesorul Stiglitz a explicat în detaliu mecanismele “jafului organizat” în diferite ocazii. Recent, la Viena, profesorul a atras atenția asupra dezintegrării zonei EURO, o zonă în care România se încăpățânează să pătrundă, deși nu îndeplinește condițiile și nu are un motiv coerent: “Europa este într-o situație cumplită acum deoarece insistența pe măsuri de austeritate care împing continentul spre suicid. Nu a existat niciodată într-o țară mare un program
GENOCIDUL ROMÂNESC ŞI SUICIDUL EUROPEI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354335_a_355664]
-
ani, după admiterea la liceu, vegheată de sora mea mai mare, am promovat întâia ascensiune pe crestele lor extreme (Negoiu și Modoveanu). A fost ca o revelație! Atunci am înțeles tâlcul răspunsului lui Sir Edmund Hillary la întrebarea „De ce se încăpățânează omul să escaladeze Everestul?”. „Pentru că există”, firește, cum de nu mă gândisem deja? Simțeam și eu la fel, chiar dacă „muntele nostru” era dimensionat mai mic, după chipul și asemănarea puterilor noastre. Îmi amintesc urcușul ca pe un drum inițiatic, într-
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
de neînțeles a existenței”. De aici dramatismul susținut al acestor versuri, profunzimea lor, care este, în același timp, angoasă și voință de cunoaștere. Despre bătrân se vorbește întotdeauna la persoana a treia (“Bătrânul cunoaște exact ... ”, “bătrânul a observat ... ”, “bătrânul se încăpățânează ... ”), ca și cum această distanță ar permite vocii lirice să obiectiveze realitatea despre care grăiește, lumea acestei ființe “tragice și nenorocite”, înscrisă între văzduh și cenușă. Există, însă, de asemenea, frumusețe, o “frumusețe sfâșietoare”, a ființei conștiente de finitudinea ei și de
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
jur a strâns. Sunt trist câteodată, dar nu dau îndărăt. Sar peste piedici ca în tinerețe. Ca lacrimile-n ochii mei triști să nu înghețe alung din gânduri orișice omăt. Știu că nu e posibil să mă-mprimăvărez, dar mă-ncăpățânez să stau în toamnă care pentru-a mea viață atât de mult înseamnă pentru că-mi dă prilejul să creez. Penelopa Frumoasa Penelopa solie mi-a trimis rugându-mă să-i împrumut o vreme visele prinse-n caer și gândurile-n
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353936_a_355265]
-
caracteristică, îl mustră pe Vlad pentru comportamentul său necivilizat și-l lăudă pe Mircea. Își sfătui strănepotul zvăpăiat că nu e cazul să facă abuz de puterile sale paranormale. Dar străbunicul și strănepotul nu ajunseră la un compromis. Băiatul era încăpățânat și-l înfruntă cu neobrăzare. - Atunci te iau cu mine la castel! - conchise Contele. Voi încerca să te cizelez. Iar dacă lumea asta nu-ți priește, poate te vei integra într-a mea. E posibil ca existența ta să fie
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
cu laser, iar cei mai de temut inamici sunt, nimeni alții, decat extratereștrii. Știm foarte bine că știința cere sacrificii. Va trebui să renunțăm la ce este vechi în favoarea lucrurilor noi, dar totuși, să nu renunțăm la tot. Să ne încăpățânam să păstrăm o parte din trecut. Să lăsăm adevăratele valori să rămână neatinse de trecerea anilor. Să le păstrăm cu sfințenie că pe o comoară în adâncul sufletului nostru și să le dăruim mai departe celor ce vor veni. Să
LUMEA CONTEMPORANA SI SUFLETUL TAU de FLORINA PETRE în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354225_a_355554]
-
totul totul trebuie să semene cu un uriaș computer foarte bine pus la punct. Și poveștile despre fantome și reîncarnare? Bâjbâieli în labirint. Mai bine ne-am întreba dacă noi existăm cu adevărat. Începuse să moțăie și moș Gheorghe se încăpățâna să prindă lucid, momentul în care își pierde luciditatea ațipind și, să călătorească odată cu sufletul până dincolo și la trezire, să povestească ce a văzut. I se întâmplase de multe ori să se gândească intens la o călătorie astrală să
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
liber arbitru? Care sunt punctele obligatorii de trecere ale destinului și, care sunt cele libere, ca să te afli exact la locul și în momentul unde trebuie să ți se întâmple neapărat ceva? Ceva bun sau mai puțin bun. De ce ne încăpățânăm să marcăm trecerea noastră prin această lume, când de fapt nu facem altceva decât să ne iscălim pe aer?! Pe aerul din jurul nostru sau în praful drumului. Ca și cum am dori să captăm vântul și să-l ținem prizonier în mrejele
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
a dat seama când a ațipit. A trezit-o pendula.. Ora 22, nici urmă de Frank. Băutura din sticlă scădea simțitor. O furase somnul ... Soneria de la ușă țipa strident. Musafirul nerăbdător uitase degetul apăsat pe buton. -Imediat..imediat! soneria se încăpățâna, să sune ca o sirenă.. -La naiba, mi-ai spart timpanul, deschise grăbită. În sfârș ... Vorbele au rămas nerostite..arătarea proțăpită la ușa ei, era o statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață ... -FFF..rank
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
pe corpul ei, în același timp cu degetele. O copleșea senzația că oasele se topesc ... pielea ardea sub plimbarea buzelor lui, pe harta trupului său. Telefonul lui suna strident. L-a ignorat, captivat de formele dulci ale femeii ... telefonul se încăpățâna să sune . -Mister ... șopti ea. -Îhmmm? -Se vor îngrijora, îl strânse de braț. Nemulțumit, răspunse: -Sam, am spus, că te sun eu! Am treabă. Nu ridica vocea. Vorbea calm, dar se simțea că nu-i convine intruziunea. -La mulți ani
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
mare de jumătate de kilogram. Gică prindea mai bine ca mine, deoarece când a văzut că trage carasul, a abandonat două lansete, rămânând doar cu două și așa putea să-l înțepe mai ușor când mișca bambina[xiv]. Eu mă încăpățânam să dau cu toate patru lansetele și ratam pește după pește. Eram nervos din această cauză, iar Gică râdea de mine și mă tachina în privința sculelor mele. Până seara, făcusem amândoi ceva capturi. Votca și berea consumate de-a lungul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
de mânie și înjurături. Simțise iarăși gheara de fier rece strângându-i inima și se sprijinise de stâlpul porții, răsuflând greu. Cât se mai chinuise și cu poarta asta, își adusese aminte. Nu le prea avea cu sudura și se încăpățânase s-o asambleze de unul singur. Uite, observase, în partea asta lipiturile erau mai stângace, mai încărcate cu metal, de aici începuse, pe când în partea cealaltă, mulțumită experienței ce dobândise lucrând, abia se puteau observa ... Auzise pași grăbiți și ridicase
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Dunării, cu un caiet sau mapă sub braț, așternând pe hârtie plăsmuirile minții cu tot ce avea mai vechi și deosebit Brăila. De o modestie - pe care greu pot să o uit - privindu-l în amintirile minții mele, parcă se încăpățâna și disprețuia hainele elegante, confortul și hrana . Spun acest lucru, fiindcă de câte ori venea la noi în vizită, primul lucru pe care mi-l spunea era; * O, Sfinte Dumnezeule, cât muncești Constanța !* Cele mai mai profunde sentimente ale sale aluneacau în fața
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
coadă de pește, ceea ce te transformă subit -in ochii scrutători ai privitorilor- într-un fericit părinte al unui reîntrupat domn Goe. Înseamnă, de asemeni, abrogarea oricăror intervale libere sau a vreunui cronofag hobby. Firește, cu excepția cititului, pe care m-am încăpățânat să-l perpetuez în grilă în minutele până la zecile de minute dinaintea adormirii. Numai că voi, fericiții părinți, nu puteți fi așa de naivi: știți de departe că nu e același soi de citit, ci unul întrerupt meticulos din două
MAMĂ DE OCAZIE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359465_a_360794]
-
în: Ediția nr. 1163 din 08 martie 2014 Toate Articolele Autorului 110- Unii trăiesc fără nici un ideal, fără nici o țintă. Trec prin lume ca niște fire de paie pe un râu. Nu merg ei ci curentul îi duce. Seneca - Fii încăpățânat! Uneori perseverența face minuni. Donald Trump - Numai omul rău e singur. Denis Diderot - Viața este minunată dacă nu te temi de ea. Charlie Chaplin - Toți escrocii de pe pământ la un loc nu fac cât cei care se înșeală singuri. Charles
CITATE MEMORABILE (110, 111) de ION UNTARU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360273_a_361602]
-
decât să te convingi singură ce înseamnă să nu ai facultate! Picase cu brio și nu odată. A doua oară fusese chiar mai urât decât prima dată, pentru că nu îi lipsise chiar atât de mult. Nu înțelegea, totuși, de ce se încăpățânau ai ei să nu o lase să urmeze Facultatea de limbi străine. Medicina presupunea nu numai dăruire și talent, însemna mai ales precizie, mult studiu și acea sclipire de geniu care te făcea să salvezi vieți. Cel puțin așa vedea
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
într-o lume în continuă schimbare, și da, eu am îndrăznit cu bucurie și curiozitate să inspir mireasma luminoasă a cărților și iată că m-am bucurat de un moment în care am uitat, sau mai bine spus m-am încăpățânat să nu privesc ceasul, pentru că sufletul nu își poate măsura bucuria-n timp, ci doar în amintiri grăitoare închise într-un album, cu trainica dorința de a poveștii și generațiilor viitoare ce înseamna adevărații maeștrii ai cuvântului, ce cu modestie
PREŢIOASĂ LECŢIE LITERARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360485_a_361814]
-
varsta.Un bărbat căruia nicicând nu i-au lipsit cămașă călcata,purtată o singură dată,cravată,pantofii veșnic lustruiți și ...paltonul de stofă periat la fiecare imbracare.Cine îl cunoaște,știe despre ce vorbesc. La șaizeci de ani încă se încăpățânează să umble cu capul descoperit ,pe cel mai aprig ger și la Brașov iarnă vine cu multe grade sub zero. Citește mai mult Decembrie.Strada Republicii,veche promenada a Brașovului,gătită cu lumini de sarbatoare.Cladirile bătrâne,martore unui alt
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
varsta.Un bărbat căruia nicicând nu i-au lipsit cămașă călcata,purtată o singură dată,cravată,pantofii veșnic lustruiți și ...paltonul de stofă periat la fiecare imbracare.Cine îl cunoaște,știe despre ce vorbesc. La șaizeci de ani încă se încăpățânează să umble cu capul descoperit ,pe cel mai aprig ger și la Brașov iarnă vine cu multe grade sub zero.... XXXII. DOAR NOI, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014. cât îmi doresc să-ți
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
să îmi amintesc peste mulți ani,cum era acum,în speranța că ceva se va schimba.Luand călimara cu până de scris și imbatand-o cu albastră licoare,consemna în jurnal:”Am să schimb lucrurile.Cu cât soarta se va încăpățâna să mă facă să sufăr cu atat voi lupta.Pentru iubire,pentru speranța,pentru amintirile dragi.Da-mi tu luna palida,astru ce guvernezi,puterea ta de a birui în întuneric,spiritul tău de luptă” Cufundând din nou penița,măi
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
sau de departe, tu nu trăiești decât cu gândul la mine ; tu asculți cu bucurie de orice dorința a mea ! Voința mea e singura ta lege ; dacă nu te-aș mai iubi, te-ar înghiți uitarea ! Dar vai, eu mă încăpățânez să gust dragostea sub forma durerii. Sunt o biată îndrăgostită infi(r)mă ! Uneori ființă nu-i decât o nesfârșita agonie ! Și, vai, soarele e gata să apună și noaptea să-și coboare tenebrele în sufletul meu, silit să facă
FATA DIN VIS VORBEŞTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360182_a_361511]
-
și am căzut,spuse cu tristețe Will.Nu te apropia. -Dă-mi voie să vin să te îngrijesc. -Nu e nevoie,spuse el cu raceala.Parca ți-am spus în scrisoare să mă lași în pace. „Deci era adevarat.Degeaba mă încăpățânam să cred contrariul”își spuse față cu lacrimi în ochi. -Ești cu ea,nu?Cea care ți-a furat inima? -Da,Karon.Pe ține nu te-am iubit niciodata.Au fost doar minciuni. Voiam altceva de la tine. -Nu te cred
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
varsta.Un bărbat căruia nicicând nu i-au lipsit cămașă călcata,purtată o singură dată,cravată,pantofii veșnic lustruiți și ...paltonul de stofă periat la fiecare imbracare.Cine îl cunoaște,știe despre ce vorbesc. La șaizeci de ani încă se încăpățânează să umble cu capul descoperit ,pe cel mai aprig ger și la Brașov iarnă vine cu multe grade sub zero. Bubu e de acord,ca de fiecare dată,mândru nevoie mare de nepotul lui." Mergem noi,ca barbatii.Sa îl
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
timp să se facă înțeles, descurcărețul i-a spus cât costă și i-a adus acasă câteva cutii de vopsea germană și o pensulă. A mai încasat o primă de urgență și dus a fost. A încercat arabul să vopsească, încăpățânându-se, cada de baie și pe urmă s-a dat bătut și i-a trimis vorbă: - Să nu mai vină pezevenghi ala la mine că impușc la el. Escrocii au nevoie de naivi, ca să supraviețuiască. Dar tot aici în sat
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359591_a_360920]